Știi poza aceea care circulă în online și unde scrie că părinții perfecți există doar pe Facebook? Eiii, este un adevăr pe care eu chiar îl cred. Pentru că așa e, și părinții care nu au țipat niciodată la copiii lor, tot acolo îi găsiți 🙂 . Nu zic că e bine și de repetat să țipi, din contră. Îți recomand să găsești propriile modalități prin care să potolești uraganul când simțiți că dă să iasă din tine, pe gură. Zic doar că se mai întâmplă, iar atunci când este o excepție, este în regulă. Traumatizarea copiilor vine mai degrabă din mult. Sigur, ajută atât să găsești modalități de a evita momentele în care te cuprinde furia, să cauți să vindeci durerea care se ascunde în spatele furiei tale și ajută să validezi suferința copilului tău, atunci când se confruntă cu suferința ieșită din tine.
Pentru că furia ta este despre tine, este povestea ta, nu este despre copil.
De ce spun că ajută să să vindeci durerea care se ascunde în spatele furiei tale? Pentru că furia ta este despre tine, este povestea ta, nu este despre copil, în fapt nu are legatură cu comportamentul copilului. Comportamentul copilului este doar factorul declanșator care scoate durerea la suprafață. Din fericire sunt mulți, din ce în ce mai mulți părinți care lucrează la ei pentru a fi o variantă cât mai bună pentru copiii lor. Să nu îi lovească, să nu țipe, să nu îi jignească, să nu le reteze aripile, să nu îi facă mai mici decât sunt. Din ce în ce mai mulți părinți care se îngrijesc de partea emoțională a copiilor și a lor.
Că mai sunt scăpări, mai sunt, important este să fim conștienți de ele.
Să găsim modalități de a evita să deschidem supapa de presiune cu țipete. Copiii sunt percepuți ca fiind solicitanți mai ales atunci când rezerva noastră de energie funcționează deja pe roșu, când gândurile noastre sunt deja un haos cu îndatoriri, când rănile ne stau la suprafață cu puroi cu tot.
Ce te poate ajuta în momentele când te cuprinde furia?
– Ideal ar fi să îți dai seama cu un pas înainte când ești pe cale să o faci. Cu cât ești mai în contact cu tine însuți/însăți cu atât poți să simți mai rapid că ești aproape de a-ți pierde controlul.
– Să îți amintești că este doar un copil. Nu face nimic special cu scopul de a te enerva, chiar dacă uneori îi iese 🙂 . El trăiește așa cum știe el, ca un copil care face experimente, este curios, vorbește non-stop, nu te aude când îl rogi și a treia oară ceva, te contrazice când simte asta, încearcă și greșește etc … și tot ce mai fac copiii normali.
Folosește îmbrățișarea ca modalitate de reglare.
– Îl poți ruga, dacă este în regulă și pentru el, când recunoaște furia în privirea ta …. și o va recunoaște de cele mai multe ori … să te îmbrățișeze. Când îl vei simți lipit de tine, cu mânuțele lui mici, când îi vei simți pielea și mirosul îți vei aminti că este copilul tău mult iubit
– Să respiri adânc. Inspira adânc pe nas și expira pe gură ușor. Poți să ridici din umeri și apoi să îi lași la locul lor. Am mai scris despre tehnici de respirație într-un articol trecut.
– Numără. Pe principiul ”Mihai, număr până la 5, și cât eu mă liniștesc, tu te dai jos de pe masă”. Ție îți dai timp să te potolești, lui îi dai timp să proceseze informația. Da, uneori le ia mai mult decât avem noi răbdare.
– Vorbește cu copilul despre furie și modul în care reacționăm când o trăim. Și cu ”așa da” și cu ”așa nu”. Vă zic mereu că suntem model pentru ei în fiecare secundă a vieții noastre. Ajută să învățăm noi să ne reglăm, ajută să le povestim despre asta.
– Caută soluții potrivite pentru tine și copilul tău. Poți discuta despre ele și deschis cu copilul. Vorbește-i despre cât de important este să ceri sprijin celor în care ai încredere.
Sursă poza: Marcos Paulo @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
