Un proiect despre dezvoltarea emotionala a copiilor care imi da incredere ca impreuna salvam suflete

Probabil pare că vorbesc mare, dar măcar simt la fel. Cu asta mă ocup printre multe altele. Cu un proiect despre dezvoltarea emotionala a copiilor pe care îl iubesc de la prima sămânță apărută în mintea mea. Cu un proiect prin care visez mare și știu sigur că voi schimba drumuri. Ce voi face de fapt? Voi pregăti personalul educațional din câteva școli din mediul rural, să lucreze cu copiii din clasele lor, pentru a-i ajuta să se dezvolte emoțional. Cum a apărut idee asta? La o cafea. Da! Exact așa. Beam o cafea cu colegii mei, pregătind noua strategie a Fundației Principesa Margareta a României și m-am trezit că mă măcina o întrebare. Mă măcina de ceva vreme, dar am prins curaj să o zic cu voce tare.

”Ce a făcut diferența în viața unui copil care a trăit cu lipsuri materiale și emoționale și totuși a ajuns un adult funcțional, cu job, familie, prieteni, cu mulțumire în suflet?”

Un copil ca mine de exemplu. Am întrebat, am adunat răspunsuri și am subliniat elementul constant. ”Un om a crezut în el când avea nevoie să audă că va reuși”. Uite așa:

Horațiu Mălăele: “Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii. Eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: „Tu ești un geniu.” Iar eu am început să fiu.”

Experienţa pe care am avut-o în ultimii 10 ani în lucrul cu copiii proveniţi din medii defavorizate m-a ajutat să înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde.

Este adevărat că trebuie să li se satisfacă nevoile zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea studiilor. Dar toate acestea sunt incomplete fără un sprijin emoțional. Cum spun eu, să le punem copiilor noștri haine pe corp și mâncare în stomac și să nu uităm să le punem și iubire și încredere în suflet.

Majoritatea copiilor care provin din medii sărăce sunt nevoiţi să ajungă maturi înainte de vreme şi să îşi închidă în ei dorinţele şi nemulţumirile. Cadrul în care se dezvoltă aceşti copiii devine crucial, fiind importante nu numai condiţiile materiale ci şi capacitatea celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor copiilor. Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu care se confruntă. Unii sunt alcoolici, violenți, absenți. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru elementar: să îşi exprime dorinţele şi să își descarce frustrările.

La o mare parte din copiii care sunt beneficiari ai programelor fundației se observă efectele negative ale mediului incomplet financiar şi emoţional din care provin. Sunt copii cu stimă de sine redusă, cu probleme de integrare şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab. Copiii cu hiperactivitate, nervozitate exagerată sau timiditate. Grupurile de dezvoltare personală pe care am început să le implementez în urmă cu câțiva ani s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine insuşi. Și dezvoltă capacitatea de exprimare şi comunicare în relaţii interumane.

Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate. Și să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

Cu ajutorul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, îi ajutam pe copii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile. Să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolereze. Iar în ziua în care urma să lucrăm împreună eu îmi adunam foile și materialele. Și pe ei îi auzeam spunând veseli ”Mergem să ne jucăăămmmm!!!”. Pentru ei era o joacă și eu mă concentram să le lucrez sufletul.

În mine a crezut când am avut cel mai mult nevoie, mătușa mea și dirigintele din generală, profesor de matematică. Le sunt recunoscătoare și încep proiectul acesta cu o încredere uimitoare că vom salva suflete. Nu pe toate, din pacate știu și asta, dar vom salva câte vom fi lăsați să salvăm și câte se vor lăsa salvate. În interiorul fiecărui copil stă un geniu care cere să fie văzut și lăsat să fie.

♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