Reuniunile de familie pot deveni un teren sensibil, mai ales pentru cei care au trăit experiențe traumatice în acest mediu.

Astfel, întâlnirile de sărbători pot aduce anxietate și disconfort, transformând momentele care ar trebui să fie festive în surse de stres. Dacă te simți copleșit de aceste întâlniri, îți recomand să îți stabilești limite clare și să iei pauze atunci când ai nevoie, pentru a-ți proteja sănătatea emoțională.

Așteptările sociale de a fi fericit în timpul sărbătorilor pot aduce multă presiune.

Dacă nu simți „bucuria sărbătorilor”, te poți întreba dacă este ceva greșit cu tine, accentuând astfel sentimentele de nesiguranță. Amintește-ți că nu există o modalitate „corectă” de a trăi sărbătorile. Permite-ți să simți ceea ce simți fără judecată.

Sărbătorile pot trezi amintiri dureroase ale evenimentelor traumatice din trecut.

Uneori, o simplă melodie, un loc, un miros sau un obiect poate declanșa emoții greu de gestionat și te poate transporta în momente dificile. Când astfel de amintiri te copleșesc, încearcă tehnici de respirație și ancorare în prezent.

Întâlnirea cu oameni care au fost implicați sau care îți amintesc de momentele grele poate fi copleșitoare.

Chiar și zâmbetele pot deveni dificile atunci când emoțiile sunt amestecate, iar presiunea de a afișa o stare de bine poate fi apăsătoare. Fii blând cu tine. Poți alege să petreci mai puțin timp în astfel de întâlniri sau să te pregătești mental pentru a face față.

Vinovăția sau rușinea sunt emoții frecvente pentru cei care au trecut prin experiențe traumatice, iar sărbătorile pot accentua aceste trăiri.

Așteptările sociale legate de cum ar trebui să ne simțim în această perioadă, presiunea de a fi „fericit” sau de a participa la reuniuni familiare pot face aceste emoții mai puternice. Conștientizarea și acceptarea acestor emoții pot fi un prim pas spre vindecare. Nu te judeca pentru ceea ce simți, este normal să ai astfel de trăiri.

Durerea relațiilor tensionate, doliul sau sentimentul profund de singurătate sunt amplificate adesea în această perioadă.

Astfel sărbătorile pot fi dificile pentru că acutizează suferința. Dar sunt și un prilej de introspecție. Dă-ți voie să simți aceste dureri, dar nu lăsa ca ele să te definească. Caută sprijin din partea celor apropiați sau a unui profesionist dacă este necesar.

Sărbătorile pot deveni un memento al pierderilor – fie că este vorba despre relații, persoane dragi sau oportunități pierdute.

Aceste amintiri pot intensifica sentimentul de absență și dor. În timp ce observi ceea ce îți lipsește, încearcă să te concentrezi și pe ceea ce ai, pe resursele din tine și din exteriorul tău.

Presiunea de a fi conectat și de a petrece timpul împreună cu ceilalți poate duce la un sentiment de izolare.

Mai ales pentru cei care nu dispun de o rețea de sprijin sau care se simt excluși din cercurile familiale sau sociale, lucrurile se complică. Dacă te simți izolat, caută sprijinul unor grupuri sau comunități care îți împărtășesc valorile sau nevoile, fie în format fizic, fie online.

Așteptările legate de cadouri sau de pregătiri pot deveni copleșitoare.

Presiunea de a oferi sau de a primi daruri „perfecte” poate amplifica stresul și sentimentul de inadecvare. Amintește-ți că valoarea unui dar nu stă în prețul său, ci în intenția din spatele lui.

Programul aglomerat și supraîncărcarea socială pot accentua epuizarea.

Dă-ți voie să spui „nu” atunci când simți că ai nevoie de timp pentru tine și prioritizează-ți sănătatea emoțională.

Pentru unii, sărbătorile pot aduce întrebări legate de sensul lor personal.

Când tradițiile nu mai par autentice, poate apărea un conflict între dorința de a participa și nevoia de a te retrage. Este în regulă să alegi ce este mai potrivit pentru tine.

