Alaturi de tine in fiecare zi (P)

Alaturi de tine in fiecare zi

Ne-am dorit foarte mult un copil, iar el, copilul, întârzia să apară, în ciuda vârstei noastre suficient de crude și a analizelor perfecte. Ovarele mele existau cu siguranță, peștișorii știau să înoate, dar ceva nu funcționa pe parcursul cunoașterii lor. După 1 an și 3 luni, m-am trezit într-o zi de vineri, hotărâtă că în mine se cuibărește iubirea noastră. În aceeași vineri când de altfel era programată să vină doamna menstruație pe care o uram. M-a privit dubios omul meu, când i-am zis că mă duc să fac un HCG la urgență, dar nici nu s-a străduit să mă convingă să renunț. Acum puiul meu, sunt alaturi de tine in fiecare zi!

 

Atât de mult ne doream un copil! În aceeași vineri, la ora 18:01 verificam rezultatele analizelor on-line. Ne spusese asistenta că se afișează după 18:00. Aveam un copil. Am țipat, am râs, am țopăit și am plâns. Mi-a mângâiat pântecul. Acolo a crescut David, minunea asta de băiat.

 

Am fost împreună la fiecare ecografie. La prima se vedea doar sacul embrionar, Marius nu pricepea nimic, doctorul îl calma râzând de noi că am venit prea repede la o verificare. Apoi au urmat multe în care l-am văzut crescând și i-am auzit inimioara bătând cu noi. Când ne-a spus doctorul că este băiat, ne-am așezat pe  bancă, ne-am împreunat mâinile și am decis numele lui în câteva secunde. Categoric fiecare gândise un nume încă dinainte de a ști ce va fi.

Am fost împreună la fiecare hop și fiecare achiziție.

N-am știut mai nimic despre alăptare, scutece, adormit, sisteme de purtare, diversificare, căzături, febră și tot tacâmul de părințeală. Am greșit împreună și am învățat la fel. Pe parcurs ne-am “specializat” oarecum, fiecare pe câte o arie, să ne mai degrevăm reciproc de presiune. Eu nu știu nici acum mai nimic despre medicamentație si doftoricire, mereu îl întreb ce și cum trebuie să prepar. El nu știe mai nimic despre alăptare si purtare în sisteme ergonomice, dar le-a susținut pe fiecare așa cum a putut el mai bine, și a putut exact cât am avut nevoie. După înțărcare, domnul a devenit șef la biberon și eu, dintotdeauna, responsabilă cu teoria în educație … practica o facem împreună, uneori ne iese, alteori ne mai împiedicăm.

 

Pe drumul ne-am mai și împuns de câteva ori, ba pe motiv de diversificare, ba de suzete, ba scaune pentru mașini, ba jucării, ba bunici și grădinițe și multe altele. Dar asta doar pentru că suntem cu adevărat împreună în singurul business al nostru, ăla de a crește un copil fericit într-o lume din ce în ce mai complexă. Și doar alaturi de tine in fiecare zi, o putem face!

Toate aceste amitiri vin la initiativa Philips Avent, care isi doreste sa pastreze vii amintirile primelor 1000 de zile in gandurile parintilor.

 

Sursă poza: Zach Lucero @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT). Sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 541

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.