Când am vorbit despre mitul emoțiilor ”pozitive” și ”negative” am promis să revin cu mai multe detalii despre cum putem să ne descurcăm cu emoțiile dureroase. Și voi începe cu esențialul: ”Nu că simțim ce simțim este o problemă în sine”. Uneori este firesc să simțim furie (dacă cineva ne atacă fizic, verbal sau emoțional) sau frică (dacă ne întâlnim cu un urs cum vă spuneam și în articolul trecut) sau durere (dacă pierdem ceva semnificativ nouă) etc. O problemă devine când ceea ce simțim nu este în acord cu realitatea (nu ne atacă nimeni, nu există un urs, nu am pierdut ceva) sau când nu reușim să mai reglăm ce simțim și rămânem blocați în emoțiile noastre dureroase.
Nici măcăr emoțiile care ne plac, cele pe care le denumim adesea pozitive, nu sunt tot timpul în acord cu realitatea.
Putem să iubim un agresor. Să avem impulsul de a râde sau a face glume într-un context dureros. Să alegem activități care ne pun în pericol viața simțind plăcere în același timp. Să fim mult prea entuziasmați până în punctul în care devenim prea agitați. Câți dintre voi ați fost atât de emoționați la o întâlnire importantă încât ați scăpat cana de cafea, ați făcut o glumă nepotrivită, ați vorbit prea mult sau v-ați blocat în gândurile proprii? Și sunt doar câteva exemple. Prin urmare este important să învățăm să ne gestionăm propriile emoții, inclusiv pe cele dureroase.
Reiau pe scurt un mesaj important din articolul trecut unde am vorbit despre faptul că emoțiile nu sunt pozitive sau negative, bune sau rele. Sunt emoții care ne fac plăcere și pe care le căutăm. Și emoții mai puțin confortabile, cele care nu ne plac și de care adesea fugim. Cele din urmă ne transmit cele mai valoroase mesaje. În loc să fugim de ele ar trebui să le luăm la întrebări.
Cum să ne descurcăm cu emoțiile dureroase?
– Primul pas este să ne conectăm la ceea ce simțim. Să ne permitem să simțim. Și cum adesea le spun clienților mei, nu avem 2 butoane separate, să alegem să simțim doar ce ne place. Vin la pachet. Când simțim, simțim de toate. Când ne amorțim nu mai simțim nimic, nici plăcere, nici durere. Eu nu cred că merită prețul.
– Să renunțăm la a împărți emoțiile în ”pozitive” și ”negative” sau „bune” și ”rele”. Aceste etichete ne fac să ne fie greu să acceptăm să simțim și emoțiile dureroase. Și în final să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem noi.
– Să verificăm dacă ceea ce simțim este în acord cu realitatea pe care o trăim. Uneori durerea din prezent este doar supapa care se deschide pentru a ieși urletul din trecut. Să vindecăm durerile vechi pentru a trăi prezentul.
– Să aflăm ce mesaje valoroase vor să ne transmită emoțiile noastre. De ce simțim ce simțim? Ce vor să ne spună emoțiile noastre despre noi, despre ceilalți, despre situația în care ne aflăm?
– Să aplicăm tehnici de reglare emoțională atunci când ne cuprinde emoția dureroasă. Tehnicile de respirație sunt doar câteva dintre ele.
– Să ne analizăm și să aflăm dacă ceva din viața noastră lipsește. Dacă trăim pentru noi. Dacă avem activități care ne dau o stare de bine. Dacă nevoile noastre sunt implinite. Dacă avem alături de noi oameni care mai degrabă zic ”da” nevoilor noastre.
Aceeași modalitate de a ne descurca cu ce simțim poate fi ”predată” și copiilor noștri. Ei învață atât din ceea ce le spunem, cât și din ce văd și simt cu toate simțurilor lor.
Sursă poza: Joshua Coleman @ Unsplash