În perioada sărbătorilor, fii blând cu tine. Nu este nevoie ca sărbătorile să fie perfecte. Emoțiile pe care le trăiești sunt normale, iar acceptarea lor poate fi un prim pas către vindecare. Amintește-ți că sărbătorile sunt doar o perioadă a anului, nu un test pe care trebuie să-l treci. Alege ce te face să te simți bine și renunță la ceea ce îți consumă energia. Sărbătorile ar trebui să fie despre cum te simți tu, nu despre cum arată ele pentru alții.

Articolul Sărbătorile pot fi dificile pentru unii dintre noi – Cum să faci față provocărilor emoționale apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acceptă și procesează durerea

Prima etapă a recuperării este acceptarea faptului că durerea este o parte normală a acestui proces. Este firesc să simți tristețe, furie, confuzie sau chiar ușurare. Permite-ți să trăiești aceste emoții fără a te judeca. Scrierea într-un jurnal, discuțiile cu un prieten de încredere sau terapia pot fi metode eficiente de a procesa aceste emoții.

Construiește o rețea de sprijin

Nu trece prin această perioadă dificilă de unul singur. Înconjoară-te de prieteni, familie și membri ai comunității care te susțin. O rețea de sprijin îți poate oferi grijă emoțională, perspective noi și un sentiment de apartenență. Nu ezita să ceri ajutor atunci când ai nevoie.

Îngrijește-te

În momentele dificile, îngrijirea de sine este esențială. Asigură-te că dormi suficient, mănânci sănătos și faci mișcare regulat. Activitatea fizică, chiar și o simplă plimbare zilnică, poate ajuta la eliberarea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Nu neglija sănătatea ta fizică și mentală.

Menține o rutina zilnică

După un divorț sau o separare, viața poate părea haotică și lipsită de structură. Menținerea unei rutine zilnice te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și stabilitate. Rutina oferă confort și predictibilitate, elemente deosebit de importante într-o perioadă de tranziție.

Stabilește obiective realiste

Setează-ți obiective mici și realiste pentru a-ți menține motivația și a progresa în recuperarea ta. Aceste obiective pot fi legate de carieră, sănătate, relații sau dezvoltare personală. Nu te presa să faci schimbări mari prea repede. Dă-ți timp să te adaptezi și să îți refaci viața pas cu pas.

Evită deciziile majore pe moment

În perioada imediat după divorț sau separare, este recomandat să eviți luarea unor decizii majore, cum ar fi mutarea în alt oraș sau schimbarea locului de muncă. Emoțiile intense pot influența negativ capacitatea de a lua decizii raționale. Așteaptă până când te simți mai stabil emoțional pentru a lua astfel de hotărâri.

Găsește noi scopuri și interese

Această perioadă de tranziție poate fi o oportunitate de a descoperi noi pasiuni și interese. Poți explora hobby-uri noi, te poți implica în activități de voluntariat sau poți participa la cursuri care să îți dezvolte noi abilități. Focalizarea pe activități care îți aduc bucurie și împlinire te poate ajuta să îți reconstruiești identitatea și să îți regăsești un scop.

Caută sprijin psihologic dacă devine prea greu

Recuperarea după un divorț sau separare poate necesita sprijin profesionist. Terapia individuală sau de grup poate fi extrem de benefică pentru a naviga prin emoțiile complexe și pentru a-ți dezvolta abilitățile de gestionare a stresului. De asemenea există resurse create de psihoterapeuți. Îți recomand să parcurgi și acest articol despre ghiduri post-divorț și această carte terapeutică pe care am scris-o pentru părinți și copii.

Ai încredere în procesul de recuperare

Recuperarea după un divorț sau o separare nu se întâmplă peste noapte. Este un proces care necesită timp, răbdare și compasiune față de tine însuți/însăți. Încrederea în acest proces și în capacitatea ta de a depăși dificultățile te va ajuta să îți regăsești echilibrul și să îți construiești o viață nouă și plină de sens.

Divorțul sau separarea sunt etape dificile ale vieții, dar nu sunt sfârșitul drumului. Cu sprijinul adecvat și cu abordările corecte, poți transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere și reconstrucție personală. Amintește-ți că fiecare pas înainte contează și că ești capabil să îți creezi o viață bună și împlinită.

Despre acest subiect am vorbit și în podcastul Dialoguri pe canapea – Despre divorț: consecințe și perspective. Dacă simți că ai nevoie de sprijin suplimentar, nu ezita să apelezi la terapie. Un terapeut te poate ghida prin acest proces de recuperare, oferindu-ți instrumentele necesare pentru a depăși dificultățile și pentru a-ți recâștiga echilibrul emoțional.

