Sari la conținut

Hai să lucrăm împreună
Resurse gratuite
Aparitii Media

buja.cristina@yahoo.com

Psiholog Cristina Buja

Porniți pe drumul către voi!

Home
Despre mine
Hai să lucrăm împreună
Psihologia copilului
Psihologia adultului
Campanii
Contact

”Uită tot ce știi despre traumă” 📚 De citit 22/07/2026
Când înțelegerea nu e suficientă: despre procesare emoțională și vindecare 22/05/2026
Dezvoltarea emoțională și relațională: etapele prin care trecem de-a lungul vieții 03/05/2026
Tipare familiale toxice: ce am învățat să numim „normal”, dar ne rănește 05/04/2026

Pagină MailPoet

Home
Despre mine
Hai să lucrăm împreună
Psihologia copilului
Psihologia adultului
Campanii
Contact

Pagină MailPoet

[mailpoet_page]

Cristina

În fiecare dintre noi, există o putere uimitoare care așteaptă să fie găsită. Porniți pe drumul către voi oricât de greu v-ar fi și oricât de prea departe de voi vă simțiți. Meritați!

CRISTINA BUJA – psiholog

Hai să lucrăm împreună!

Psihoterapie individuală și de grup

Consiliere parentală

Educație psihologică perinatală și postnatală

Cursuri pentru părinți și profesioniști

Ateliere Corporate Wellbeing

Cărți terapeutice

Newsletter

Te rog lasă gol acest câmp

Email *

Adresa de email a fost inregistrata. Vei primi notificari prin email de fiecare data cand public un articol.

Cele mai distribuite articole

Psihoterapie vs coaching … și pericolul când le confuzi

Gabor Maté – dezvoltarea sănătoasă a copiilor noștri

Răsfățul nu vine din prea multă iubire, vine din lipsa regulilor, limitelor și a consecvenței

”Se trezește balaurul” – o tehnică de ajutor pentru a nu mai țipa la copil

”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta” – o tehnică pentru despărțire

„Ține gândul între degete” – o tehnică bună atunci când te întrerupe copilul

Mamă care ți-ai pierdut copilul, dă-ți timp și loc!

ARHIVA

ARHIVA

psihoterapeut_cristina_buja

🌱 Psychotherapist – Trauma, EMDR & IoPT
🌱 Parental counseling & emotional education
🌱 Courses for parents and professionals
🌱 Book writer

Petrecem mult timp construind o viață bună. Muncim

Petrecem mult timp construind o viață bună. Muncim, facem planuri, ne dorim siguranță, o casă, experiențe, lucruri care să ne ofere confort. Și toate acestea sunt importante.

Dar o parte esențială din felul în care ne trăim viața vine din relațiile noastre.

Din oamenii pe care îi putem suna când ne este greu. Din cei cu care putem împărți o bucurie. Din relațiile în care putem fi noi, fără să simțim că trebuie să demonstrăm ceva sau să fim altfel pentru a fi iubiți.

Relațiile bune nu ne protejează de pierderi, de probleme sau de perioade dificile. Dar ne pot ajuta să le ducem altfel. Avem nevoie să iubim și să fim iubiți, să fim văzuți, ascultați și să simțim că prezența noastră contează pentru cineva.

Uneori suntem atât de ocupați să construim viața pe care ne-o dorim, încât riscăm să fim mai puțin prezenți tocmai în relațiile care îi dau sens.

Pentru că, până la urmă, o viață bună nu este doar despre ceea ce am construit, ci și despre oamenii cu care am împărțit-o.

#relatii #iubire #conectare #psihologie #psihoterapie

Uneori, când copilul plânge, se înfurie sau este c

Uneori, când copilul plânge, se înfurie sau este copleșit, primul nostru impuls este să facem ceva ca emoția să treacă. Să îl liniștim, să îi explicăm, să îl distragem sau să îi spunem că nu are de ce să fie atât de supărat.

Dar copiii nu învață să își gestioneze emoțiile făcându-le să dispară. Învață, treptat, prin experiența de a trece prin ele alături de un adult care poate rămâne prezent.

Asta este coreglarea. Înainte ca un copil să poată să se liniștească singur, are nevoie, de multe ori, de calmul, siguranța și prezența noastră.

