Din ce în ce mai des întâlnesc povești ale oamenilor care au mers la coaching și au făcut psihoterapie. Fie că așa au crezut ei, fie că asta le-a spus specialistul că vor face. Din ce în ce mai des au ajuns în cabinetul meu, sau al colegilor mei, clienți într-o funcționare ”delicată” care inițial au lucrat o vreme cu un coach pentru problemele lor emoționale. Și zic ”delicată” pentru a folosi un termen blând. Uneori chiar și 2 ani de coaching. Efectele negative au fost extrem de evidente și pentru client … când am avut rezultatul evaluării psihologice care deja indica o patologie psihică. Nu cred și nu zic că nu ar trebui să apelăm la coach. Ba da, sunt situații când pot fi de ajutor, doar să nu confundăm asta cu psihoterapia. Sigur, nu toți știu cum stă treaba: psihoterapie vs coaching.
Confuzia dintre coaching și psihoterapie poate fi periculoasă pentru că acestea sunt abordări diferite cu obiective și intervenții diferite.
Dacă cineva crede că are nevoie de psihoterapie, și chiar are, și în loc de asta primește coaching, va fi pur și simplu lipsit de tratamentul potrivit pentru problemele sale psihologice și emoționale. Ca și cum s-ar da cu cremă de mâini pentru a opri o durere de spate. Păi, mai întâi rezolvăm durerea de spate și apoi trecem la a face pielea catifelată. Dacă cineva se prezintă pentru coaching, dar identificăm că are probleme psihologice și emoționale nerezolvate, atunci direcționăm către psihoterapie. Apoi se poate cu adevărat concentra pe îmbunătățirea performanței și atingerii obiectivelor în viață.
Coaching-ul se concentrează pe prezent și viitor, și presupune că persoana este sănătoasă și funcționează bine.
Coaching-ul este un proces prin care clientul este ajutat să-și îndeplinească obiectivele și să-și îmbunătățească performanța într-un anumit domeniu. Merge bine aplicat pe carieră și pe stil de viață. Coach-ul oferă feedback constructiv, îndrumare și sprijin pentru a ajuta clientul să-și dezvolte abilitățile și să-și maximizeze potențialul.
Psihoterapia se concentrează atât pe trecut, cât și pe prezent, și se axează pe dificultățiile care încurcă funcționarea în viața de zi cu zi.
Psihoterapia este un proces prin care un terapeut ajută o persoană să-și gestioneze dificultățile emoționale, comportamentale sau relaționale care îi afectează calitatea vieții sale. Sunt utilizate o varietate de tehnici și abordări terapeutice cu scopul de a ajuta clientul să-și identifice și să-și regleze durerile. Printre cele mai des întâlnite dificultăți sunt anxietatea, depresia, traumele, relațiile disfuncționale sau tulburările de personalitate. Psihoterapeutul ghidează clientul să își poată modela psihicul pentru a ajunge într-o funcționare mai bună și mai satisfăctoare pentru el. Și astfel să își crească calitatea vieții și să poată funcționa mai sănătos el cu el și el cu alții.
În general, coaching-ul se concentrează pe îmbunătățirea performanței și atingerii obiectivelor, în timp ce psihoterapia se concentrează pe tratarea dificultăților psihologice și emoționale.
Coaching-ul și psihoterapia sunt două abordări diferite de intervenție, care se concentrează pe probleme și nevoi diferite ale persoanelor. Să mergi la coach când ai nevoie de psihoterapie este ca și cum te-ai duce la dermatolog când ai nevoie de operație pe creier. De asemenea, este important să verificăm pregătirea profesionistului. Există Colegiul Psihologilor din România unde se pot verifica psihoterapeuții atestați. Putem cere recomandări la cunoscuți. Putem întreba specialistul despre formările pe care le are.
Este important ca oamenii să înțeleagă diferența dintre aceste două abordări și să caute ajutorul potrivit în funcție de nevoile lor.
Așa că, haideți să ne facem treaba în echipă, dar fiecare pe ce este pregătit să facă. Am clienți cărora le recomand să apeleze la coach atunci când identific că asta ar fi de ajutor pentru ei. Cunosc mai mulți specialiști în acest domeniu, am încredere în ei, știu că fac o treabă bună pe bucățica lor de activitate. Și mi-aș dori tare mult ca toți cei care propun și cred că fac psihoterapie cu clienții lor deși nu au această pregătire, să înțeleagă cu adevărat cât de mult rău pot face.
Prin faptul că oamenii care vin la ei nu își rezolvă la timp și în timp dificultățile emoționale pot ajunge în stadiul în care dezvoltă patologii care cu greu mai pot fi reglate și prin psihoterapie.
Credeți-mă, am văzut asta cu ochii mei! Cred că toți cei care lucrăm cu oameni, și mai ales cei care lucrăm cu oamenii din punct de vedere psihologic, ar trebui să înțelegem responsabilitatea pe care o avem. Nu suntem responsabili pentru cât poate clientul să facă el cu el. Suntem responsabili să ne cunoaștem pregătirea și limitele. Suntem responsabili să direcționăm un client către ce are cu adevărat nevoie. Suntem responsabili să ne perfecționăm continuu. Suntem responsabili să alegem binele omului din fața noastră și nu binele portofelului nostru sau al orgoliului nostru. Suntem responsabili să căutăm să facem bine!
Sursă poza: Robert Anasch @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
Cristina, e genial articolul si ma bucur ca l-ai scris din perspectiva psihoterapeutului. Si eu am ajuns in coaching la recomandarea terapeutei mele si a fost un proces care a mers mana-n mana o perioada si care m-a ajutat enorm. Foarte bine punctat tot articolul. Multumim!
Foarte interesant articolul! Da, este important sa stim ce diferente exista intre coaching si terapie si cum sa ne asiguram ca alegem cea mai buna cale pentru noi. Este o decizie importanta si, datorita diferentelor semnificative intre cele doua domenii, este nevoie sa o luam din responsabilitatea proprie.