Sursă poza: Carolina @ Unsplash

Articolul Cum să te recuperezi după un divorț sau o separare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Autoarea încurajează părinții să privească divorțul nu ca pe un eșec, ci ca pe o oportunitate de a redefini prioritățile, punând accent pe bunăstarea copiilor și pe construirea unui viitor echilibrat pentru întreaga familie.

Isolina Ricci PhD, oferă o perspectivă empatică și bine documentată, ajutând familiile să-și regăsească echilibrul și să construiască relații sănătoase după divorț. Aceste cărți sunt esențiale pentru orice părinte care dorește să asigure o adaptare lină și echilibrată pentru copii, în urma unei separări. De asemenea, ele reprezintă un ghid post-divorț și pentru specialiștii din domeniul sănătății mintale. Ele oferă o înțelegere a dinamicii familiale în caz de separare și a nevoilor tuturor membrilor familie.

„Acasă la mama, acasă la tata” – Ghidul complet pentru părinții despărțiți, divorțați sau recăsătoriți care își doresc să construiască două case primitoare pentru copilul lor.

Este un ghid post-divorț pentru părinți. Sunt abordate subiecte sensibile precum comunicarea eficientă cu fostul partener, gestionarea conflictelor și menținerea unei atmosfere de colaborare. Conține un capitol dedicat și detaliilor juridice. Sunt incluse strategii practice și sugestii bazate pe cercetări. Un accent deosebit este pus pe nevoile emoționale ale copiilor și pe modul în care părinții pot lucra împreună, chiar și după separare, pentru a asigura că cei mici se simt iubiți și protejați. Focusul este pe soluții de a crea un mediu stabil și sănătos pentru copii, chiar și atunci când aceștia trebuie să trăiască în două case separate.

Un aspect deosebit de valoros al acestei cărți este abordarea echilibrată și practică, oferită de autoare. Ea recunoaște dificultățile inerente ale divorțului și propune soluții concrete pentru a reduce impactul negativ asupra copiilor și părinților. Foarte important, subliniază esența co-parentalității în menținerea unui mediu sănătos pentru copii.

„Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” – Cum să te simți acasă într-un cămin sau în două

Această carte este concepută pentru copiii de toate vârstele. Îi ajută să înțeleagă și să se adapteze la schimbările din viața lor familială. Printr-o poveste simplă și ilustrații prietenoase, Isolina Ricci le explică copiilor că, deși părinții nu mai locuiesc împreună, rămân o familie iubitoare. Cartea conține mesaje pozitive care oferă asigurare și confort. Este un instrument util și pentru părinți. Vă ajută să înțelegeți lumea emoțională a copiilor. Vă recomand să o citiți înainte de a o oferi copiilor. Dacă aveți copii mici, puteți să le citiți voi cartea.

Mi-a plăcut modul în care autoarea le transmite copiilor că e normal să aibă sentimente mixte legate de divorț. De asemenea, subliniază importanța exprimării emoțiilor. Copiii sunt încurajați să discute deschis cu părinții despre ce simt și gândesc. Sunt incluse exerciții și tehnici simple pentru a-i ajuta să gestioneze emoțiile și să-și exprime gândurile. Astfel, copiii primesc un exemplu practic despre cum să facă față schimbărilor.

Dacă drumul de reconstrucție a noii vieți devine prea greu, căutați sprijin profesional. Terapia poate oferi un cadru sigur pentru exprimarea emoțiilor și pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de adaptare. Puteți primi ghidaj în procesul de co-parentalitate, pentru a mențineți un mediu sănătos și stabil pentru copii.

Articolul Ghid post-divorț – „Acasă la mama, acasă la tata” și „Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Știu că nu este ușor să jonglăm cu toate și că trăim vremuri în care avem și mai multe posibilități, și mai multă informație, dar și mai mult stres, tocmai pentru că dinamica societății în care trăim azi, este pe foarte repede înainte. Dar timpul nu s-a schimbat. Tot 24 de ore are o zi. Sunt multe detalii mici și mari care contribuie la stresul vieții de zi cu zi. Și este important să le cunoaștem, tocmai pentru a preveni ce putem și a regla ce nu putem să evităm. 

