Puterea de a-ti permite sa fii bun. Puterea de a iubi.

Eu cred cu tărie și certitudine că oamenii sunt născuți să fie buni. Așa venim pe lumea asta. Gata să iubim necondiționat și să ne lăsăm iubiți. Cu sufletul curat și neatins de griji, spaime, rușine și frică. Din păcate nu rămânem. Și la baza fiecărui gest de “răutate” stă legea socială care a învățat oamenii să se apare în permanență. Și rușinea. De aici vine. Din fricile angoasante că dacă suntem buni cineva ne va lua de proști, și ne va răni, și ne va nimici. Atunci e mai greu să îți găsești puterea de a-ti permite sa fii bun.

Să fii bun nu e o favoare pe care o faci celorlați, e una pe care ți-o faci ție. Așa cum, să îți permiți să iubești, nu e un beneficiu pentru cel pe care îl iubești, e pentru tine. E puterea ta!

Bunătatea și iubirea stau în fiecare dintre noi și tare faină echipă mai fac împreună. Numai că mulți le ascund de văzut lumii ca pe bibelourile de cristal urcate sus pe mobilă să nu le apuce vreun copil și să le spargă. Ca bibelourile de porțelan ascunde în fundul dulapului ca nu cumva vreo cunoștință venită în vizită, să le fure și să le vândă pe bani puțini, lăsându-te în fundul gol și plin de rușine.

Sunt fricile noastre pe care le transmitem fără să vrem, de cele mai multe ori, copiilor noștri.

Și se mai întâmplă ceva. Vrem să creștem copii ascultători și buni. E mai simplu pentru noi, și mai mult, cu fiecare comportament bun al copilului nostru avem o confirmare că noi suntem părinți buni. „Acum” e încă atenția de azi! Foarte puțini își propun să crească adulți sănătoși emoțional, nu doar sănătoși fizic.

 

Ne dorim copii ascultători acum. Toți căutăm asta. Să mănânce ACUM, să se îmbrace ACUM, să meargă de mână ACUM, să înceteze să lovească ACUM, să se spele pe mâini ACUM. Ne presează timpul, societatea și teama. Când copiii nu fac ceea ce vrem noi să facă, nivelul de stres creşte uimitor. Și unii apelează la metode rapide, cu impact negativ pe termen lung. Și știți ce se întâmplă când folosim bătaia, șantajul, pedepsele? Folosim de fapt de emoțiile dureroase, cum sunt frica, rușinea, suferința, pentru a produce comportamente pozitive. Nu merge așa. Cu rău nu produci bine. Ei sunt viitori adulți deconectați de ei înșiși. Adulți care vor intra în relații de co-dependență, incapabili să fie tot ce sunt, puternici, curajoși, buni, fericiți, dar și slabi, plini de frici, mai puțin buni, îndurerați, vulnerabili!

 

În schimb, cu bunătate și iubire, le punem copiilor noștri în suflet bunătate și iubire. Și putem să ne creștem copiii cu siguranța că a fi bun și a iubi îți va aduce înapoi doar bunătate și iubire. Trebuie doar să avem încredere. Puterea de a-ti permite sa fii bun e un dar și pentru ei.

 

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 496

3 comentarii la „Puterea de a-ti permite sa fii bun. Puterea de a iubi.

  1. Îmi aduc aminte cum întotdeauna am simțit pornirea aceasta de a fi bună, de a iubi… Din păcate mi-au lipsit la vremea respectivă instrumentele necesare. Mama ocupată, obosită și dezinteresată, tata – cel mai dezinteresat dintre toți, ocupat cu viciile și propriile probleme emoționale. Pe vremuri nu existau aceste concepte privind educația emoțională, și foarte puțini o făceau din instinct și empatie. Instinctiv m-am „dedublat” să nu mă mai simt singură. Eu cu mine. Bunătatea și iubirea mea s-au dus câteodată înspre locuri poate nepotrivite, tocmai pentru că nu am avut o bază, o definiție, un standard, un exemplu. Numai înspre mine nu. Și am ajuns ca cel mai puțin să mă iubesc pe mine însămi. Am tendința eronată să spun, nu, nu e greșit, „doar și mama mea s-a sacrificat (pfffffff!!!) pentru mine și nu s-a iubit pe sine”.
    Mă uit la copilul meu, nu vreau sa crească așa, evident. Noroc că experiența mea de viață, bună, dureroasă, cum o fi fost, a sădit în mine, tot instictiv, sentimentul că înainte de toate inteligența emoțională contează.
    Ca de obicei, un articol foarte bun și potrivit. Așteptăm continuarea 🙂

      1. Clarificare: am vrut să scriu de fapt la articolul cu emoțiile publicat azi, dar am selectat și citit și link-ul sugerat privind Puterea de a fi bun. Ulterior am văzut că era publicat în 2018. Le-am mixat haha. Dar totuși puterea de a fi bun e un subiect omniprezent în călătoria de a te (re)descoperi pe sine.
        Te îmbrățișez și eu, dragă Cristina!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.