Disocierea este o deconectare de la noi înșine. Deconectare de la emoțiile noastre, de la corpul nostru, o separare de amintirile noastre și o pierdere a contactului cu realitatea. Disocierea este de fapt un mecanism de apărare natural al creierului, împotriva unor experiențe dureroase sau tulburătoare. De exemplu, în cazul victimelor unui abuz sexual, pentru a asigura supraviețuirea, psihicul se disociază de emoțiile și amintirile asociate cu acele evenimente și să le ascunde în subconștientul său pentru a evita durerea și suferința asociate cu acele experiențe.
Psihicul pornește acest mecanism de disociere pe cont propriu, pentru a asigura supraviețuirea … nu ne cere nouă acordul pentru asta.
Disocierea, adică această deconectare de sine, apare și în cazul altor evenimente traumatice despre care am spune că sunt mai trauma cu ”t” mic. De fapt, este un răspuns la orice tip de traumă. Singura diferență fiind gradul de disociere.
Cum se manifestă disocierea?
– senzația de a te privi din afară, atât propriul corp, cât și propria viață
– privit în gol
– dificultatea de a-ți aminti informații, discuții, acțiuni pe care le-ai făcut, situații pe care le-ai trăit (goluri de memorie)
– senzația de a trăi într-o lume din mintea ta
– senzație de pierdere a timpului – simțul că o anumită perioadă de timp a fost pierdută sau dificultatea de a-ți aminti ce ai făcut sau ai spus într-un anumit moment
– tulburări de atenție și concentrare
– simptome fizice inexplicabile, cum ar fi dureri de cap sau probleme gastrointestinale, fără o cauză medicală identificabilă.
În grade mai înalte de disociere poate să apară și:
– confuzia identității (nu mai știi cine ești)
– alterarea identității (sentimentul că acționezi ca o persoana diferită)
– depersonalizare (sentimentul profund de detașare față de sine și emoții, față de propriul corp, ca și când l-ai privi din exterior)
– derealizare (perceperea distorsionată a oamenilor și lucrurilor din jur, sentimentul lipsei oricărei legâturi cu persoane sau locuri cunoscute, ca și când acestea ar fi străine).
– amnezie disociativă.
Disocierea este un mecanism de supraviețuire a psihicului care apare atât la adulți cât și la copii.
Aceste simptome pot fi tulburătoare și pot afecta negativ calitatea vieții. Este important să căutăm ajutor psihologic dacă disocierea persistă sau devine mai gravă. Intervenție terapeutică ne poate ajuta să reducem disocierea, să învățăm să facem față simptomelor și să ne îmbunătățim funcționarea psihologică și emoțională. Tratamentul, dar și recuperarea, variază în funcție de severitatea simptomelor și de cauzele disocierii.
Sursă poza: Anthony Tran @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
