Sunt ONGist si iubesc ce fac

Știu că majoritatea mă cunoașteți de pe blog, că na, mă citiți și vă mulțumesc sincer. Nu știu câți știți ce fac eu 8 ore pe zi, uneori și mai mult și tot timpul cu plăcere. Sunt ONGist si pur si simplu iubesc ce fac. Sunt Manager de Programe în cadrul Fundației Principesa Margareta a României.

De mai bine de 11 ani lucrez cu copiii, adolescenții, familiile lor, vârstnicii și voluntarii din fundația aceasta în care mi-am format profesia pe care o am azi. Am un loc de muncă pe care îl iubesc și care se potrivește ca o mănușă brodată pe sufletul meu. Mai multe detalii despre viața mea de Ong-ist, am povestit pe blogul Andreei Carmen​ Radu.

 

Sunt ONGist si pur si simplu iubesc ceea ce fac. Este fantastic să ai o profesie care îți place. Să te trezești cu drag dimineața când pleci la muncă. E fantastic să ai un loc de muncă prin care aduci bine în viețile oamenilor care au nevoie să fie cineva lângă ei, să le întinzi o mână.

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am o experiență de peste 14 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în mediul ONG, și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT) din București. Lucrez cu adulți în ședințe de psihoterapie individuală și de grup, precum și în consiliere parentală – acolo unde întrebările despre relația cu copilul aduc în lumină și propriile răni, nevoi sau limite. Prin proiectul „Rădăcini Sănătoase”, susțin prevenția psihologică și educația emoțională pentru viitori părinți și specialiști, cu scopul de a construi relații sigure încă de la începutul vieții. Sunt fascinată de puterea psihicului uman de a se vindeca și a se reconstrui, indiferent câte furtuni a fost nevoit să ducă. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să iubească și să fie buni – doar că uneori nu își mai dau voie. În spatele zidurilor ridicate pentru a se proteja, rămâne mereu o parte vie, care încă știe să simtă și să iubească. Și altfel se poate.
Articole create 557

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.