Sunt câteva modalități eficiente de reducere a stresului când ești părinte:

– Să ne amintim că este un copil, nu un adult în miniatură. Este o regulă de aur! Multe momente grele, și multe griji, și multă presiune pusă pe copii, pot fi evitate atunci când ne raportăm la copilul nostru conform vârstei pe care o are.

– Să înțelegem că este un om separat de noi, cu propriile dorințe, gânduri, preferințe. Fiecare copil este un individ unic, cu propria sa personalitate, dorințe, gânduri și preferințe. Este important să îi tratăm ca pe niște ființe separate și să le respectăm autonomia și identitatea.

– Să știm că alături de copilul nostru creștem și noi ca părinți. Învățăm practicând.

Creșterea unui copil este un proces continuu de învățare și dezvoltare, nu doar pentru copil, ci și pentru părinți. 

– În relaționare cu copiii să ne permitem să simțim ce simțim … și vinovăția, frustrarea, furia, tristețea. Pe toate le simțim cu un motiv de protecție și creștere. Și să rămânem atenți să ne controlăm vorbele și comportamentul atunci când furia ne invadează.

– Să avem oamenii noștri apropiați cu care să împărtășim ce simțim și ce gândim. Când vorbim despre ce simțim cu cineva care este acolo pentru noi, ne ajută la a ne regla emoțional. 

– Să adaptăm informațiile din jur, de la alții, din cărți, la noi înșine și la copiii noștri. Nu există o rețetă general valabilă! Este esențial să rămânem flexibili și deschiși și să ne adaptăm strategiile și metodele în funcție de nevoile și cerințele individuale ale copiilor noștri.

– Planificarea și organizarea activităților zilnice pot reduce stresul legat de gestionarea timpului și a sarcinilor. Să împărțim sarcinile cu partenera/partenerul, sau cu un alt membru al familiei (adult), sau cu o prietenă/un prieten ne ajută să conservăm din energie și să putem să fim cu adevărat prezenți când interacționăm cu copilul/copiii. 

– Setarea priorităților este absolut necesară! Fii conștient de ceea ce este cu adevărat important. Acordă prioritate activităților și relațiilor care contează cu adevărat pentru tine și familia ta.

– Să ne oferim grija și empatia pe care o oferim și copiilor noștri. Binele nostru înseamnă și binele copiilor noștri.

– Să ne oferim zilnic timp pentru noi. Știu, poate fi provocator să găsim acest timp, dar chiar și 15-30 de minute pe zi dedicate activităților care îți plac, cum ar fi cititul, meditația, sportul sau plimbările, pot face o mare diferență în gestionarea stresului.

– Să ne preocupăm de sănătatea noastră fizică și psihică pentru a ne bucura de viață, de ei și de viața cu ei. Alimentația echilibrată, somnul adecvat și exercițiile fizice regulate pot îmbunătăți starea generală de sănătate și pot ajuta la gestionarea stresului. 

– Să găsim momente de bucurie în orice mic detaliu. În ciuda provocărilor zilnice, să încercăm să găsim și să apreciem momentele de bucurie și de conexiune cu copiii noștri. 

Organizez un workshop pentru părinții care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie. Dacă dorești să participii găsești mai multe detalii în acest articol: Workshop ”Atelierul emoțiilor”.

Sursă poza: Jessica Rockowitz @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Modalități eficiente de reducere a stresului când ești părinte apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Care sunt experiențele simțite ca pierderi, care au nevoie de un proces de doliu?

– Decesul unei persoane iubite. Moartea cuiva apropiat, un membru al familiei, un prieten bun sau un coleg apropiat, poate fi una dintre cele mai dificile experiențe de doliu.

– Decesul unui animal de companie. Pentru mulți oameni, animăluțul de companie este văzut ca un membru al familiei.

– Pierdere unei sarcini sau infertilitate. Pentru mulți părinți este una dintre cele mai grele dureri de dus, indiferent de stadiul de dezvoltare al sarcinii. Tot un proces de doliu se duce și când nu poți avea un copil, pentru că piezi un vis.

– Pierdearea unui vis, a speranței sau a unei iluzii.

Când ceva în care ai investit multe visuri, speranțe, planuri, energie, nu se realizează, poate apărea senzația de pierdere profundă.