Și aici apare uneori partea dificilă pentru noi, părinții. Este greu să stăm lângă emoțiile copilului pe care noi înșine am învățat să le evităm. Plânsul lui ne poate neliniști. Furia lui ne poate activa. Tristețea lui ne poate face să vrem să reparăm repede situația.

Nu avem nevoie să fim perfect calmi de fiecare dată. Putem și noi să ne pierdem răbdarea, să ne activăm și apoi să revenim. Important este ca, în timp, copilul să aibă suficiente experiențe în care să simtă: „Pot să trec prin ceea ce simt și nu sunt singur când îmi este greu.”

Așa se construiește, treptat, capacitatea de autoreglare.

#parenting #coreglare #autoreglare #emotii #atasament

Uneori ne este greu să dăm drumul tocmai lucrurilo

Uneori ne este greu să dăm drumul tocmai lucrurilor care au fost importante pentru noi. Relații în care am investit mult, situații în care am rămas cu speranța că se vor schimba, locuri sau alegeri de care ne-am legat o parte din viață.

Și este greu să pleci atunci când ai investit timp, energie, speranță sau iubire. Uneori continuăm pentru că ne gândim la tot ce am pus deja acolo. Alteori pentru că familiarul, chiar și atunci când nu ne mai face bine, poate fi mai puțin înfricoșător decât ceea ce nu cunoaștem.

Dar putem recunoaște că ceva a fost important pentru noi fără să fim obligați să îl păstrăm pentru totdeauna.

A da drumul nu înseamnă să negăm ceea ce a fost, să spunem că nu a contat sau să nu ne mai pese. Putem păstra ce a fost bun, ce am învățat și ce a însemnat pentru noi și, în același timp, să alegem să nu mai continuăm într-un mod care ne rănește.

Uneori, a avea grijă de tine înseamnă și să îți dai voie să pleci.

#psihologie #psihoterapie #relatii #limite #grijadesine

Uneori ne este atât de greu să îi dezamăgim pe cei

Uneori ne este atât de greu să îi dezamăgim pe ceilalți, încât ajungem să ne ignorăm propriile nevoi doar pentru a păstra relația.

Dar faptul că cineva este dezamăgit de o alegere pe care o faci nu înseamnă automat că ai greșit.

Poți să spui „nu”, să pui limite sau să alegi ceea ce este potrivit pentru tine, chiar dacă celuilalt nu îi place întotdeauna.

#psihologie #psihoterapie #limite #relatii #psihoSENS

În cabinet, mulți părinți îmi pun întrebarea: „Cum

În cabinet, mulți părinți îmi pun întrebarea: „Cum îl învăț pe copilul meu să fie încrezător, empatic sau să își gestioneze emoțiile?”

Este o întrebare importantă. Dar există una la fel de valoroasă: „Ce vede copilul meu că fac eu?”

Copiii învață în fiecare zi din felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți. Observă cum vorbim despre noi, cum gestionăm conflictele, dacă ne cerem scuze, dacă cerem ajutor, dacă ne respectăm limitele și dacă avem grijă de noi.

Nu pentru că le ținem lecții, ci pentru că suntem modelul lor. Asta nu înseamnă că trebuie să fim perfecți. Din contră. Un copil are nevoie să vadă că un adult poate greși, poate repara și poate continua să crească.

Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le putem transmite.

#parenting #atasament #relatieparintecopil #educatieemotionala #psihologie

Uneori avem impresia că a merge mai departe înseam

Uneori avem impresia că a merge mai departe înseamnă să nu ne mai doară. Să nu ne mai gândim atât de mult la ceea ce s-a întâmplat, să nu mai plângem, să lăsăm în urmă și să continuăm.

Dar vindecarea nu ne cere să uităm și nici să ne prefacem că ceva nu ne-a rănit.

Putem face loc durerii fără să o lăsăm să devină întreaga noastră existență. Putem avea zile în care ne este dor și zile în care râdem. Putem simți tristețe și, în același timp, să construim lucruri noi.

Uneori, una dintre cele mai dificile părți ale vindecării este tocmai să putem ține împreună aceste realități: durerea pentru ceea ce am pierdut și viața care este încă aici.

