Eram în 2012 la un eveniment unde reprezentam fundația la care lucram și încă lucrez. Acolo am stat la aceeași masă cu ELE, mamele de îngeri. Cele mai puternice mame pe care le cunosc. Toată seara am vorbit cu Bianca Brad despre viața lor și Organizatia E.M.M.A pe care a înființat-o în memoria fetiței ei. Emma!
Le admiram.
Aveam să înțeleg mult mai târziu durerea lor. Le admiram. Atât de pline de viață, de zâmbete, atât de multe vise și putere adunau femeile acestea. Mi-au rămas adânc înfipte în suflet poveștile lor. Cum și-au pierdut copiii. Cum le-au îmbrățișat trupurile ne-vii. Cum le-au făcut poze. Cum au păstrat cutii cu amintiri legate de ei. Cum i-au plâns la nesfârșit. Cum le-au înmormântat trupurile prea mici. Cum au învățat sa trăiască din nou … Bianca Brad a fost nominalizată pentru un premiu atunci.
Am aplaudat-o cu toată ființa mea pentru toată munca ei de a da viața înapoi, mamelor care cred că viața le-a plecat odată cu puii lor.
Știu că ceea ce face Bianca Brad, la Organizatia E.M.M.A, cu atât de multă dragoste și credință, ajută foarte mulți părinți. Prea mulți părinți de înger … ! Sper să nu aveți nevoie vreodată și nici prieteni cu astfel de pierderi, dar dacă da, intrați pe site-ul organizației, veți găsi acolo sprijin de la oameni care știu prea bine ce înseamnă durerea asta.
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
Nici eu nu am putut participa niciodată la ziua parinților de îngeri, desi fac parte dintre ei din 2011. Te îmbrățișez!
🙁 Te imbratisez si eu!
Asteptam de mult un puiuc si aveam senzatia ca la toata lumea vine, numai la noi nu..4 ani cu gandul la el…intr-o zi sotul meu a fost rugat de un prieten sa duca cu masina intr-o localitate vecina un ingeras, care a stat cu parintii lui doar 2 saptamani…cand s-a intors acasa, era transfigurat, nu-i cunosteam trasaturile…s-a aruncat in bratele mele si printre hohote de plans mi-a spus…”decat ca ei, mai bine ca noi”….Din fericire insa, si noi si ei ne strangem astazi copiii in brate. Dumnezeu sa intareasca parintii de ingeri!
Cu mare drag, Cristina! Anul acesta nu voi putea fi eu prezenta la înălțarea baloanelor, dar sper sa fie cineva acolo sa înalțe un balon și pentru Andrei. Te îmbrățișez!
P.S. M-am emoționat când am văzut poza cu balonul Emmei și mi-au dat lacrimile. Tare mult mi-aș dori să fiu acolo și anul ăsta.
Nu stiu daca voi avea curaj sa ma duc, de fapt, nu stiu nici de ce imi este teama, dar daca ma voi duce promit sa ridic un balon si pentru Andrei. Te imbratisez cu mare drag!
Mi-am dat seama ca articolul e de anul trecut, dar eu nu apucasem sa îl vad. Oricum, m-a emoționat. Eu n-am știut la ce să mă aștept anul trecut și a fost destul de intens. Totuși, m-am bucurat că m-am dus, căci m-am simțit foarte aproape de Andrei și într-un fel am fost împăcată că nu e singur acolo și că are mulți prieteni îngerași cu care se joacă și ne veghează. Iar faptul că ei văd că noi le arătăm că încă sunt prezenți în viața noastră și că îi sărbătorim mai mult decât îi comemoram, cred că îi face tare mândri de părinții lor.
Off, cat de tare m’a emotionat acest articol. Eu am ajuns o data la acest minunat eveniment si am fost imbratisata si incurajata de Bianca Brad – o femeie minunata! Din nefericire am trecut si eu prin 2 tragedii si am 2 ingerasi, Vlad si Micu, insa sunt plecata din tara si nua sanse sa ajung. Daca poate cimeva sa ridice balonase si pentru ingerasii mei, v’as fi profund recunoscatoare.
Multumesc tuturor pentru tot ce faceti! Sa ramanem cu iubire, incredere si speranta!
Voi ridica eu baloane pentru tine. Te îmbrățișez cu mare drag :*
Buna Ioana, am ridicat baloane si ti-am trimis si pozele pe adresa de e-mail cu care mi-ai comentat. Te imbratisez!
Multumesc din tot sufletul!!!! Abia acum am vazut atat mesajele cat si pozele. Sunt extrem de recunoscatoare. Dupa un weekend greu, m’ai ajutat sa pot respira usurata! Iti multumesc mult, Cristina!
Cu mare drag! Te imbratisez!