Cartea ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” este ”un ghid pentru părinți pentru a le cultiva copiilor încrederea în sine, bucuria și reziliența”. Știu că marea majoritate a părinților încearcă să nu se întâmple nimic traumatizant copilului. Sunt traume pe care le putem exclude, cum ar fi să nu lovim copilul. Există și traume care nu se află în ”controlul” nostru. Despre situațiile obișnuite care produc traume copiilor am mai scris, pe acestea le puteți evita și le puteți scoate din calea copiilor voștri. Dar cum să procedăm cu cele din urmă? Pentru că, așa cum spun autorii ”trauma este un fapt de viață”.
”Vestea proastă este că trauma este un fapt de viață. Vestea bună este că există reziliență. Pe scurt, reziliența este capacitatea pe care o avem cu toții de a ne reveni de pe urma stresului și a sentimentelor de frică, neajutorare și neputință (…). Oamenii, în special cei tineri, nu își pierd reziliența prin utilizarea ei. Dimpotrivă, avem puterea de a ne construi și a ne crește capacitatea de reziliență când ne confruntăm cu situații stresante și tensionate ale vieții”.
Cartea abordează subiecte precum probleme medicale, divorț, doliu, abuz sexual, probleme medicale, catastrofe naturale, atacuri armate și hărțuieli.
Veți afla despre traumă, cum apare ea, și mai ales ce putem să faceți să preveniți instaurarea efectelor ei. Putem să aplicăm măsuri de prevenire și putem să fim un sprijin pentru copiii noștri, astfel încât să nu fie nevoiți să trăiască în permanență cu tensiuni interioare.
Partea care mi-a plăcut foarte mult a fost ghidul de prim-ajutor în prevenirea traumelor, o procedură în 8 pași, valabil pentru orice tip de traumă.
Sunt abordate subiecte sensibile și extrem de importante. Probabil că cel mai sensibil rămâne abuzul sexual. Dar avem nevoie să înțelegem cât mai multe și să vorbim cât mai des despre asta. Să ne învățăm copiii să se apare și mai ales să fim noi conștienți că există. Cele mai profunde răni se întâmplă tocmai când abuzul este negat și nerecunoscut.
”Aproximativ 10% dintre agresiunile sexuale și se întâmplă copiilor mai mici de 5 ani. Copiii cu vârste între 8 și 12 ani raportează molestarea mai mult decât adolescenții. Între 30% și 46% dintre toți copiii suferă o agresiune sexuală de orice fel înainte de a atinge vârsta de 18 ani (…). Între 85% și 90% dintre agresiunile sexuale sunt din partea unor persoane pe care victimele le cunosc.”
Aceste procente, deloc mici, deloc, sunt calculate pornind de copiii care au spus unui alt adult, dar adevărul este că de cele mai multe ori majoritatea victimelor nu spun nimic, niciodată, nimănui.
În cartea ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” veți găsi propuneri de jocuri și exerciții specifice.
De asemenea, sunt recomandate jocurile cu marionete, jocurile de rol, jocurile simbolice cu jucării în miniatură. Dar și desenul, plastilina și lutul, pictatul cu degetele, poeziile și poveștile vindecătoare. Toate sunt resurse cu ajutorul cărora copiii pot fi sprijiniți să proceseze evenimentele traumatice.
Este, din punctul meu de vedere, o carte care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui.
♦ Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri. ♦
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
