Pe Ana am cunoscut-o acum 5, poate chiar 6 ani. Pe vremea când amândouă aveam o cu totul altă viață, viața dinante de copii 🙂 . Eu lucram la Centrul Comunitar Generații și ea venise voluntar. Apoi au trecut anii peste noi și schimbările. Și printre altele s-au strecurat în inimile noastre și bloggurile pe care le avem. Ea scrie acum pe blogul ei – Zana Scutecel.
Cand mi-a propus Cristina sa scriu acest articol am stat si m-am gandit ce as putea spune despre mine si blogul meu … In definitiv sunt o femeie normala. Mama de 2 copii, sotie si pui de scriitoare (puiul mamei mele, EA fiind scriitoare).
Acum un an nici nu visam sa am un blog. Ma pregateam de venirea pe lume a lui Alexandru. Si ma intrebam speriata cum voi face fata cu doi.
Ce este blogul pentru mine?
Terapie pentru suflet. Locul unde-mi impartasesc gandurile si experientele. In timp a ajuns si locul de unde mamicile pleaca cu informatii si ajutor. Dar sa va povestesc cum am inceput.
Pasionata de scris sunt de mica, pe la 10 ani scriam poezii si vroiam sa infiintez revista scolii. Pe la 12 ani scrisesem 2 scenarii de film (inca ascunse si doar pentru sufletul meu, nici sotul nu le stie). Apoi o lunga perioada am facut pauza, citind cartile si revistele scrise de mama. Nu m-am simtit suficient de buna sa continui cu scrisul.
M-am reapucat acum 4 ani cand, lucrand intr-o multinationala, am infiintat impreuna cu o colega revista companiei, denumita simplu ‘Health helps you fly’, o revista de sanatate dar in care ne si cunosteam mai bine intre noi colegii, luand cate un interviu lunar oricui dorea sa povesteasca despre el. Dupa aproximativ 2 ani am intrat in primul concediu prenatal si am renuntat sa ma ocup de acest proiect.
Cum s-a nascut visul Zana Scutecel?
Inca din primul an in care am stat acasa, sotul stiind ca imi este dor sa scriu, imi tot spunea sa ma apuc blogging. Raspunsul meu era simplu “ce as aduce eu nou intr-o piata destul de mare de bloggeri?”. Si uite asa am uitat de idee pana cand am nascut al doilea copil si sotul mi-a spus iar de blog.
Am stat m-am gandit si i-am spus ca daca imi gaseste un nume cu care sa ma identific incep, dar sa tina cont de faptul ca imi plac zanele … De aici, pana la Zana Scutecel a fost doar un pas (pe vremea aia schimbam toata ziua scutece … ).
La inceputul lunii octombrie am dat drumul proiectului “Zana Scutecel”, cu un blog ad-hoc: erau 2 poze si cam atat …
Din februarie de cand deja ajunsese sa fie activitatea mea zilnica, am investit (timp, pentru ca de site s-a ocupat sotul) intr-un site nou si o promovare asa cum l-a dus capsorul pe sotul meu. Caci el este partea tehnica a acestui blog.
De unde ma intrebam cine o sa ma citeasca si pe mine, am ajuns la 13.000 de utilizatori pe luna. Pentru mine este uimitor ca atat de multi oameni care nu ma cunosc, isi rup 5 minute din viata lor, sa ma citeasca pe mine, un om asa simplu. Cea mai mare multumire o am cand imi scriu mamici care imi spun ca empatizeaza cu ceea ce scriu. Ma face sa ma gandesc ca nu scriu chiar degeaba.
De scris, scriu cand apuc. Viata mea este o rutina, pentru ca de asta au nevoie copiii mei.
Cine sunt picii mei?
Maria are 2 ani si 5 luni si Alexandru are 10 luni, ambii nascuti intr-o zi de 23, la fel ca tatal lor. Se si amuza Alex cateodata ca este foarte simplu pentru el ca barbat sa retina datele de nastere , doar eu sunt pe 28. Maria nu merge la gradinita, doarece mi-am dorit sa-si construiasca o relatie solida cu fratele ei si abia dupa sa plece la gradinita.
E ceva mai greu cand sunt 2, sau mai bine zis, a fost, in primele luni. Acum au acelasi program, iar eu la pranz am 2 ore de “pauza” cat dorm ei. Si toate stim cum sunt “pauzele” mamicilor: spal, fac mancare, intind rufe, sau cum e in cazul meu: stau si scriu. (Ca si acum cand ei sunt la somnic).
In afara de blog, de cateva saptamani “coc” niste produse gandite de mine si “desenate” de sotul meu pentru mamici si copii. Abia astept sa fie totul gata si sa dam drumul la partea doua a site-ului “boutique-ul” unde exista si blogul Zana Scutecel.
Sper ca aceste produse sa ajute cat mai multe mamici noi sau pentru mamicile cu experienta sa le ajute sa pastreze cat mai multe ‘amintiri’ frumoase. Nu va spun mai mult, dar merita asteptarea!
Multa grija si iubire, mamici!
Ana, Zana Scutecel
