Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme

Când pierzi un copil

Când pierzi un copil pierzi o parte din tine! Nimic nu mai pare cu sens și la locul lui. Lumea se întoarce pe dos și totul pare cel mai prost film pe care l-ai văzut vreodată. Există un firesc al vieții cu care suntem obișnuiți, ne naștem, naștem vieți, le creștem și murim. Firescul este și să ne despărțim de bunici, de părinți, mătuși … niciodată de copiii noștri. Nu există nimic care să te pregătească să îți moară un copil. Indiferent care este vârsta copilului pe care l-am pierdut, pierdem odată cu el și speranțele, și visele noastre și o parte din noi.

Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme.

Efectele psihice, emoționale și fizice ale pierderii nu trebuie ignorate. Deși adesea cei din jur nici nu se gândesc prea mult la asta. Pentru că doare și numai să te gândești la moartea unui copil, chiar dacă nu este al tău. Pentru majoritatea oamenilor, iubirea începe în momentul în care există un test de sarcină pozitiv, așa că ori de câte ori are loc o pierdere, suntem îndurerați și în doliu și este firesc să fie așa. Acceptarea pierderii nu se întâmplă imediat … uneori durează mai mult decât ne putem imagina. Te lupți permanent, și treaz, și în vis cu un haos de emoții, de la supărare și durere, la furie, vinovăție, resentimente, pierderea sensului, anxietate, depresie, confuzie, iritabilitate și VID INTERIOR. Aici era o inimă … și acum, nu mai e. Acest haos este complet normal, deși este complet dureros. Și adesea rămânem și singuri în durerea noastră fără măcar să o înțelegem pe deplin. Pentru că, vă spuneam, pe cei din jur îi doare și numai gândul, așa că, puțini sunt cei care rămân alături.

 

Dacă mai avem copii în viață ne agățăm de ei. Dar și ei sunt afectați de pierdere, și ei au nevoie de sprijin. Dacă nu mai avem copii ne agățăm de speranța că poate într-o zi … dar niciuna din variante nu șterge durerea infinită de a-ți pierde un copil. Nici măcar apariția unui nou copil, copilul curcubeu. Copii care și ei resimt această durere mută.

Când pierzi un copil există riscul să te blochezi între două lumi.

Dar nu înseamnă că trebuie să rămâi blocat acolo … deși, poate, uneori nu mai vrei nimic. Doliul înseamnă și asta, să nu mai vrei nimic. Răspunsul inițial în fața pierderii este șocul. Unii părinți intră în modul de funcționare automată și continuă cu funcțiile de bază ale vieții, fără măcar să se gândească. Sunt pe pilot automat. Alții se închid și pretind că lumea nu merge mai departe. Deși ea firește că merge. Ambele sunt reacții complet normale, dar ceea ce este esențial este ca procesul de doliu să aibă loc.

 

Fără un ajutor poți să rămâi blocat în durere, între două lumi, și un lucru îți spun sigur: ”Copilul tău nu ar vrea asta pentru tine!”. Pentru că fiecare copil își iubește infinit de mult părintele. Și copiii îngeri au părinții lor!

 

Din dorința de a fi un sprijin pentru părinții care parcurg un proces de doliu am creat un grup de suport. Detaliile grupului se regăsesc la acest link. Înscrierile au loc până pe 19 octombrie 2022.

 

Sursă poza: Kelly Sikkema @ Unsplash

 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 502

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.