Care este diferența dintre pedepse și consecințe? Pedepsele rănesc, iar consecințele educă. PEDEAPSA este un comportament care umileşte și este aplicată de cel perceput ca fiind puternic (părintele) asupra celui considerat slab (copilul). CONSECINȚA este rezultatul unui anume comportament.
Pedepsele respectă drepturile părinților, dar nu și pe cele ale copiilor.
Și copiii au dreptul de a fi tratați cu respect, exact ca și adulții.
Pedepsele nu îndreaptă comportamentul.
Dacă pedepsești copilul pentru că a vărsat ciorba pe masă și nu îl mai lași la desene, asta nu are legătură cu comportamentul lui. Consecința de a șterge masa, are legătură cu comportamentul lui.
Pedepsele au la bază starea emoțională a părintelui, consecințele au la bază logica.
De multe ori părintele aplică pedeapsa ca o descărcare a stării sale emoţionale, fiind furios. Exemplu: Copilul a spart farfuria, părintele îi dă o palmă la fund și îl trimite în camera lui – face asta pentru că este furios, prin urmare, ca un răspuns a propriei emoții, dar nu educă prin asta copilul. Ce învață copilul dintr-o astfel de situație? Să lovească atunci când este furios, să îndepărteze oamenii când fac ceva greșit, să caute vinovați în exterior. Cum se va simți? Umilit, furios, neajutorat și respins.
Pedeapsa rezolvă situația pe termen scurt, dar nu și pe termen lung.
Dacă îi spui să nu mai țipe la prietenul lui pentru că îl vei pedepsi, va face liniște, dar fără să înțeleagă ”de ce”, va repeta comportamentul. Folosirea consecințelor duce la autodisciplinare (va ști el singur că este lipsă de respect să țipi la un prieten și că prietenul probabil nu se va mai juca cu el).
Pedepsele aplicate regulat conduc la nevoia de a mări severitatea lor pentru a obține reacția dorită din partea copilului. Consecințele reduc nevoia de disciplinare pentru că tot ele ajută copilul să ia decizii, să fie responsabil și să aibe autocontrol.
Exemplu: Pedeapsa – ”Dacă nu termini de mâncat din farfurie nu te mai las să te uiți la desene.„ Consecința – ”Dacă nu mănânci, vei rămâne flămând.” Inițial părintele evidențiază consecința, ulterior copilul va ști singur fără să fie nevoie de intervenția părintelui.
Consecințele îți transformă copilul într-un adolescent și adult responsabil, care se simte iubit, cu stimă de sine bună. Un adolescent și un adult încrezător în părinte și deschis să comunice cu el. Pedepsele îți transformă copilul într-un adolescent și adult care transferă responsabilitatea către cei din jur; care caută iubire și acceptare exterioară, cu stimă de sine scăzută. Un adolescent și un adult care se ferește de părintele său și cu același model de disciplinare atunci când va fi părinte.
Tu cum vrei să fie copilul tău când va crește?
Sursă poza: Debby Hudson @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
