Interviu – Care este cea mai mare nevoie a copiilor în primul an de viață și cum o satisfacem?

primul an de viață

Când vorbim despre primul an de viață al unui copil nevoia de bază este aceea de a crea un atașament sigur cu mama. Iar dacă mama nu există, din diferite motive, atunci cu un subtitut. Acest atașament și modul în care el se dezvoltă devine baza a ceea ce trăim în toată viața noastră. Pentru că, noi, ca adulți, punem în fapt ceea ce am învățat copii fiind.

 

Dacă unui copil i se îndeplinesc nevoile suficient de bine, el va dezvolta trăirea profundă de a simți că lumea este un loc bun în care el se poate manifesta. Dacă nu există îndeplinirea nevoilor, va simți că lumea este un loc periculos. Atunci el „va trebui” să se apere, sa muncească pentru a fi iubit, să se modeleze dupa alții. El nu va avea încredere în lume și mai târziu nici încredere în sine.

Este destul de imposibil să le oferim copiilor absolut tot ce au nevoie, absolut tot timpul. În același timp este extrem de important să facem o treabă bună în mod constant.

Și este extrem de important să nu uităm că această etapă de dezvoltare stă la baza următoarelor etape de dezvoltare. Sunt câteva moduri elementare prin care putem să oferim siguranță și sprijin copilului aflat în primul an de viață, pentru a dezvolta acest atașament sigur și am discutat despre ele în interviul de mai jos.

 

 

 

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create465

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu