“Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească” – 📚 De citit

Cum să vorbim copiilor

“Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească” este o carte pe care am citit-o cu mult timp în urmă și asupra căreia am revenit de curând când am creat un nou modul de educație parentală. Și mi-am amintit să o recomand pentru că este o carte foarte bună pentru vremurile de criză pe care le trăim. Stăm foarte mult cu copiii noștri în casă, lucrăm cu ei printre picioare sau vorbind non stop, fiecare cu ce are. Ei sunt uneori frustați și plictisiți, nervii noștri reacționează precum curcanii când le arunci semințe.

 

Așa că, hai să vedem “Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească„. Cartea scrisă de Adele Faber și Elaine Mazlish este structurată în șapte capitole, fiecare tratând câte un aspect important al unei relații reușite părinte-copil:

  1. Cum să-i ajutăm pe copii să se descurce cu propriile sentimente;
  2. Atragerea cooperării;
  3. Alternative la pedeapsă;
  4. Încurajarea autonomiei;
  5. Lauda;
  6. Eliberarea copiilor de „rolurile” ce le-au fost atribuite;
  7. O vedere de ansamblu.
Este o carte care îți oferă alternative la moduri mai puțin pozitive de a interacționa cu copilul tău. Îți spune și ce să faci, nu doar ce să nu faci.

În fiecare capitol, sunt oferite exemple concrete, sunt explicate consecințele modurilor noastre de a reacționa, sunt oferite idei despre cum să procedezi mai bine. Fiecare capitol cuprinde o parte teoretică și explicativă, dar și o parte practică cu exerciții de reflecție pentru părinți. Acestea ne ajută să înțelegem care sunt aspectele pe care le putem îmbunătăți la noi.

Este o carte care pune mult accent pe partea emoțională. Vă ofer un exemplu (pagina 9) care surprinde bine esența modului în care cartea este scrisă.

Cum să-i ajutăm pe cei mici să-și înțeleagă emoțiile:
  1. Ascultați cu maximă atenție.
  2. Aprobați-le sentimentele cu un singur cuvânt – ”Înțeleg”, ”Oh”, ”Mmmm”
  3. Numiți-le sentimentele.
  4. Ajutați-i să își imagineze că dorințele li se împlinesc.

În următoarele pagini sunt explicate diferența dintre aceste metode și modurile în care oamenii răspund de obicei unui copil aflat în suferință. Treptat sunt abordate mai multe teme, în funcție de etapele de vârstă ale copiilor. Nu este o carte doar pentru părinții de copii mici.

 

 

Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri.

 

 

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am o experiență de peste 14 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în mediul ONG, și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT) din București. Lucrez cu adulți în ședințe de psihoterapie individuală și de grup, precum și în consiliere parentală – acolo unde întrebările despre relația cu copilul aduc în lumină și propriile răni, nevoi sau limite. Prin proiectul „Rădăcini Sănătoase”, susțin prevenția psihologică și educația emoțională pentru viitori părinți și specialiști, cu scopul de a construi relații sigure încă de la începutul vieții. Sunt fascinată de puterea psihicului uman de a se vindeca și a se reconstrui, indiferent câte furtuni a fost nevoit să ducă. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să iubească și să fie buni – doar că uneori nu își mai dau voie. În spatele zidurilor ridicate pentru a se proteja, rămâne mereu o parte vie, care încă știe să simtă și să iubească. Și altfel se poate.
Articole create 555

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.