– Probleme de sănătate, pierderea unei funcționalități fizice. O boală gravă, accidentul sau handicapul pot determina persoanele să treacă printr-un proces de doliu pentru a accepta și a se adapta la noile circumstanțe.

– Îmbolnăvirea unei persoane dragi sau pierderea unei relații semnificative. Uneori, oamenii pot simți durere și pot trece prin doliu după pierderea unei prietenii semnificative sau a unei relații apropiate.

– Separare, divorț. Încheierea unei relații de cuplu poate fi, de asemenea, o pierdere semnificativă și poate necesita un proces de doliu pentru a face față emoțiilor încărcate și schimbărilor profunde.

– Pierderea unui loc de muncă sau o schimbare majoră la locul de muncă. Concedierea sau pensionarea sunt evenimente care pot conduce la o pierdere a identității profesionale și o incertitudine cu privire la viitor.

– Pierderea unei case sau mutarea în altă locuință. Atunci când oamenii sunt atașați de locuri și de amintirile asociate cu ele, schimbarea locuinței sau pierderea casei poate declanșa un proces de doliu.

– Pierderea unei etape din viață. Trecerea de la o etapă a vieții la alta, cum ar fi plecarea copiilor de acasă sau pensionarea, poate provoca, de asemenea, un proces de doliu pentru că viața se schimbă semnificativ.

Este important să înțelegem că fiecare dintre noi își duce doliul în mod diferit și așa cum poate. Sigur, putem să fim un sprijin pentru cei dragi nouă când trec prin doliu. Și putem să ne ajutăm pe noi înțelegând care sunt etapele procesului de doliu și apelând la sprijin profesionist pentru a face față durerii și a începe să ne reconstruim viața după o pierdere semnificativă.

Sursă poza: Soheyl Dehghan @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Doliul și înțelegerea complexității lui – experiențe care au nevoie de un proces de doliu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Secretul nu este să ne bucurăm când căștigăm, asta poate oricine . Secretul este să continuăm să credem în noi mai ales atunci când am pierdut.

Am avut această discuție cu el adesea după ce a ales să intre în lumea sportivă. Pentru că, atunci când participi la competiții este greu spre imposibil să fii doar pe podium. Și nici nu cred că ar ajuta într-un totul. Am pierde lecțiile cele mai valoroase dacă am câștiga tot timpul.

A crede în tine înseamnă a avea încredere în propriile abilități și în propria persoană. Înseamnă să ai încredere în tine că vei face ce ți-ai propus, chiar dacă te vei mai opri pe drum. Să știi că aceste eforturi vor avea rezultat, iar dacă nu iese fix ce îți dorești, să poți să stai cu asta, pentru că știi că ai făcut tot ce ai putut. Înseamnă să crezi cu adevărat adevărul – că un concurs, un eveniment, un interviu, un job nu te definește. Asta înseamnă să crezi în tine însuți chiar și atunci când pierzi!

Sigur, este important să ne oprim și să ne bucurăm de propriile reușite. Nu se exclud unele pe altele.

Este minunat când câștigăm și când obținem ce ne dorim în urma muncii pe care am depus-o. Pentru unii este dificil și să se oprească să se bucure de propriile reușite. Fie nu le văd, fie sunt prea ocupați să se apuce de următoarele. Dar cu siguranță pentru mulți este mai dificil să continue să creadă în propria persoană când au pierdut. Și este o lecție cu atât mai valoroasă pentru copii și cu atât mai valoroasă pentru cei care intră în lumea sportivă.

Reziliența copiilor, și nu numai, se formează tocmai în urma evenimentelor care aduc dezamăgire, regrete, eșecuri și durere.

Copiii află astfel că pot face față evenimentelor neplăcute și că nu pățesc nimic. Că se descurcă cu ceea ce simt. Că nu rămâne scris pe cer o greșeală pe care au făcut-o. Puștiul meu adoră vorba asta . Adevărul este că toate trec și viața aduce loc pentru alte reușite și alte pierderi. Eșecul nu este sfârșitul lumii. Și până la urmă reziliența este tocmai capacitatea de a ne reveni după ce am trăit un eveniment dureros.

Sursă poza: Robert Collins @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Secretul este să continuăm să credem în noi mai ales atunci când am pierdut apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme.

