Eu recomand aceste cărți oricărui părinte, să le citească înainte de a le oferi copiilor, ca prim punct de informare, cu atât mai mult cu cât venim din timpuri în care subiectele acestea erau tabu. Noi aflam unii de la alții câte ceva, uneori mai adevărat, alteori deloc. Și am crescut mulți din noi cu o rușine asociată cu subiecte ce țin de sexualitate, transformări corporale și intimitate. Asta face ca pentru mulți părinți și educatori, profesori, îngrijitori, deschiderea acestor conversații să fie cel puțin provocator. Nu pentru că nu își doresc, ci pentru că nu știu mereu cum să înceapă sau ce cuvinte să folosească. Aici intervin două cărți pe care le recomand cu toată încrederea: „Ce se întâmplă cu mine?” – pentru fete și „Ce se întâmplă cu mine?” – pentru băieți, scrise de Alex Frith.

De ce aceste cărți?

– Pentru că vorbesc clar, prietenos și natural despre schimbările din perioada pubertății.
– Pentru că folosesc un limbaj accesibil, dar deloc infantil.
– Pentru că normalizează subiecte despre care, din păcate, încă se vorbește cu jenă.
– Pentru că oferă răspunsuri oneste și imagini explicite fără să fie stânjenitoare sau forțate.
– Pentru că ne învață și pe noi, adulții, cum să explicăm pe înțelesul copiilor.

Ce găsim în ele?

Fiecare carte este adaptată specific băieților sau fetelor, cu informații utile despre:

– modificările fizice: dezvoltarea sânilor, apariția părului corporal, schimbările vocii, menstruația sau erecțiile – totul prezentat cu naturalețe și respect;
– modificările emoționale și psihologice: stări noi, rușine, confuzie, impulsuri firești;
– teme precum igiena, intimitatea, sexualitate, concepția copiilor, protecție, relațiile, imaginea de sine și respectul față de propriul corp.

Toate aceste informații sunt susținute de ilustrații simple și prietenoase, care ajută copilul să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în corpul lui – fără a dramatiza, fără a ascunde, fără a exagera. 

Cui le recomand?

Aceste cărți sunt potrivite pentru copii între 9 și 13 ani, dar pot fi folosite și mai devreme, în funcție de nivelul de maturitate și de întrebările pe care le adresează copilul. Sunt gândite pentru a fi citite fie împreună cu părintele, fie de unul singur, în intimitate. Important e să rămânem disponibili apoi pentru întrebări, curiozități sau dialog.

Ce îmi place cel mai mult?

Faptul că nu doar informează, ci și normalizează. Nu există un ton moralizator, nu se cultivă rușinea sau frica. Din contră, e ca o conversație blândă, sinceră și necesară, care îi transmite copilului: „Corpul tău se schimbă. E firesc. Și nu ești singur. Ai voie să întrebi. Ai voie să simți.”

În cabinet…

Le-am recomandat de multe ori părinților care își doresc să creeze un spațiu sigur pentru discuții despre pubertate. Pentru unii copii, lectura cărții a fost primul pas spre a pune întrebări. Pentru alții, o confirmare liniștitoare că nu e nimic „greșit” cu ce li se întâmplă.

În încheiere

Cred că astfel de cărți nu sunt doar despre pubertate, ci despre relația de încredere dintre părinte și copil, despre educație emoțională și construcția unei imagini sănătoase de sine. Poți să le pui pe noptieră, să le citiți împreună sau să le lași la îndemână. Dar cel mai important este să le folosești ca un punct de plecare pentru conversații reale, adaptate ritmului copilului tău. Dacă ești în căutarea unei resurse clare, echilibrate și blânde pentru a-ți sprijini copilul în perioada pubertății, aceste două cărți pot fi exact ce aveți nevoie.

Articolul „Ce se întâmplă cu mine?” – Două cărți necesare pentru copii și părinți deopotrivă apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Accesul la platformă se poate face de pe orice dispozitiv conectat la internet. Vă puteți crea un cont și veți avea acces la 24 de lecții demo gratuite, pentru a vedea cum funcționează și dacă vi se potrivește. Restul lecțiilor pot fi accesate pe bază de abonament.

