Emoțiile nu sunt pozitive sau negative. Emoțiile doar sunt.

Emoțiile nu sunt pozitive sau negative

Emoțiile nu sunt pozitive sau negative, să lămurim aspectul acesta încă de la început 🙂 . Sigur, noi le împărțim ca atare, pare cumva firesc inițial, deși asta ne abate de la sensul corect al emoțiilor. Sunt în schimb de acord cu faptul că ne cam vine să le spunem așa. Pentru că sunt emoțiile acelea care ne plac și ne oferă o stare de bine (pozitiv) și cele care nu ne plac și le resimțim ca pe ceva negativ. Dar ele toate sunt în esență emoții bune.

Emoțiile de toate felurile sunt mesaje pe care ni le dăm singuri.

Sigur că fericirea este o emoție minunată pe care o căutăm cu toții. Dar la fel este și frica, furia, tristețea, gelozia, vinovăția … etc. Toate emoțiile noastre sunt în fapt pozitive când ai nevoie de ele, la fel cum sunt negative când apar la momentul nepotrivit. Dacă ne întâlnim la colțul blocului cu un urs, atunci avem nevoie de frică să putem să ne apărăm. Dacă suntem la colțul blocului și simțim frica așa, ca și cum ar fi un urs, dar el nu este, atunci emoția noastră nu este adaptată realității și ar fi timpul să analizăm ce se întâmplă cu noi. Am scris într-un articol trecut care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază.

Dacă noi vom continua să ne raportăm la emoții ca fiind pozitive sau negative, vom avea tendința să ne concentrăm pe cele presupuse pozitive și să le evităm pe cele presupuse negative. Astfel ne vom bloca singuri din a dezvolta o gamă completă de abilități emoționale sau sociale. Și nu e ca și cum putem evita cu adevărat să simțim anumite emoții care nu ne plac. Și nici sănătos pentru noi nu ar fi. Ce facem dacă chiar suntem într-o situație periculoasă și nu simțim frică? Cum ne apărăm?

Înlocuiți ”negativ” cu ”dureros” sau ”neplăcut”.

Emoțiile nu sunt pozitive sau negative, toate au un rol pozitiv. Ce vă îndemn este să înlocuiți ”negativ” cu ”dureros” sau ”neplăcut”, tocmai pentru a ne fi mai simplu să le acceptăm atunci când vin și să nu mai fugim de ele. Asta îi va ajuta foarte mult și pe copiii noștri când vor simți emoții dureroase și vor crede că e ceva în neregulă cu ei. În neregulă ar fi să nu mai simțim frică, furie, tristețe, vinovăție etc. Fără aceste emoții ar fi foarte greu să percem și să luptăm împotriva oricărei ameninţări asupra integrităţii persoanei noastre. Asta putem să le explicăm și copiilor noștri.

Ce ajută este să învățăm să acceptăm, să înțelegem și să reglăm ceea ce simțim.

Voi reveni într-un articol viitor cu mai multe detalii despre cum putem să ne descurcăm cu emoțiile dureroase. Ceea ce noi numim pe scurt autoreglare emoțională.

 

 

Sursă poza: Madison Oren @ Unsplash

 

 

 

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am o experiență de peste 14 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în mediul ONG, și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT) din București. Lucrez cu adulți în ședințe de psihoterapie individuală și de grup, precum și în consiliere parentală – acolo unde întrebările despre relația cu copilul aduc în lumină și propriile răni, nevoi sau limite. Prin proiectul „Rădăcini Sănătoase”, susțin prevenția psihologică și educația emoțională pentru viitori părinți și specialiști, cu scopul de a construi relații sigure încă de la începutul vieții. Sunt fascinată de puterea psihicului uman de a se vindeca și a se reconstrui, indiferent câte furtuni a fost nevoit să ducă. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să iubească și să fie buni – doar că uneori nu își mai dau voie. În spatele zidurilor ridicate pentru a se proteja, rămâne mereu o parte vie, care încă știe să simtă și să iubească. Și altfel se poate.
Articole create 555

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.