Efectele psihice, emoționale și fizice ale pierderii nu trebuie ignorate. Deși adesea cei din jur nici nu se gândesc prea mult la asta. Pentru că doare și numai să te gândești la moartea unui copil, chiar dacă nu este al tău. Pentru majoritatea oamenilor, iubirea începe în momentul în care există un test de sarcină pozitiv, așa că ori de câte ori are loc o pierdere, suntem îndurerați și în doliu și este firesc să fie așa. Acceptarea pierderii nu se întâmplă imediat … uneori durează mai mult decât ne putem imagina. Te lupți permanent, și treaz, și în vis cu un haos de emoții, de la supărare și durere, la furie, vinovăție, resentimente, pierderea sensului, anxietate, depresie, confuzie, iritabilitate și VID INTERIOR. Aici era o inimă … și acum, nu mai e. Acest haos este complet normal, deși este complet dureros. Și adesea rămânem și singuri în durerea noastră fără măcar să o înțelegem pe deplin. Pentru că, vă spuneam, pe cei din jur îi doare și numai gândul, așa că, puțini sunt cei care rămân alături.

Dacă mai avem copii în viață ne agățăm de ei. Dar și ei sunt afectați de pierdere, și ei au nevoie de sprijin. Dacă nu mai avem copii ne agățăm de speranța că poate într-o zi … dar niciuna din variante nu șterge durerea infinită de a-ți pierde un copil. Nici măcar apariția unui nou copil, copilul curcubeu. Copii care și ei resimt această durere mută.

Când pierzi un copil există riscul să te blochezi între două lumi.

Dar nu înseamnă că trebuie să rămâi blocat acolo … deși, poate, uneori nu mai vrei nimic. Doliul înseamnă și asta, să nu mai vrei nimic. Răspunsul inițial în fața pierderii este șocul. Unii părinți intră în modul de funcționare automată și continuă cu funcțiile de bază ale vieții, fără măcar să se gândească. Sunt pe pilot automat. Alții se închid și pretind că lumea nu merge mai departe. Deși ea firește că merge. Ambele sunt reacții complet normale, dar ceea ce este esențial este ca procesul de doliu să aibă loc.

Fără un ajutor poți să rămâi blocat în durere, între două lumi, și un lucru îți spun sigur: ”Copilul tău nu ar vrea asta pentru tine!”. Pentru că fiecare copil își iubește infinit de mult părintele. Și copiii îngeri au părinții lor!

Din dorința de a fi un sprijin pentru părinții care parcurg un proces de doliu am creat un grup de suport. Detaliile grupului se regăsesc la acest link. Înscrierile au loc până pe 19 octombrie 2022.

Sursă poza: Kelly Sikkema @ Unsplash

Articolul Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Beneficiile participării la acest grup:

Vom asigura un spațiu sigur și confidențial unde vei putea să-ți dai voie să suferi și să trăiești.

Vei avea ocazia să întâlnești alți părinți care trăiesc aceeași experiență și cu care vei putea să-ți împărtășești povestea, să-ți exprimi gândurile și emoțiile.

Vei fi întâmpinat și ascultat cu blândețe, empatie și înțelegere.

Vei fi ghidat să descoperi resurse interne și/sau externe care să te ajute să duci durerea pe care o simți.

Vei fi primit într-un mediu sigur și non-judicativ în care să poți să vorbești despre copilul tău. Vom respecta ritmul fiecăruia.

Vei putea să te conectezi cu alți părinți care au pierdut un copil.

Vei avea oportunitatea de a începe și a continua procesul de vindecare prin împărtășirea propriei povești și ascultarea altor povești.

Vei învață și dezvolta abilități care să te ajute să faci față zilelor mai grele.

Vei putea să descoperi noi idei cu ajutorul cărora să păstrezi copilul prezent atât în inima ta cât și în amintirile tale.

Vei afla despre fazele doliului și despre toate schimbările care vin atunci când copilul nostru pleacă dintre noi (viața de cuplu, creșterea copilului rămas în viață, profesie, relații cu familia extinsă etc).

Cui i se adresează grupul:

Părinților care au pierdut un copil, în orice stadiu al sarcinii, la naștere sau în copilărie. Pierderea ar fi putut fi recentă sau cu mulți ani în urmă. 

