Cum poți să il ajuți pe copil să își autoregleze fricile?

Cum poți să il ajuți pe copil să își autoregleze fricile

Am scris într-un articol trecut despre care sunt fricile normale ale copiilor, în funcție de vârsta pe care copilul o are. Este important să înțelegem că unele frici sunt pur și simplu firești la o anumită vârstă. La fel de important este să observăm când aceste frici își schimbă intensitatea și ajung să afecteze funcționarea zilnică a copilului. Când fricile se duc către acest spectru ajută mult să apelăm la un specialist. Dar până acolo, că poate nu este cazul să ajungem acolo, putem să fim noi un sprijin. Așa că, azi voi schița aici cum poți să il ajuți pe copil să își autoregleze fricile.

Frica în sine este o emoție bună, așa cum sunt de altfel toate emoțiile. Neplăcută, da, dar bună.

Frica are funcția de a ne proteja în fața unui pericol. Ea ne pune în gardă și ne face să fim prevăzători. Rolul fricii este de a ne apăra de posibile pericole prin declanșarea reacțiilor defensive (luptă, fuga sau înghețare). Nu putem să ne oprim din a simți frică și nici nu ar fi sănătos pentru noi. Ce putem să facem în schimb este să reglăm ceea ce simțim, mai ales dacă frica în sine nu are și un obiect real. Îmi place să le dau clienților mei acest exemplu:

 

”Dacă tu ieși acum din cabinetul meu și vezi un urs la colțul străzii, ar fi bine să îți fie frică. Așa te vei proteja. Dacă nu simți frică și te duci să îl mângâi cum ai face-o cu cățelul tău, s-ar putea să ai ceva probleme. Dacă ieși acum din cabinetul meu și îți este frică deși nu vezi un urs la colțul străzii, poate s-ar merita să vezi ce e cu frica asta.”.

 

Sigur, nu merg mai departe și cu exemplu ”dacă vezi un urs, dar el nu există”, asta nu mai ține de domeniul meu de activitate 🙂 .

 

Bun, ce am scris mai sus este perfect valabil și pentru copii. Mai mult, ei au nevoie de sprijinul nostru pentru a autoregla aceste frici, pentru că, la vârste mici, nu am capacitatea de a face asta singuri. Există tehnici care pot liniști un copil speriat, despre ele vom vorbi azi. Există și lucruri care doar amplifică şi agravează frica, iar despre asta vom discuta într-un articol viitor.

Cum poți să il ajuți pe copil să își autoregleze fricile?
Ia în serios ceea ce simte copilul.

Dacă el spune că îi este frică, înseamnă că asta simte, chiar dacă, poate, pentru noi este greu de crezut cum ar putea să se sperie de un cățelul mic și jucăuș. Niciodată nu ajută să îl iei peste picior. Nici să ignori ce simte. Ajută să îți amintești ce spuneam mai sus, că frica în sine este o emoție bună, care este declanșată instictual.

Vorbiți deschis despre frici.

Să poată vorbi cu un părinte despre ceea ce simte, este un dar valoros pentru un copil. Asta îi va da sentimentul că nu este singur cu frica lui. Asta îl va ajuta să descarce din tensiune. Asta îl va ajuta să simtă că este în siguranță chiar dacă e neplăcut ce simte.

Normalizează și validează.

Întotdeauna, întotdeauna ajută să știe, să îi transmiți, să înțeleagă că e normal ceea ce simte. Că nu e nimic în neregulă dacă simțim frică. Va putea astfel să se relaxeze, ceea ce ajută la autoreglare. Și va putea să aducă în conștient ceea ce simte.

Exersează ”starea de siguranță”.

”Starea de siguranță” este opusul fricii. Exersați prin jocuri (de exemplu jocuri de rol) și prin diverse activități, această stare de siguranță.

Evită ultra protecția.

Aici aveți nevoie să vă găsiți propriul echilibru între ”îl expun prea mult la stimulii care produc frică” și ”elimin total confruntarea cu frica”. Recomandarea este să îl expuneți treptat, progresiv oferindu-i în același timp susținere. Să rămâi întotdeauna în preajma lui.

Autoreglează-te și tu.

Pe lângă exemplul propriu pe care îl oferim ca autoreglaj în general, la propriile frici, mă refer și la gestionarea fricii părintelui când copilul se confruntă cu propria frică. Dacă tu, ca părinte, vei reacționa exagerat când copilul intră în contact cu stimulii care îi provoacă frica, atunci îi vei transmite că într-adevăr acolo este un pericol. Nu uita că modul în care vorbești cu copilul despre frică este la fel de important ca ceea ce spui.

Va crește, se va autoregla singur.

Asta e mai mult pentru părinți 🙂 . Amintește-ți că va crește și va putea să se autoregleze singur și în absența prezenței tale. Cu cât e mai mic, cu atât are, încă, nevoie de tine.

 

Îți recomand să citești și articolul Cum să ajutăm un copil care simte o frică intensă?.

Sursă poza: Sabina Fratila @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 502

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.