”Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu” – 📚 De citit

Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu

Ce m-a atras inițial a fost titlul, “Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu”. Pur și simplu genială perspectiva și descrierea simbolistică. Poate că am putea presupune că un dulău și un arici, sau un ”durici”, sunt animale diferite. Și, prin urmare, pot avea nevoi și așteptări diferite în ceea ce privește relația lor. Dar, în fapt, realitatea nu este atât de diferită. Doar manifestarea. Urletul este același. Toți căutăm același lucru.

Toți vrem și avem nevoie să fim iubiți, văzuți, auziți, acceptați, valorizați, îngrijiți.

”Ca să nu pierzi relația, dacă ești un dulău, vei lătra nereguli și imperfecțiuni care te dor: ești disperat să nu se răspândească răul. Ca să nu pierzi relația, dacă ești un arici, vei evita conflictul fentând orice emoție dureroasă, închizându-te, focusându-te pe soluții, supraresponsabilizându-te departe de casă”.

 

Din punctul meu de vedere este o carte bună pentru orice cuplu. Pentru că greutățile, problemele, discuțiile, durerile sunt inevitabile într-o relație atât de intimă. Mai ales când anii trec 🙂 . De altfel, orice relație lungă, de orice fel, va avea și hopurile ei. Laura Pănăzan scrie în această carte despre nevoia unei relații de iubire profunde și durabile. Și despre cât de greu devine greul când al meu, bagajul meu, se întâlnește cu al lui.

 

”O parte din mine, inconștientă (nenea de la arhive, alarmistul statului) mi-a ales această pereche, a creat scena de război în căminul meu nou și-mi șoptește la ureche ce-o să pățesc … ca să îmi dea șansa să fac altceva decât în scena veche. Să-mi dea șansa să cresc.

Partenerul meu care mă scoate din minți ca părintele meu și pe care-mi permit să îl iau de gât, cu năduf, așa cum nu aș fi putut să fac cu părintele meu, este cea mai potrivită persoană din lume pentru vindecarea mea.

Eu, care îi apăs pe butoane în cele mai sensibile locuri din suflet și semăn teribil cu părintele său făcând asta, sunt cea mai potrivită persoană din lume pentru vindecarea lui„.

 

Laura Pănăzan este psiholog și psihoterapeut de cuplu. Ea scrie atât din perspectiva specialistului, cu exemple practice din cabinet, dar îmbină asta și cu exemple din viața ei personală. Limbajul este simplu, direct, pe înțelesul tuturor și cu o doză suplimentară de sinceritate. Laura sintetizează 11 așteptări nerealiste de la terapia de cuplu și prezintă pe baza lor poveștile a 11 cupluri. Unele cu reușite și altele mai puțin. Scrie inclusiv despre limitările ei și gândurile ei din timpul terapiei.

S-ar putea să nu îți placă ce vezi, dar cum zic adesea, chiar dacă nu îți place nu înseamnă că nu este adevărat 🙂 .

“Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu” este acel tip de carte care îți ridică întrebări despre tine, despre partener/ă, despre relația în care ești. Și ce îmi place cel mai mult este că te ajută să vezi și perspectiva celuilalt. Altfel, adesea privim doar din șoșonii noștri. Mai rar putem înțelege că în papucii altuia se simte și se poate altfel. Este o carte amuzantă pe alocuri și categoric provocatoare. Pentru că nu ai cum să nu te regăsești prin paginile ei. S-ar putea să nu îți placă ce vezi, dar cum zic adesea, chiar dacă nu îți place nu înseamnă că nu este adevărat 🙂 .

 

S-ar putea să recunoști colții de dulău sau țepii de arici și odată cu asta să recunoști și ce nu vrei să vezi. Ca, na, câți dintre noi nu spunem ”Eu nu o să fiu ca mama”, ”Eu nu o să fiu ca tata”, ”Eu nu o să fac ca ai mei”. Și câți oare ajungem de fapt să facem fix asta? Eiii … mai mulți decât ne place nouă să recunoaștem.

 

„Conștientizarea doare infinit mai tare când pierdem strategiile vechi prin care ne protejăm. Cel puțin 20% din cuplurile cu care lucrez renunță la terapie în faza asta. Majoritatea sunt foarte drăguți cu mine: au intervenit niște probleme financiare, niște proiecte noi la job în afara orașului, niște cursuri de formare profesională, am rămas fără bonă, mai bine facem întâi terapie individuală și revenim.„

 

”E și mai complicat cu emoțiile negative. Oamenii își doresc copii fericiți. Nu vor copii care să sufere sau să fie furioși. Ar fi ca și cum nu sunt suficient de buni ca părinți. Ca și cum s-ar prelungi propria lor nefericire. Ori viața copiilor lor e ca un alt pariu cu viața lor. Măcar prin ei să le iasă.„

Cum descrie Laura terapia de cuplu și rolul ei ca terapeut?

„Eu, aici, în terapia asta „a mea”, văd o mină de cărbune blocată, doi pitici cu târnăcoape, eu doar ținându-le felinarul. Din când în când îi opresc și le arăt ce fac: dacă merg în direcția corectă, câte vagoane cu cărbune au umplut, câte au dărâmat de la celălalt, ce eficienți sunt când lucrează în echipă și cât mai avem până ajungem la lumină. Îi vezi și tu?”

 

„Eu sunt expert în emoție. Îi simt pulsul. Și când stă să moară, și când vrea să omoare pe cineva. Lucrând cu clienții mei, aceștia învață în timp să fie atenți la atmosfera emoțională … Ariciul află că dacă rămâne pitit, dulăul latră mai tare. Dulăul află că dacă continuă să latre, ariciul se pitește. Așa că dulăul își mai acoperă colții, ariciul își mai descoperă interiorul și în sfârsit se-ntâlnesc.” 

Și, la voi cine e dulăul și cine e ariciul? Sau duriciul?

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT). Sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 543

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.