Detalii organizatorice:

Unde? Evenimentul se desfășoară cu prezență fizică. Cabinetul este situat în zona Unirii, ușor accesibil de la metrou. Locația exactă va fi comunicată participanților după înscriere.

Când? În fiecare zi de joi, începând cu data de 20 octombrie, intervalul orar 17:00 – 19:00. Ultima întâlnire 22 decembrie. 

Cum? Vor fi 10 întâlniri alocate primului modul de lucru. Vom decide împreună dacă vom continua ulterior întâlnirile. Locuri limitate – maximum 10 participanți. Numărul minim de participanți pentru ca acest grup să funcționeze este 8.

Cost? 160 lei/întâlnire. Este foarte important angajamentul de a participa la acest grup pe toată durata programului. Rezervarea unui loc se face prin plata avansului în valoare de 50%, restul sumei urmând a fi plătită până la a cincea întâlnire. 

Cum te poți înscrie:

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/t7Xgd3TnZ9oT2EZd7. Locul va fi garantat doar după plata avansului prin virament bancar. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Dacă aveți întrebări suplimentare despre acest grup de suport pentru părinți ne puteți scrie la adresele de e-mail: buja.cristina@yahoo.com sau corina.tolea@gmail.com.

Câteva detalii despre noi:

Corina Țolea – Sunt psiholog clinician, psihoteraput specializat în “Psihoterapie sistemica de familie, cuplu și copil” cât și în Psihoterapia integrativa a traumei și terapeut EMDR. Întotdeauna am crezut că ÎMPREUNĂ  este mai ușor și că umăr lângă umăr poate fi mai bine. Și că oricât de greu ar fi, important este să știi și să simți că nu ești singur.

Cristina Buja – Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în ”Psihoterapia integrativă a Traumei” și în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Profesez cu credința că terapia poate fi salvarea când înăuntrul nostru sunt atâtea lupte pe care nu le înțelegem și nici nu știm cum să le potolim. Pentru că știu că toate luptele din noi crează războaie și în afara noastră. 

Am creat și un eveniment online pe care îl puteți distribui pentru a ajunge la câți mai mulți părinți care au nevoie să nu mai fie singuri în durerea lor.

Articolul ”Între două lumi” – Grup de suport pentru părinți care și-au pierdut copilul apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acțiunile părinților care amplifică fricile copiilor + câteva soluții:

Interzicerea sau minimalizarea fricii.

Uneori părinții, din propria teamă pe care o simt sau din neputința pe care o resimt, încep să interzică frica. Dar, cum oare să dispară ceva ce simți, doar spunând ”Nu mai simți asta!”. Sigur, părinții nu se exprimă direct astfel, ci mai degrabă în termeni de tipul ”Nu are de ce să îţi fie frică!”, ”Nu există moștri!” sau ”Astea sunt prostii!”. Rezultatul nu este că frica dispare. De fapt, copilul ajunge să se simtă neînţeles, singur, ruşinat, ca și cum ceva este greșit la el fiindcă se simte astfel. Mai mult, probabil ca începe să îşi ascundă frica. Și știti !? O frică ascunsă şi nerostită devine o frică mai puternică!

Vă recomand să lăsați copiii să exprime ceea ce simt. Uneori doar simpla împărtășire face ca frica să își diminueze din forță. Ajută să îi rămâi acolo, disponibil, cu validare și iubire. Să îi răspunzi la întrebări, să îl încurajezi să vorbească și abia apoi puteți trece și la soluții.

Luarea prea în serios a fricii, accentuarea ei.

Există și extrema opusă, cea în care părinții exagerează frica, făcând-o să fie mai mare decât este în realitate. Aici intră strategiile de evitare a confruntării cu stimulii care declanșează frica. De exemplu trec pe partea opusă a străzii dacă văd un câine.

Vă recomand să învățați copiii cum să înfrunte frica prin expunere graduală la ea.

Accentuarea pericolelor posibile.

Aici mă refer în principal la situațiile în care părinții înșiși sunt temători și tind să transmită asta copilului prin exprimările de tipul ”Ai grijă când te urci, să nu cazi şi să îţi rupi mâna!”, ”Nu te duce acolo că te muşcă câinele!”, ”Stai aici că te lovește bicicleta!”, ”Nu te sui în tobogan că o să cazi” etc. Când se expun în permanență diverse posibile pericole se induce o stare de frică și de alertă care îngrădește copilul să fie așa cum este el, să exploreze.