Variantele pe care le puteți achiziționa sunt:

– Pregătire la Limba Română

– Pregătire la Matematică

– Program complet de pregătire

Lecțiile pot fi urmărite și reluate oricând, în ritmul propriu de învățare și pregătire. De asemenea copiii pot rezolva exercițiile în tandem cu profesorul și se pot testa la finalul lecțiilor cu quiz-uri rapide. La fiecare lecție există și o secțiune de comentarii unde pot adresa întrebări profesorilor pentru a se clarifica și unde pot discuta cu colegii înscriși pe platformă.

Platforma a fost omologată de Ministerul Educației pentru utilizarea în învățământul preuniversitar, la nivel gimnazial. O dovadă a faptului că lecțiile de pe platformă sunt în acord cu cerințele, metodologiile și programa școlară aprobate de Guvern.

Acest proiect are și o componentă socială, campania ”Oferă educație”. Astfel, fiecare părinte care va cumpăra pentru copilul lui un abonament va ajuta de asemenea și un copil care provine dintr-un mediu defavorizat să primească acces gratuit la platformă. ”Până acum, peste 1.500 de copii au primit acces gratuit la pregătire pentru Evaluarea Națională prin contribuția celor care au achiziționat programele noastre”, spune Tudor Tomoș, fondatorul platformei.

Puteți folosi acest cod de reducere „cristinabuja” pentru a beneficia de 20% discount la achiziția oricărui program de pe platformă.

Articolul Pregătire pentru Evaluarea Națională – Platforma Educație Deschisă  apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cum putem să le dezvoltăm copiilor motivația intrinsecă?

– În primul rând este important să asigurăm un mediu sigur, pozitiv și susținător. Copiii sunt mai motivați atunci când se simt în siguranță în mediul lor de învățare. Dacă vor simți pericolul de a fi pedepsiți sau sancționați pentru ce nu le iese, vor alege mult mai mult în funcție de asta decât de dorința lor internă.

– Încurajați explorarea și curiozitatea. Când au libertatea de a explora și a descoperi lucruri noi într-un mod autonom, își dezvoltă și libertatea de a explora ce e în interiorul lor.

– Sprijiniți-i să descopere ce îi interesează și pasionează. Ghidați-i să învețe despre subiectele care le stârnesc curiozitatea.

– Apreciați efortul pe care îl depune, indiferent de rezultat. Arătați recunoștință, apreciere și încurajare și oferiți-le posibilitatea să se simtă valoroși pentru efortul pe care îl depun, nu doar pentru rezultat.

– Evitați să puneți prea mult accent pe performanță și pe obținerea de note, medalii, premii. Când focusul este pe recompensă copiii nu se mai concentrează pe propria motivație și își pierd treptat plăcerea de a învăța sau a performa.

– Întreabați copilul dacă este mândru de el. Autoreflecția și autoaprecierea sunt necesare în toate aspectele vieții noastre.

– Alegeți activități interesante și potrivite nivelului de dezvoltare al copilului. Copiii vor fi mai motivați să învețe atunci când activitățile sunt interesante și provocatoare.

– Oferiți copiilor posibilitatea de a lua decizii și de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Astfel își dezvoltă și motivația intrinsecă dar și încrederea în sine.

– Vorbiți-i despre cât de bine se simte când finalizăm o sarcină.

– Recunoașteți realizările copilului și oferiți feedback pozitiv pentru a-i încuraja să continue să învețe și să își dezvolte abilitățile. În același timp, încercați să oferiți ghidaj pentru a ajuta copilul să înțeleagă ce ar putea face mai bine.

– Evitați pedepsele și recompensele!

Citește și: Copilul renunță ușor la activități? Cum să îl înveți să fie perseverent.

Sursă poza: Steven Libralon @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum putem să le dezvoltăm copiilor motivația intrinsecă? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Secretul nu este să ne bucurăm când căștigăm, asta poate oricine . Secretul este să continuăm să credem în noi mai ales atunci când am pierdut.

