De ce nu ar trebui să fim cei mai buni prieteni ai copiilor noștri?. Răspunsul este simplu. Adesea îl ofer ca formă de întrebare și în ședințele de terapie sau de educație parentală. ”Dacă ești cel mai bun prieten al lui, părinte cine mai e?”. Sigur, ofer și explicația extinsă.
În primul rând și înainte de toate 🙂 … pur și simplu, ești părinte. Poziționarea este diferită atunci când ești prieten și atunci când ești părinte. Responsabilitatea la fel. Este important să înțelegem asta. Responsabilitatea unui părinte este complexă și are consistență adultă, ca să spun așa. Cea a unui prieten … e cea a unui copil de 5, 10, 15 ani, cât are fiecare. Cu un prieten poți să stai nopți la rând treaz până la 1 noapte, mâncând chipsuri. Ca părinte ești pur și simplu responsabil să iei decizii în interesul lui pe termen lung, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lui. Părinții au un alt rol, acela care implică stabilirea limitelor, ghidajul și asigurarea unui mediu sigur. Prietenia poate aduce riscul de a slăbi aceste limite și de a confunda rolurile.
Poziționarea este diferită atunci când ești prieten și atunci când ești părinte. Ca părinți trebuie să luăm decizii în interesul lor pe termen lung, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lor.
În al doilea rând, în mare, prietenii sunt ceva mai apropiați de vârsta și cu interese comune. Mai greu asta când ești părinte. De cele mai multe ori prieteniile se construiesc în baza asemănărilor. Nu e același lucru când ești părinte. Ca părinte este foarte important să accepți cu adevărat copilul așa cum este el, și cu ce este asemănător, și cu ce este diferit, și cu ce îți place, și cu ce nu îți place. Nu îl modelezi după tine, îl modelezi în jurul lui. Dacă tu ești mare microbist, nu pui copilul să se dedice visului tău de a juca fotbal. Sigur, există multe șanse să îi placă fotbalul dacă asta se urmărește în casă. Dar poate o să ceară să cânte la țambal. Nu îl dai mai încolo pentru că nu ți se potrivește, îl susții în unicitatea lui. Cu prietenii, vedeți și voi, sportivi cu sportivi, muzicieni cu muzicieni, psihologi cu psihologi. Nu zic ca 100%, dar zic că în mare, cam așa e. Unul dintre motivele pentru care unele prietenii se mai și încheie. Legătura părinte-copil nu o închei că te apuci să îți găsești un copil care îți seamănă mai mult … 🙂 .
Ca părinte este foarte important să accepți cu adevărat copilul așa cum este el, și cu ce este asemănător, și cu ce este diferit, și cu ce îți place, și cu ce nu îți place.
În al treilea rând, pentru că este o capcană. Sigur, e minunat ca părinte să te dedici și să construiești o relația apropiată în așa fel încât să vină către tine și cu bucuriile lui, cu iubirile lui, și mai ales cu suferințele și nevoile de sprijin. Asta nu înseamnă să fii cel mai bun prieten. Înseamnă să fi fost prezent cu bine pentru el, de-a lungul vieții lui. Toți copiii crescuți cu iubire se vor duce către părinți. Este pur și simplu o nevoie umană. Cei răniți … vor fugi sau vor trăi dependenți emoțional de părinți, nu în acord cu ei înșiși. Capcana nu vine din a fi acolo pentru copil, vine din a te axa pe a fi un bun prieten si a uita să fii părinte.
Copilul nu are nevoie ca părintele să fie cel mai bun prieten, prieteni își poate face oricâți, părintele e unul singur. Are o mamă, are un tată și mai mulți foarte buni prieteni de-a lungul vieții.
În al patrulea rând, pentru că asta spune ceva despre tine și cum vrei tu să te prezinți în lume. Este nevoia ta, nu a copilului tău! Copilul nu are nevoie ca părintele să fie cel mai bun prieten, prieteni își poate face oricâți, părintele e unul singur. Are o mamă, are un tată și mai mulți foarte buni prieteni de-a lungul vieții. El are nevoie ca părintele să fie acolo, asta fără doar și poate … are nevoie să fie acolo ca părinte. Este important să avem o relație sănătoasă și apropiată cu copiii noștri. Cred că mulți părinți nici nu înțeleg cu adevărat cât de multă nevoie are un copil de o mamă prezentă pentru el și un tată prezent pentru el. Cred că dacă părinții ar știi asta mai profund și mai devreme, multe inimi s-ar îmblânzi și multă iubire ar curge în lume.
Fiți părinți cât mai buni pentru copiii voștri, ca ei să știe cum să își facă prieteni cu adevărat buni pentru ei înșiși.
Sursă poza: Dim Hou @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
