Adopția aduce o schimbare majoră atât în viața familiei adoptatoare cât și în viața copilului ce urmează a fi adoptat. Dacă în cazul părinților puterea de înțelegere este mult mai mare, au un anumit nivel de educație și prezintă o puternică motivație de a adopta, în cazul copilului situație este mai complexă. Cum ii spunem unui copil ca este adoptat?
Printr-un proces de consiliere, copilului i se pot clarifica multitudinea de întrebări pe care le va avea: „Cine sunt acești oameni?”, „De ce vor să stau cu ei?”, „Până când va trebui să rămân la ei?”, „Ce s-a întâmplat cu frații mei?” etc.
În cazul în care copilul adoptat este de vârstă foarte mică (2 luni -1 an) lucrurile sunt ceva mai simple. El poate interacționa cu părinții adoptatori așa cum ar fi făcut-o și cu părinții biologici. În cazul copilului de vârstă mai mare trebuie acordată o importanță deosebită modului în care i se spune că va fi adoptat sau că a fost adoptat.
Cum ii spunem unui copil ca este adoptat?
Pentru copiii de 3-9 ani părinții, cu ajutorul terapeutului/consilierului pot folosi metafora terapeutică. Dacă se pune în practică o comunicare directă a situației poate apărarea neînțelegerea logică a abandonului sau sentimentele de „neadaptare” la noul mediu.
De cele mai multe ori, în poveștile metaforice adresate copiilor de vârstă mică, personajele sunt animale, păsări sau plante, iar situația prezentă în poveste este identică cu situația copilului adoptat.
Din povestea metaforica fiecare copil va înțelege, uneori în mod conștient, alteori inconștient, acele episoade emoționale în care se regăsește. Copilul vede „cu ochii minții”, aude și simte trăirile personajului din poveste, empatizand cu acesta. La final copilul va avea reprezentarea clară a relației sale cu noua familie.
Într-un viitor articol voi reveni cu un exemplu de poveste metaforica.
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