Am avut această discuție cu el adesea după ce a ales să intre în lumea sportivă. Pentru că, atunci când participi la competiții este greu spre imposibil să fii doar pe podium. Și nici nu cred că ar ajuta într-un totul. Am pierde lecțiile cele mai valoroase dacă am câștiga tot timpul.

A crede în tine înseamnă a avea încredere în propriile abilități și în propria persoană. Înseamnă să ai încredere în tine că vei face ce ți-ai propus, chiar dacă te vei mai opri pe drum. Să știi că aceste eforturi vor avea rezultat, iar dacă nu iese fix ce îți dorești, să poți să stai cu asta, pentru că știi că ai făcut tot ce ai putut. Înseamnă să crezi cu adevărat adevărul – că un concurs, un eveniment, un interviu, un job nu te definește. Asta înseamnă să crezi în tine însuți chiar și atunci când pierzi!

Sigur, este important să ne oprim și să ne bucurăm de propriile reușite. Nu se exclud unele pe altele.

Este minunat când câștigăm și când obținem ce ne dorim în urma muncii pe care am depus-o. Pentru unii este dificil și să se oprească să se bucure de propriile reușite. Fie nu le văd, fie sunt prea ocupați să se apuce de următoarele. Dar cu siguranță pentru mulți este mai dificil să continue să creadă în propria persoană când au pierdut. Și este o lecție cu atât mai valoroasă pentru copii și cu atât mai valoroasă pentru cei care intră în lumea sportivă.

Reziliența copiilor, și nu numai, se formează tocmai în urma evenimentelor care aduc dezamăgire, regrete, eșecuri și durere.

Copiii află astfel că pot face față evenimentelor neplăcute și că nu pățesc nimic. Că se descurcă cu ceea ce simt. Că nu rămâne scris pe cer o greșeală pe care au făcut-o. Puștiul meu adoră vorba asta . Adevărul este că toate trec și viața aduce loc pentru alte reușite și alte pierderi. Eșecul nu este sfârșitul lumii. Și până la urmă reziliența este tocmai capacitatea de a ne reveni după ce am trăit un eveniment dureros.

Sursă poza: Robert Collins @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Secretul este să continuăm să credem în noi mai ales atunci când am pierdut apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Citește tu.

Știți că un copil imită comportamentul părintelui. Prin urmare, dacă ne dorim să citească, este important să ne vadă pe noi că citim. Ca să păstrăm comparația de mai sus, nu putem să le cerem să mănânănce broccoli dacă nu ne văd și pe noi mâncând, sau dacă, și mai rău, mânâncăm fast food sau ciocolată în fața lor … fiecare cu preferința lui .

Citește-i de mic.

Putem avea un ritual de a citit încă din momentul în care este în burtică. Dacă nu te simți confortabil cu acest pas, sau a trecut momentul, atunci dezvoltă un ritual de citit pentru el, cu el. Îi poți citi seara, la culcare, sau în oricare alt moment al zilei în care sunteți liniștiți. Îți recomand să nu îl întrerupi din joaca lui pentru a citi, ideea este să fie perceput ca o plăcere, nu ca o pedeapsă. Cititul la culcare îmi pare momentul cel mai potrivit. Nu este nimic care să distragă atenția, este liniște, suntem aproape fizic de ei și ei de noi.

Folosește intonația și un ton cât mai jucăuș.

Astfel va simți mai direct acțiunea cărții și va fi mult mai distractiv. Întotdeauna copiii vor fi atrași de tot ce este ludic. De asemenea vor fi mai atrași de cărți care îi fac să se identifice cu personajele.

Bibiloteca lui, cu multe opțiuni.

Noi avem acasă regulile ”nicio sărbătoare fără carte” și ”buget nelimitat pentru cărți”. Am povestit despre asta într-un articol trecut. Dacă, din punct de vedere financiar, nu vă permiteți astfel de reguli, există pe Facebook mai multe grupuri de unde puteți cumpăra cărți second. Aranjați un loc special pentru ”biblioteca lui”, de preferat la înălțimea lui, să poată avea acces la ele.

Lasă-l să aleagă ce carte urmează să-i citești.

