Situații ”obișnuite” care pot produce traume copiilor 

Situații ”obișnuite” care pot produce traume copiilor 

Cele mai cunoscute și vizibile evenimente traumatice trăite în copilărie sunt acele situații care pun în pericol viața sau integritatea corporală. Ca să enumăr câteva: abuzul sexual, moartea unui părinte, accidentele, intervenții chirurgicale, asistarea la acte violente, amenințarea cu moartea etc. Dar totuși acestea nu sunt singurele care pot afecta un copil. Sunt și situații ”obișnuite” care pot produce traume copiilor … situații văzute ca fiind obișnuite. În fapt sunt medii în care copilul trăiește într-un stres continuu. Acele medii unde nu se poate manifesta așa cum este, simte, gândește, unde nevoile lui emoționale nu sunt împlinite, unde nu se poate dezvolta la adevăratul lui potențial.

Toate aceste situații ”obișnuite” lasă răni adânci ale căror efecte se văd și în viața adultă:

– frecvent părinții neagă sau nu acceptă emoțiile și dorințele copiilor (”nu te doare”, ”nu îți place asta„, ”unei fete nu îi stă bine să fie furioasă”, ”băieții nu plâng” etc):

– în cazul divorțului copilul este folosit ca o unealtă de apărare, pedepsire, răzbunare, este prins la mijloc în tensiunile părinților;

– copilul este tras de ureche, primește ”doar o palmă la fund uneori”, este pedepsit, certat, făcut de rușine când face greșeli;

– copilul este umilit pentru a învăța o lecție;

– copilul este des comparat cu alții și apreciat doar pentru reușite;

– copilului i se cere să obțină mereu realizări (10 pe linie, cel mai bun în tot ceea ce face, să ia multe premii etc);

– copilul este des lăsat singur acasă de la vârste foarte mici când încă are nevoie de prezența unui adult;

– copilul este parentificat (cel care îngrijește emoțional părintele, cel care are grijă de frații mai mici etc);

– lipsa afecțiunii manifestate verbal și fizic;

– nașterea dificilă sau boli;

– părinți care sunt depresivi sau dependenți de substanțe (alcool, droguri etc);

– lipsa necesităților materiale (sărăcia).

 

Totuși, doar pentru că o experiență este dureroasă, nu este automat și traumatică. De exemplu, divorțul părinților cel mai probabil va afecta un copil, dar nu este automat și traumatizant pentru el. Un atașament sănătos cu un părinte disponibil emoțional, sau în lipsa lui cu un alt adult, este vital pentru sănătatea fizică și emoțională a unui copil. Tocmai partea aceasta poate ajuta copilul să integreze experiența pe care o trăit-o și să își dezvolte reziliența.

 

Este foarte important să ne dăm seama când un copil are nevoie de sprijin specializat pentru a procesa experiențele traumatice. Sprijinul oferit la timp va reduce și chiar va elimina efectele pe termen lung. La fel de important este să căutăm noi înșine sprijin atunci când nu putem gestiona ceea ce trăim.

 


Pentru a afla mai multe despre cum poți să devii un părinte mai bun pentru copilul tău, te poți înscrie în Programul online ÎMPREUNĂ.

Știu că nu este ușor să fii mereu acolo pentru copilul tău. Știu că uneori ne scap nevoile lui reale printre degete, dar el are în continuare nevoie de noi. Are nevoie să fim bine noi cu noi pentru a putea să fie bine el, cu el. Și are mare nevoie să putem să îi fim cu adevărat alături atunci când se va confrunta cu momente dificile. Îți promit că acest curs îți va răspunde la toate aceste întrebări! Și îți va oferi detaliile și instrumentele de care ai nevoie.

 


 

 

 

Sursă poza: Trym Nilsen @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create468

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu