Sunt multe forme prin care furia se înghesuie în sufletul nostru și multe prin care își face drum afară. A fost de altfel și primul pasaj care m-a convins de utilitatea cărții ”Dansul furiei”. Încă de la primele pagini Harriet Lerner vorbește în detaliu despre ”doamnele cumsecade”, care încearcă să evite cu orice preț furia și conflictul, sau ”scorpiile”, cele care se înfurie ușor, dar participă la certuri ineficiente, se plâng și îi învinuiesc pe ceilalți, ceea ce nu duce la nicio soluție constructivă. Harriet Lerner este psiholog clinician, cognitiv-comportamental, specializat în psihologie feminină și relații de familie.
Și a scris o carte bună pentru femei pe care aș da-o să o citească fiecărui bărbat din lumea asta.
Deși pare doar despre furie, Harriet Lerner scrie cu compasiune și blândețe despre multe alte emoții. Emoțiile puternice pe care le simțim. Și nu știm de unde vin și mai ales ce să facem cu ele.
”Când ne folosim mânia ca ghid pentru a stabili care sunt nevoile, valorile și prioritățile noastre lăuntrice nu trebuie să ne neliniștim dacă descoperim cât de puțin clare sunt ideile noastre. Dacă resimțim furie sau amărăciune cronică într-o relație importantă, acesta este un semnal că aici s-a compromis mult din sinele nostru și nu suntem sigure ce poziție ar trebui să adoptăm și ce opțiuni avem. Nu este o slăbiciune să ne recunoaștem lipsa de claritate în gândire. Ci este o ocazie, o provocare și o sursă de putere.”
În ”Dansul furiei” citești despre relația cu părinții, cu partenerul, cu copii, dar și cu șefii.
Practic abordează treptat mai multe situații des întâlnite în viața de zi cu zi, în diverse medii și în diverse relații interumane. Scrie despre relația cu părinții, cu partenerul, cu copii, dar și cu șefii. Despre suprafuncționare emoțională, triunghiuri în relațiile de familie dar și la muncă, despre contramișcări când vrei să faci o schimbare, culpabilizare, despre aparente probleme care ascund cu totul alte frustrări, despre ce aducem în noi din durerile generațiilor trecute și furia îndreptată spre copiii noștri și multe altele.
Îmi place mult modul în care este scrisă cartea ”Dansul furiei”, de altfel ca și alte cărți ale ei. Cu un vocabular simplu și facil de înțeles și cu multe exemple din sesiunile ei de terapie. M-am regăsit în câteva pagini și vă asigur că vă veți regăsi și voi. Plus propuneri despre cum puteți să reechilibrați relațiile din viața voastră.
Și la final vă las cumva concluzia întregii cărți: „Pentru a învăța să ne folosim eficient furia trebuie să renunțăm la unele lucruri: la a-i învinui pe cei pe care îi consideram a fi cauza problemelor noastre și despre care credem că nu contribuie la fericirea noastră; trebuie să renunțăm la noțiunea că este de datoria noastră să îi schimbăm pe alții sau să le spunem cum trebuie să gândească, să simtă, să se comporte. Cu toate acestea, nu înseamnă că trebuie să acceptăm pasiv sau să aprobăm orice comportament”.
Nu, nu suntem responsabili de sentimentele celorlalți așa cum nici ei nu sunt de vină pentru orice simțim noi, chiar și furie.
Nu ratați cartea asta! Este un balsam pentru suflet!
Recomandări de cărți și materiale pentru dezvoltarea personală a adultului găsiți în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” .