Chiar dacă este mic, atât timp cât poate să facă câțiva pași să ajungă la biblioteca lui, poate alege și cartea pe care să i-o citești. Așa va fi și mai motivat să fie atent. Când va fi mai mare îi poți oferi și câteva detalii despre cărți pentru a alege și în funcție de subiect. Este în regulă și dacă va alege de mai multe ori aceeași carte deși, poate, vi se pare și vouă cum mi se pare și mie, că nu avem suficient timp pentru câte cărți frumoase există.

Cărți potrivite vârstei.

Dacă este la început în ceea ce înseamnă cititul, sau are dificultăți de citire, poți cumpără cărți de tipul acestora despre care am povestit. Dacă sunt mai mari au nevoie de cărți mai complexe.

Cărți atractive.

Asigură-te că are cărți care să îl atragă, să fie scrise frumos, să conțină desene atractive. Dacă este iubitor de sporturi, cumpără cărți care să vorbească despre asta. Dacă îi plac pisicuțele, cumpără cărți care au pisici ca personaje. Când sunt mai mari nu dau greș cărțile distractive, cu aventură și care au cuvinte de obicei mai interzise, cum ar fi ”pârțuri”, ”caca”, ”prost”.

Permite-i să citească ce își dorește.

Asta are legătură și cu punctul de mai sus. Poate va dori să citească cărți SF deși are 7 ani. Este în regulă, doar caută variante care să nu fie înspăimântătoare pentru el.

Mergeți în librării.

Știu că asta se practică mai greu acum, din moment ce majoritatea comandăm online, dar poate fi fascinant pentru un copil să vadă atâtea cărți în același loc și să se poată uita la fiecare în parte.

Arată interes față de ceea ce citește.

Dacă e mai mic, încurajează-l să îți citească cu voce tare și discutați despre poveste. La noi ritual de somn presupune ca el să citească cu voce tare din cărțile ”lui” și apoi eu să îi citesc din cărțile ”lui”. Nu citim aceeași carte , deși de acum am putea. Am început ritualul acesta când abia învăța să citească și folosea cărți pentru începători și l-am păstrat încă sub același format, deși citește acum acelaș timp de cărți pe care i le citesc și eu.

Stabiliți un timp de citit în familie.

Încercăm să practicăm și partea aceasta, deocamdată ne iese din când în când. Avem momente în care ne punem toți în pat, fiecare își ia cartea și citim. Poate fi mai dificil pentru copil să ia o carte și să citească dacă părinții se uită la televizor, sau discută ceva interesant, sau fac ceva ce poate părea distractiv.

Înscrie-l la cluburi de lectură.

Cred că la noi în țară nu este suficient de dezvoltat acest tip de activitate, dar din fericire, începem. În clasa băiețelului meu doamna învățătoare a înființat un astfel de mini-club. Zic ”mini” pentru că și ei sunt mici . Doamna le-a oferit 3 variante de cărți și fiecare copil a comandat ce a dorit, majoritatea le-au luat pe toate. Au primit un carnețel unde notează cărțile citite și le discută împreună la școală.

Luați cărți cu voi în vacanțe.

Cărțile pot fi un real ajutor pentru a înlătura plictiseala atunci când mergi cu trenul, sau cu avionul. Și mai mult de atât, având ritualul de a lua cărți chiar și în călătorii, așa cum își ia și jucăriile preferate, nu faci altceva decât să subliniezi importanța lor și rolul lor în relaxare.

Sursă poza: Jonathan Borba @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum le dezvoltăm copiilor plăcerea de a citi apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Și atunci când ofer cadouri altor copii am grijă să includ și o carte. Cred că este extrem de important să le insuflăm copiilor noștri dragostea pentru citit. Sunt multe modalități prin care le putem dezvolta copiilor plăcerea de a citi. Una dintre ele este să aibă la îndemână cărți. De preferat să fie unele care să îi prindă, să le placă, să îi captiveze. Nu dau greși cărțile care au ceva amuzant și ceva aventură .

Regula casei – buget nelimitat pentru cărți.

