”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta” – o tehnică pentru despărțire

Fă-mă mică și pune-mă în inima ta

Eu folosesc multe jocuri cu David. În funcție de vârsta lui, de stare, de context, de nevoie, găsesc prin buzunarul minții câte ceva. Multe, foarte multe, le-am făcut instinctiv, pe altele le-am citit prin cărțile pe care le-am răsfoit de-a lungul vremii. ”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta” este veche, nici nu mai știut de unde a venit. Și nici nu am realizat că poate fi o tehnică în sine. Dar uite că, pe noi doi, ne-a ajutat mult. Este tot o metodă  imaginativă de autoreglare, cum este și ”Ține gândul între degete”.

 

Eu am folosit tehnica aceasta când îi era mai greu să rămână la grădiniță. După cum spune David așa de frumos, ”Mie îmi este greu cu despărțirea, mami”. Și încă o folosesc din când în când. 

Cum procedez?

Mă aplec pe vine, să fiu la nivelul lui, sau mă așez pe bancă și îl iau pe picioarele mele și îi spun: 

Imaginează-ți că mă faci mică, mică, mică de tot, așa, cum ai împături un șervețel„.

 

Îi exemplific cu mâinile, cum împăturesc și apoi apuc ce a rezultat, ca și cum aș ține un fir de praf între degetul mare și arătator.

 

Acum, când sunt mică, mică, mică de tot, pune-mă aici, în inimioara ta„.

 

El apucă ”firul de praf” și îl pune pe inimioară. Uneori îl pun eu. 

 

Și eu te pup, aici, pe inimioară, să simți și mai bine că sunt cu tine. Și când ți se va face foarte dor de mine, pune mânuța aici pe inimioară și mă vei simți cu tine. Pentru că iubirea mea e mereu tine„.

 

La final ne îmbrățișăm și îi spun … mai mult pentru mine și el știe asta 🙂 :

 

 „Hai să ne îmbrățișăm inimă pe inimă, să îmi umplu și eu inima cu tine, să îmi țină până mă întorc de la serviciu„. 

 

”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta” este o tehnică pe care aș aplica-o și în lucrul cu copiii, individual sau în cabinet, adaptată nevoii copilului (copiilor). Mă gândesc să o testez și cu adulții în cabinet, ca tehnică experiențială, chiar dacă în cazul oamenilor mari gândirea magică nu mai are aceeași dimensiune ca la copii 🙂 .

 

Sursă poza: Isabel Lenis @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 530

9 comentarii la „”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta” – o tehnică pentru despărțire

  1. Buna ziua! Sint mama unei fetite de 10 ani care in acest moment trece prin stari emotionale si descoperiri de sine pe care mi-e greu sa le „gestionez”. Ma simt nepregatita si as vrea sa pot sa abordez discutiile cit mai potrivit ,dar faptul ca am avut aceleasi probleme dar la o varsta mai tirzie iar discutiile cu mama aproape nu au existat , nu ma ajuta prea mult .Vreau sa invat sa fiu mama potrivita pentru copilul meu si sa o pot ajuta sa devina un om stapan pe sine , puternic si echilibrat emotional .Cum pot face acest lucru ?

    1. Eu iti recomand terapia pentru a discuta in primul rand despre experienta ta la varsta pe care o are acum fetita ta. Asta te va ajuta foarte mult sa poti sa descoperi modalitati de a veni in sprijinul fetitei tale.

  2. Am o fetiță de 3 ani, de la 1 august am dus-o la grădiniță. Mai întâi la program scurt, până la ora 12 (cel puțin așa intenționam). Am avut plăcuta surpriză să văd că îi place atât de mult că nu voia să meargă acasă. Am lăsat-o dupa 2 zile la program întreg. Apoi, s-a îmbolnăvit, ca la intrarea în comunitate și a trebuit să o țin câteva zile acasă… Iar surpriză, plânsete să nu mai mergem la gradiniță, la copii, nu nani după amiaza, etc… 🙂 a fost destul de greu câteva zile, am lasat-o plângând. Acasă ne-am jucat, am discutat în fiecare zi, am descusut-o când eram în momente relaxante și când ne jucam. Nu vrea nani la prânz și nu îi place de una din educatoare. Mai mult, îi e dor de mami. I-am spus că și lui mami îi este dor de ea, că o iubesc, că voi veni mereu să o iau, niciodată nu o să ducă lipsa mea. Aseară i-am zis că o facem pe mami mică mică mică, ca un vârf de ață (am facut Modelino împreună, mulțumim frumos de indicațiile de aici) și o punem în inimă la ea. I-am pus mana pe inimă, am intrebat-o: simți? A zâmbit atât de dulce și mi-a confirmat. Dimineața i-am reamintit. It worked like a charm, cel puțin pentru azi 🙂
    I-am mai spus că în viață în general, întâlnim și persoane de care nu ne place. Poate sunt persoane diferite de noi. Poate le doare ceva și de aceea pot părea nesuferite. Dacă nu ne putem atașa de ele, nu înseamnă că nu putem să vorbim sau să ne jucăm cu ele sau cu alții, dacă acele persoane nu vor.
    Vă mulțumesc din suflet pentru articolele excelente! Sunt un sprijin foarte bun pentru noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.