Cum poți să abordezi pozitiv comportamentele neadecvate ale copiilor?

Nu există copii răi! Ei sunt un aluat bun, care așteaptă să fie modelat cu atenție, căldură, dragoste și răbdare. Și ei au comportamente pe care uneori ne este greu să le acceptăm sau care cer a fi modelate. Dar cum poți să abordezi pozitiv comportamentele neadecvate ale copiilor?

 

Copiii greșesc din necunoaștere, nu din intenție, iar disciplinarea ar trebui să presupună în primul rând formarea, instruirea și educarea copiilor, într-un sens pozitiv. Când pedepsim, criticăm, amenințăm, ne folosim de fapt de emoții ca frica, rușinea, suferința, pentru a produce comportamente pozitive. Nu merge așa. Cu rău nu produci bine. Niciodată!

 

Printre cele mai des întâlnire reacții cu impact negativ pe termen lung sunt pedepsele, critica excesivă, reproșurile, cicăleala, amenințările, pedepsele abuzive, lipsa de consecvențã, lipsa feedback-urilor pozitive și negarea emoțiilor copiilor.

Când pedepsim, amenințăm, criticăm, reproșăm, de fapt îi penalizăm pentru comportamentele inadecvate pe care le au.

Pedepsele duc la stimă de sine scăzută, anxietate și vină. Pedepsele au un efect imediat, dar temporar. Nu elimină motivul unui comportament nedorit și nu îl face pe copil să înțeleagă cu adevărat cum se poate face altfel. În schimb, pe termen lung, pedepsele sădesc în sufletul copilului frică, nesiguranță, umilință și resentimentele.

Ce se poate face altfel, în loc de a pedepsi, este exprimarea consecințelor unui comportament.

Este indicat ca exprimarea consecințelor să fie legată de comportamentul copilului, nu de modul lui de a fi. Nu judecăm, nu etichetăm și nu jignim copilul. Este important și să îi explicăm ce poate să facă altfel și să îl asigurăm că este iubit și apreciat indiferent de comportamentele pe care le are. Și din curiozitatea sau neîndemânarea firească este imposibil să nu greșească niciodată.

 

Disciplinarea pozitivă presupune concentrarea pe comportamentele pozitive ale copilului, stabilirea şi impunerea regulilor în comportamentul copilului, stabilirea limitelor şi monitorizarea comportamentelor.

Și mai clar, cum poți să abordezi pozitiv comportamentele neadecvate ale copiilor?

–        Învață-i cum să construiască o relație frumoasă cu colegii lui, cum să colaboreze cu ei;
–        Învață-i cum să își controleze agresivitatea, să înțeleagă de unde vine de fapt;
–        Învață-i să fie atenți la ei înșiși și încrezători în ei;
–        Învață-i să ofere sprijin celor din jur și să primească sprijin la nevoie;
–        Învață-i să fie independenți și încrezători în forțele proprii;
–        Învaţă-i să fie atenți la ceea ce fac şi la consecinţele actelor lor;
–        Învaţă-i să fie prietenoși şi să înţeleagă sentimentele celor din jur şi în primul rând pe ale lor.

 

Și cum poți să reacționezi pozitiv la comportamentele neadecvate ale copiilor?

–        Pune limite!
–        Oferă îmbrățișări.
–        Stabilește o pauză (pauză pentru copil sau pauză pentru adulți)

 

Să nu uităm nici că au nevoie de limite. Într-o lume plină de necunoscut, limitele creează siguranță. Copiii au nevoie de limite impuse cu claritate și iubire în funcție de capacitățile vârstei lor. Limitele sunt importante pentru copii, încă de mici, pentru a înțelege regulile lumii, ale naturii și ale relațiilor cu ceilalți.

 

Și copiii și adulții au nevoie de iubire chiar și atunci, mai ales atunci, când trec prin situații dificile sau au comportamente care nu sunt acceptate de cei din jur. Îmbrățișarea copiilor îi ajută să se conecteze cu adulții și să se simtă iubiți.

 

Când copiii se comporta inadecvat și mai ales când devin furioși le puteți acorda o pauză, de exemplu să stea pe un fotoliu pentru a se calma, departe de situația generatoare de conflict. Este foarte important ca adultul să rămână aproape, pentru a nu se resimți ca un abandon sau respingere când copilul face ceva greșit.

 

Pentru adulți pauza poate însemna îndepărtarea de locul situației conflictuale și explicarea copiilor că are nevoie de câteva minute pentru a se liniști. Încercați să fiți blânzi când faceți această mișcare, dar sinceri și direcți. Este important să gestionați cu înțelepciune această pauză pentru a nu crea copilului senzația că fugiți de el când este ”rău”. Pe de altă parte dacă simțiți că se declanșează taifunul în voi, e clar timpul pentru o pauză.

 

 

Sursă poza: Patrick Fore @ Unsplash

 

* Articolul conține informații din ”Metodologia de lucru pentru dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică” elaborată de psiholog Cristina Buja și psiholog Oana Alexandra Budiș.

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 531

4 comentarii la „Cum poți să abordezi pozitiv comportamentele neadecvate ale copiilor?

  1. Si cand simti ca te enervezi si ii explici ca vrei si ai nevoie de o pauza si incerci sa pleci macar pt 1 min iar copilul plange ca vrea la mama, cum faci? Ramai acolo si te enervezi mai tare, in cazul meu, iar daca plec din incapere plange si mai tare copilul…oricum ar fi nu e ok, care e solutia?
    Multumesc!

    1. Depinde foarte mult de copil si de varsta lui. Nici la David nu a mers sa pot sa plec de langa el asa ca il lasam sa stea langa mine, adica nu plecam, dar il rugam sa stam linistiti si sa ma lase cateva minute sa respir adanc sa ma linistesc. Respiram profund si el statea si se uita atent la mine. Asta a mers.

  2. In ultimul timp, fiul meu are un comportament pe care nu mai știu cum sa îl gestionez….imi da impresia ca încearcă sa ne controleze…. Vreau apa acum, dar de la mami, deși tati e lângă sticla cu apa… Vreau apa în pahar, e prea putina, ba nu, e prea multa, vreau la mami în brate, dar vreau ca mami sa stea în picioare cu mine în brate etc. Am ajuns la capătul rabdarilor…. A mai avut o perioada cu episoade de genul mami nu are voie sa manance, sa bea apa, sa meargă la baie etc și în perioada aia noi stăteam la bunici. Bunicii nu suportau sa îl audă plângând, cum poți sa îl lași sa plângă asa? Și a escaladat situația pana la insuportabil și după o săptămână în care nu am cedat nu a mai avut cerințe de genul celor de sus. Întrebarea mea e are el nevoie sa dețină control, în condițiile în care ia destule decizii gen ce mănâncă, unde mergem, ce vrea sa facem, cum se îmbracă. Are 3 ani. Cum procedam?

    1. Buna, baiatul tau este la o varsta la care isi testeaza propria putere si capacitate de control. Poti sa ii vorbesti despre cum te simti tu in astfel de situatii, cum este important sa bei apa, sa mamanci etc si ofere-i control acolo unde nu incalta limitele tale si explica-i asta „Te inteleg ca vrei sa stau acum cu tine in brate, in picioare, dar din pacate nu pot sa fac asta, sunt obosita si tu cantaresti deja 12 kg. Uite, stau aici pe scaun si te tin in brate”. La un moment dat invata si ei ca mama tot om este 🙂 si mai mult mi se pare important ca ei sa inteleaga ca si mama se iubeste pe ea insasi si are grija de ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.