Nu cumpăr cărți doar de sărbători. De fapt, nu există o lună în care să nu comand măcar câteva cărți. Regula casei la noi este ”buget nelimitat pentru cărți”. Oricând, orice carte își dorește nu îi spun ”Nu”. Uneori doar amân o scurtă perioadă, cum s-a întâmplat chiar săptămâna trecută, dar asta doar pentru că, acea carte pe care o văzuse în magazin știam că o găsesc la preț redus online. Iar din când în când donăm cărți copiilor care sunt mai puțin norocoși decât noi.

David are 3 scriitori preferați, colecția cu Ema și Eric, cărți scrise de Ioana Chicet Macoveiciuc și cărțile scrise de Cristina și Alex Donovici (revin în curând și cu un review despre câteva dintre ele).

Sursă poza: Ben Mullins @ Unsplash

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Nicio sărbătoare fără cărți apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

A-și manifesta furia intr-un mod sanatos înseamnă să nu rănească pe nimeni, nici pe el însuși, să nu jignească, să nu strice lucruri.

Rămâi aproape de el atunci când este furios, sigur, dacă îți permite. Nu îl lăsa singur, dar nici nu insista prea mult. Dacă nu îți permite să te apropii, rămâi în aria lui vizuală. Abia după ce se liniștește poți cu adevărat să ai o conversație cu el, dar este important să rămâi aproape pentru a ști că îți pasă de el și că îi iei în serios durerile. Dacă nu ne ajutăm copiii să se simtă în siguranță cu noi, să știe că le acceptăm toate emoțiile, că este în regulă să simtă ce simt, ei vor continua să își piardă controlul, să aibă aceste crize de furie, pentru că nu au altă cale de a face față durerilor.

Jocuri simple care ajută copilul atunci când este furios:

 – Jocuri de inversare a puterii. Sunt de fapt moduri de a preveni crizele de furie pentru că descarcă tensiunile înainte de a se face ghem în sufletul lui.

–  Să deseneze furia pe o coală de hârtie, să o mototolească și să o arunce la coș. Dacă nu are răbdare să deseneze fix când este nervos, atunci poate mototoli direct coli de hârtie. Puteți folosi această ocazie să vă jucați împreună, să vă ”bateți cu bulgări de zăpadă”, bulgării fiind cocoloașele de hârtie.

– Să lovească o pernă. Instinctual ei simt nevoia să lovească și folosind o pernă nu rănesc pe nimeni, timp în care își descărca tensiunea corporală.

– Să arunce cu mingi moi, într-un coș improvizat.

– Să folosească “butonul furiei”. Cu degetul arătător își ating nasul și inspiră pe nas, numărând până la 2, apoi expiră pe gură numărând până la 2.

– Să facă “Dansul furiei” pe o anumită muzică. ”Dansul furiei” fiind o mișcare pe care el o inventează.

Fiecare își cunoaște copilul și cu atenție poate găsi soluția perfectă pentru toți. Nu zic că va funcționa chiar de fiecare dată, dar va ajuta cu siguranță. Și să nu uităm că este foarte important modelul pe care îl oferim copiilor noștri. Ne sunt oglindă și le suntem punct de referință. Copiii învață de la noi cum să își controleze comportamentul rezultat din emoții.

Sursă poza: Bekah Russom @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Jocuri simple care ajută copilul atunci când este furios apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cum îi putem ajuta și sprijini am scris în interviul pe care îl găsți integral aici.

Este important să avem răbdare cu ei și să înțelegem că sunt în plină formare. Nu, nu sunt niște adulți în miniatură. Sunt copii care au nevoie de noi și de experiențe de viață să se modeleze. Să le oferim experiențe bune și exemple bune și vor crește oameni buni.

Iar atunci când agresivitatea este în fapt un comportament învățat, ce putem să facem pentru ei este să ne uităm la noi înșine și să îndreptăm reacțiile noastre. Să vedem de unde vine furia noastră, ce ascunde ea și cum putem să o îmblânzim în așa fel încât să nu o mai îndreptăm către alții.

Sursă poza: Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Despre comportamentele agresive ale copiilor – Interviu pentru Lumea lui Fram apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Pentru unii dintre ei poți fi o salvare. 

