Am povestit într-un articol trecut despre abuzul sexual și modul în care victimele se confruntă de-a lungul vieții cu efectele a ceea ce au trăit. Psihoterapia este un proces prin care victimele pot liniști această durere pentru a-și recăpăta contactul cu propriul corp și propriile emoții. Cum poate ajuta psihoterapia victimele abuzului sexual?
Un prim pas important este să cunoaștem adevărul despre ceea ce am trăit.
Printre mecanismele cele mai des întâlnite în lucrul cu abuzul sexual sunt minimalizarea și negarea. Și pentru a putea să pansăm durerile și să reglăm suferințele avem în primul rând nevoie să le vedem. Atât timp cât vom nega ce am trăit (”Nu mi s-a întâmplat mie”, ”Poate am visat”, ”Îmi amintesc câte ceva, dar nu cred că e adevărat”) sau vom minimaliza ce am trăit (”Nu a fost atât de grav”, ”Am trecut peste”, ”Doar m-a pus sa fac X lucru”, ”Dar nu m-a violat” etc) va fi greu să vindecăm ce doare atât de mult și nu reușim să punem în cuvinte.
Rușinea, auto-blamarea și evitarea sunt și ele mecanisme prezente în interiorul victimelor.
Un studiu realizat pe 100 de adolescente (Self-Blame, Shame, Avoidance, and Suicidal Ideation in Sexually Abused Adolescent Girls: A Longitudinal Study) sugerează că intervențiile psihoterapeutice ar trebui să includă abordarea sentimentului de rușine, auto-blamare și evitarea pentru a favoriza recuperarea victimelor abuzului sexual.
În cazul clienților care au suferit un abuz sexual în copilărie, alianța terapeutică joacă un rol extrem de important. Ea ajută atât la recrearea sentimentului de siguranță cât și la autoreglare. Un factor important în lucrul terapeutic este și împuternicirea clientului și permiterea de a avea control atât în ritm cât și în direcția procesului terapeutic.
Psihoterapia va conduce la ameliorarea dinamicii interne victimă-agresor și la stimularea procesului natural de reglare internă.
Franz Ruppert abordează subiectul abuzului sexual și al recuperării în cartea sa „Traumă, anxietate și iubire”. El spune că, pentru a susține procesul vindecării avem nevoie să parcurgem următorii pași:
- creșterea structurilor sănătoase (ele există în orice psihic uman, oricât de traumatizat ar fi el)
- renunțarea la strategiile de supraviețuire și recunoașterea iluziilor
- procesarea amintirilor traumatice la nivel emoțional, cognitiv și somatic
- completarea autonomiei câștigate, cu țeluri de viață alese în mod independent
Sursă poza: Aleksandr Ledogorov @ Unsplash
