Un subiect care apare adesea în cabinet atunci când lucrez cu clienți care au copii, este această temă a fricilor. Și înțeleg de ce. Inevitabil, la un moment dat, o anumită frică se va manifesta. Și asta, pentru că, în funcție de vârsta pe care copilul o are, se manifestă fricile normale ale copiilor.
Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem, este, ”Când ele, fricile, nu mai intră în categoria firescului?”.
Ghidajul pe care îl ofer părinților este să evalueze dacă s-a schimbat intensitatea fricii și dacă afectează funcționarea zilnică a copilului. La intensitate ne uităm mai ales la perioada de timp în care se manifestă frica (ore, zile, ani). Dar și la un soi de forță, deși aici îmi este greu să vă ofer o unitate de măsură. Când vine vorba de ”funcționare zilnică” ne uităm dacă își poate desfășura activitatea de zi cu zi, sau dacă, temerea respectivă îl blochează. De exemplu, îi este atât de frică de separare încât refuză să rămână la școală, deși are 8 ani deja.
Care sunt fricile normale ale copiilor, în funcție de vârsta pe care copilul o are?
În perioada 0-3 ani fricile care apar cel mai frecvent sunt cele de separare. Acesta este unul dintre motivele pentru care intrarea în colectivitatea poate fi o provocare. Apare la vârste și mai mici frica de zgomote și de cădere. De asemenea este întâlnită frica de animale și insecte. Și o altă provocare în îngrijirea copilului este dată de frica de a folosi olița, de a merge la somn și de baie … Bănuiesc că majoritatea cunoașteți perioada ”nespălatului pe cap”. 🙂
În perioada 3-6 ani persistă frica de animale și insecte, și frica de a adormi, și de întuneric. Partea aceasta de refuz de a adormi are legătură și cu dificultatea copilului de a se ”desprinde” de părinte, pentru că, pentru a adormi trebuie să renunți la conectarea cu părintele. În această perioadă se întâlnește adesea și frica de fantome și monștri, dar și frica de pierdere, fie pierderea unui părinte (moarte, divorț), fie pierderea copilului într-o mulțime sau într-un loc.
Refuzul de a adormi are legătură și cu dificultatea copilului de a se ”desprinde” de părinte, pentru că, pentru a adormi trebuie să renunți la conectarea cu părintele.
În perioada 7-12 ani întâlnim într-o primă parte frica de separare. La școlarii mici se manifestă frica de situații noi, mai ales la începutul școlii. La școlarii mai mari observăm frica de respingere socială, de hoți, de conflicte puternice (război) și chiar și de situații noi.
În perioada 13-19 ani rămâne frica de hoți și de situații noi (mai ales la începutul liceului). Și odată cu dezvoltarea fizică, psihică și emoțională, revine frica de divorț, dar apare și frica legată de relații sexuale.
Revin și cu un articol cu tema ”Cum îl ajuți pe copil să își autoregleze fricile”.
Sursă poza: Nathan Dumlao @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