Nu că aș vrea prin asta să ridic în slăvi pe cineva. Aș vrea mai degrabă ca asistenții sociali, coordonatorii din ong-uri, pedagogii și voluntarii din centrele de zi sociale, să înțeleagă cu adevărat cât de mult bine pot aduce în sufletul unui copil care acasă nu are exemplul unei familii sănătoase. Să înțeleagă că ei au puterea să le schimbe cursul vieții. Să îi treacă de la posibilitatea destul de mare, de a rămâne și ca adult în același timp de mediu sărăc și abuziv, la a evolua și la a vrea mai mult și mai bun pentru ei.

Șase ani am lucrat la Centrul Comunitar Generații, un centru de tip after school social foarte, foarte fain. Am fost voluntar, asistent social, psiholog și la final coordonatorul centrului. Au crescut sub privirile mele peste o sută de copii și tineri. Unii sunt cu mult, mult mai bine decât erau în copilărie, acasă la ei. Casă de care de multe ori fugeau. Veneau în fiecare zi la centru și ne rugau de fiecare dată să nu îl închidem în vacanțele școlare. Nu o făceam. Pentru unii dintre ei era pur și simplu un refugiu. 

Pentru unii dintre ei poți face diferența. 

Sunt copii cu care am lucrat, acum tineri, studenți sau angajați, cu copii sau cu iubite și logodnici, cu care mă întâlnesc și îmi spun, mai direct, mai indirect, cum s-au uitat la noi, angajații de acolo, ca la niște părinți. Cum spun că noi eram familia în care au crescut. 

Sigur, nu toți vedeau centrul ca pe o casă. Cei care se luptau doar cu sărăcia, nu cu lipsa fizică sau emoțională a unui părinte, nu aveau nevoie ca noi să fim mai mult decât ”prietenii” lor care îi ajutau o vreme. Pentru cei care ”acasă” era o casă goală, cu părinți alcoolici, violenți, sau fugiți pur și simplu pe undeva, o casă unde trăiau cu frică sau ca și cum nici nu ar fi existat, pentru ei, noi făceam diferența. Și de cele mai multe ori, în centrele de zi sociale, vin tocmai acești copii. 

Așa că, te rog să îți iei rolul foarte în serios când lucrezi cu copiii din medii defavorizate!

Pentru ei puteți să fiți fix gura aia de aer de care au nevoie când cred că se vor îneca în propriile lor vieți. Fiți voi blânzi, și calmi, și disponibili să îi ascultați. Luptați voi pentru ca ei să rămână în școli, să învețe carte, să rupă cercul ăsta dureros al sărăciei. Luați-i voi în brațe când vă intră pe ușă. Pupați-i voi pe frunte din când în când. Spuneți-le voi că sunt minuni exact așa cum sunt, că îi iubiți, că merită să fie iubiți. Vorbiți-le voi frumos. Fiți voi exemplele pe care nu le-au avut niciodată! 

Articolul De ce ar trebui să îți iei rolul foarte în serios când lucrezi cu copiii din medii dezavantajate  apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Noi am numit-o în cadrul grupului: „Mânuțe salvatoare”.  

Și e atât de simplu! Ioana a desenat la intrare, în clasa ei, două palme. Când 2 copii au un anumit conflict, se așează fiecare cu câte o palmă pe desen. Stând față în față, își spun fiecare ce a simțit, de ce a făcut ce a făcut, sau a spus, ce și-ar fi dorit să fie altfel, în așa fel încât nimeni nu intră în clasă supărat. 

O astfel de activitate îi ajută să se descarce, să caute singuri soluții și să fie empatici. Iar pe profesor îl lasă să fie imparțial pentru că nu mai este cerut permanent să intervină. Beneficiul major rămânând că ei învață să își rezolve singuri conflictele.

Tare mult m-ar fi ajutat această idee când lucrăm zilnic cu grupuri de copii. Dar îmi propun să o adaptez și acasă, cu David, mai ales atunci când avem copii invitați și se înghiontesc pe câte ceva. 

O idee de activitate simplă care ajută copiii să își rezolve singuri conflictele și pe care o voi folosi și în lucrul cu copiii în grupuri de dezvoltare emoțională sau personală. 

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul O idee de activitate simplă care ajută copiii să își rezolve singuri conflictele apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.