Pe Diana am cunoscut-o în urmă cu câteva luni și am simțit față de ea acea chimie care te face să îți deschizi sufletul cu cele mai mari dureri imediat după ce întinzi mâna să te prezinți. Poate pentru că în ochii ei blânzi stăteau pitite dureri asemănătoare. Azi este despre ea, Diana, mamă și blogger și fondatoare a Asociației Prematurilor și multe altele adunate la un loc în acest om cald și bun și atent la cei în nevoie. Despre activism si blogging – Diana Gamulescu.
Sunt Diana. Si de cand ma stiu scriu, cred ca magie si in oameni. Am scris in adolescenta, noaptea sub patura, sa nu ma prinda parintii ca in loc sa dorm eu imi asterneam emotiile si trairile. Era un moment intim si nu doream ca cineva sa stie inca despre asta.
Uneori scriam catre destinatari, dar nu ajungeau intotdeauna mesajele mele la ei. Nu aveam curaj sa le destainui ce simteam sau credeam. Eram timida. De fapt, asa sunt si acum 🙂 . Si inca mai scriu si nu trimit „scrisorile”. Cand am inceput sa lucrez pe calculator si am aflat ca puteam sa pun parole la documente, am continuat sa scriu, dar uitam parolele si probabil ca au ramas multe ganduri abandonate in tehnologie.
Apoi am crescut si cumva destinul (prin bunavointa unor oameni minunati carora le sunt recunoscatoare) mi-au indrumat pasii catre lumea fascinanta la PR-ului, desi eu studiam dreptul, pe care l-am si abandonat si ulterior am urmat facultatea se comunicare si relatii publice.
Urmez si acum principiile echitatii, dar nu profesez, ci actionez conform normelor, valorilor si al bunului simt.
Asa se face ca de 15 ani ma ocup de comunicare, timp in care am si scris mult. Prima data am inceput sa fac acest lucru pentru clientii agentiilor mari in care am lucrat cu tot ce presupune munca unui specialist/ consultant in comunicare. Mai apoi mi-am dat seama ca antreprenoriatul mi se potriveste mai bine si de 8 ani ofer consultanta in PR pentru si despre proiectele in care am fost implicata.
De aici pana la blog a fost un pas simplu.
Pentru ca munca unui om de comunicare presupune sa expuna si in scris ce fac clientii sai pe diverse canale, prin media relations, advocacy etc ,dar imi doream sa scriu despre emotiile mele, despre ce imi place, ce fac, ce vad frumos sau nu, despre oameni faini, lucruri care ma emotioneaza.
Si fac si acum acest lucru, cand am timp, desi mi-ar placea sa o fac mult mai des. Mereu am scris pentru mine si nu am cautat sa fiu pe plac altora. Nu stiam ca blogul va ajunge sa aiba asa o notorietate si ca ceea ce asterni ca intr-un jurnal poate atinge si alti oameni, ii poate influenta sau ajuta. Sau ca poate deveni un job in sine.
Evident ca acum imi dau seama de puterea sa de influenta, dar pentru mine ramane locul acela intim in care astern ce traiesc, ce vad, ce fac sau ce vad ca fac altii si imi place sau nu. Nu caut sa fac trafic, nu urmaresc cifre etc. Nu am timp de asa ceva. Pentru ca timpul meu se imparte intre familie si cauza umanitara careia ma dedic de mai bine de 4 ani.
Foto credit: Catalin Nastase.
Nasterea copiilor nostri survenita inainte de termen a fost ca o revelatie pentru mine si cum latura mea sociala a fost mereu pregnanta am decis sa las ceva in urma mea, sa incerc sa aduc o raza de soare intr-o perioada vulnerabila din viata parintilor cu bebelusi vulnerabili. Sa intind o mana de ajutor, sa ofer un umar de sprijin, sa fiu partenerul cadrelor medicale din neonatologie.
Mi-am dat seama ca societatea civila nu poate evolua fara implicare.
Nu putem sa asteptam ca altii sa faca, sa miste lucrurile. Si evident ca scriu… despre probleme din sanatate, despre solutii, despre si pentru beneficiarii nostri. Adun oameni, energii, finantari ori evenimente caritabile care sa vina in sprijinul lor. Si zic ca reusesc daca ma gandesc la miile (poate zeci de mii) de parinti cu care am intrat in contact, pe care i-am ajutat, i-am indrumat, daca cuantific sutele de mii de euro atrase prin finantari sau sponsorizari pentru proiectele caritabile pe care le derulez.
Evident ca nu am fost singura pe acest drum si mereu au fost oameni frumosi care au crezut in cauza si s-au implicat si iarasi le sunt recunoscatoare si le voi multumi neincetat: Tily Niculae, Nina Sofian, Ana Nicolescu, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Bogdana Dobre, Ana Maria Mitrus, Florina Badea, Corina Drugan, Madalina Codreanu si muuuti, multi altii.
Sau companii care sustin aceste demersuri. Oamenii aduna oameni si energii bune pentru o cauza filantropica.
Si atunci cand faci din suflet, se vede si oamenii aleg sa se alature. Pentru ca au credinta ca ceea ce faci aduce valoare/ schimbare / beneficii pe termen lung. Si sper sa continuam sa facem bine, impreuna, la Asociatia Prematurilor.
Mai multe despre activitatea mea public si aici https://www.facebook.com/DGamulescu/.
Foto credit: Catalin Nastase.