Vă recomand să analizați obiectiv când o situație poate fi cu adevărat periculoasă.

Expunerea la imagini și filmulețe media nepotrivite vârstei.

Sunt imagini, desene, filmulețe, emisiuni TV care pot induce frica. De exemplu știrile TV unde se prezintă informații negative, uneori chiar distorsionate. De asemenea există filme și desene recomandate pentru copii mai mari care pot percepe foarte bine diferența dintre realitate și ficțiune, dar care pot fi nocive copiilor mici care nu au capacitatea să facă această diferențiere la fel de bine.

Vă recomand să limitați accensul copiilor la imagini și filmulețe care nu sunt recomandate pentru vârsta lor. De asemenea este important să alegeți programele pe care le vizionează copilul și să rămâneți atenți la ce are acces copilul în lipsa voastră.

Un mediu familial stresant.

Când copiii trăiesc într-un mediu imprevizibil, cu schimbări frecvente, fără cel puțin un adult care să rămână atent la nevoile copilului și să îi ofere un sentiment al siguranței, există riscul să se dezvolte frici. Bineînțeles, cu cât mediul este mai stresant sau traumatic (abuz fizic, emoțional, psihologic) cu atât riscul de a se manifesta frici intense este mai mare.

Vă recomand să le asigurați copiilor un mediu stabil, clar, cu reguli și limite clare adaptate vârstei și să rămâneți o prezență previzibilță și constantă în viața lor.

Sursă poza: Ralston Smith @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Care sunt acțiunile părinților care amplifică fricile copiilor? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cartea este destinată lucrului terapeutic si psihoeducațional. Cu siguranță îmi va fi de mare ajutor la grupurile de dezvoltare socio-emoțională pe care îmi propun să le reiau. Eu am parcurs cartea și o găsesc la fel de utilă și pentru părinții care își doresc să afle mai multe despre dezvoltarea și creșterea abilităților de autoreglare. Și cu cât știu mai mulți părinți, cu atât le va fi mai ușor mai multor copii .

Primul exemplar al cărții cuprinde partea teoretică a ceea ce înseamnă autoreglare. De asemenea sunt explicate tehnicile expresiv-creative, de terapie prin joc și mindfulness. Acestea ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale și sociale ale copiilor. Tehnicile sunt structurate pe mai multe planuri: corporal, emoțional, cognitiv și comportamental. Al doilea exemplar cuprinde peste 110 carduri de autoreglare decupabile. Cardurile prezintă tehnici terapeutice de autoreglare, pe 4 planuri de funcționare: în relație, corporal, emoțional și cognitiv.

”Toate aceste tehnici pot fi aplicate fie la nivel individual (tu cu tine, pentru dezvoltarea ta personală și îmbunătățirea proceselor de autoreglare generale, în diferite medii în care funcționezi, fie ca ești acasă, la școală, la serviciu, la plimbare, în călătorii, în orice loc în care te afli), la nivel de relație directă cu clienții de toate vârstele, cu focus pe copii și adolescenți (de exemplu, în lucrul terapeutic individual, cu copii începând de la 6-7 ani, până la adolescenți și chiar cu adulți putem însera tehnicile și folosirea cardurilor în terapie) sau la nivel de grup (de exemplu, în terapiile de familie, în terapiile de grup, în procesele psiho-educaționale sau în mediile educaționale, în clasa de elevi)”. 

Cartea „Tehnici de autoreglare în terapia copiilor” te va ajuta să:

– Înțelegi ce presupun, din punct de vedere teoretic, procesele psihologice de autoreglare;

– Ai acces la psihoeducație pe teme legate de conștientizare emoțională, somatică și cognitivă;

– Descoperi un model de intervenție terapeutică pentru lucrul cu copii și preadolescenți pentru a-i ajuta să își dezvolte procesele de autoreglare;

– Exersezi tehnici specifice de autoreglare în lucrul terapeutic cu copiii și preadolescenții.

Mai multe delii despre carte și modalitatea de comandă găsiți pe site-ul Andreei Neagu.

Articolul „Tehnici de autoreglare în terapia copiilor” – o resursă pentru specialiști și părinți apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.