Nu trebuie să negăm ce ne-a durut pentru a merge mai departe. Și nici nu trădăm ceea ce am pierdut atunci când începem, din nou, să trăim.

#vindecare #doliu #pierdere #emotii #psihologie

Unele dureri devin puțin mai ușor de purtat atunci

Unele dureri devin puțin mai ușor de purtat atunci când ai pe cineva cu care să le duci.

Când pierdem pe cineva pe care îl iubim, durerea este firească. Nu cred că putem iubi profund și apoi, când pierdem, să nu doară. Până la urmă, durerea spune ceva și despre legătura care a existat, despre cât de important a fost acel om pentru noi.

Cred că durerea se duce altfel atunci când poate fi trăită și în prezența cuiva care nu se teme de ea. Iar suferința poate deveni și mai grea atunci când rămânem singuri cu ea. Când oamenii din jur se grăbesc să ne spună să mergem mai departe, să fim puternici, să ne gândim la ce mai avem. Când trece timpul și cei din jur își amintesc tot mai rar, în timp ce tu continui să porți cu tine zilele importante, amintirile și dorul. Când ajungi, poate, singura care își mai amintește că astăzi ar fi fost ziua ei.

Uneori, ceea ce avem nevoie nu este ca cineva să ne scoată din durere. Nu pentru că nu ne-am dori asta, ci pentru că nu este cu adevărat posibil. Avem însă nevoie de cineva care să poată rămâne lângă noi în ea. Să asculte povestea chiar dacă a mai auzit-o. Să nu schimbe subiectul și să nu se sperie de lacrimile noastre. Uneori doar să poată spune: „Îmi pare rău.”

Durerea nu dispare pentru că a fost văzută sau împărtășită. Și nici nu cred că acesta este scopul. Dar, cumva, se diluează și se transformă. Are în continuare valurile ei. Din când în când te mai cuprinde, apoi se retrage și îți lasă mai mult loc să respiri. Și, în timp, poate deveni mai puțin zgomotoasă, mai puțin prezentă în fiecare colț al vieții, mai ușor de purtat.

Astăzi ar fi fost ziua ei. O port mereu în suflet și în inelul de pe deget, deși tare dor îmi este să o mai pot purta în brațe.

#durere #doliu #sprijin #iubire #psihoterapie

Unele perioade din viață sunt pur și simplu grele.

Unele perioade din viață sunt pur și simplu grele.

Și nu întotdeauna avem nevoie de cineva care să ne spună ce să facem, să ne ofere soluții sau să încerce să ne convingă că lucrurile nu sunt chiar atât de rele. Uneori avem nevoie doar de oameni care pot rămâne aproape. Oameni lângă care putem spune că nu suntem bine, fără să simțim că trebuie să ne grăbim să fim altfel. Care pot asculta fără să minimalizeze și fără să se sperie de ceea ce simțim.

Uneori acești oameni ne fac să râdem într-o zi în care credeam că nu mai putem. Alteori nu fac nimic spectaculos, sunt pur și simplu acolo.

Relațiile bune nu fac să dispară lucrurile grele prin care trecem. Dar ne pot ajuta să nu le ducem singuri. Și uneori asta schimbă foarte mult felul în care putem trece printr-o perioadă dificilă.

Păstrează aproape oamenii lângă care poți fi și bine, și deloc bine.

#relatii #conectare #sprijin #emotii #psihologie

Uneori ne descurajăm tocmai pentru că ne așteptăm

Uneori ne descurajăm tocmai pentru că ne așteptăm ca schimbarea să fie ușor de observat. Să existe un moment clar în care să putem spune: „Gata, de aici sunt diferit.”

Dar de multe ori nu se întâmplă așa.

În psihoterapie, progresul poate însemna și lucruri mici: să observi mai repede ce se întâmplă cu tine, să te judeci mai puțin, să spui ceva ce înainte nu puteai spune sau să faci o alegere puțin diferită.

Lucruri care, luate separat, poate nu par spectaculoase. Dar care, în timp, pot schimba foarte mult felul în care trăiești.

#psihoterapie #psihologie #schimbare #psihoSENS

De multe ori ne uităm în urmă cu critică. Ne repro

De multe ori ne uităm în urmă cu critică. Ne reproșăm deciziile pe care le-am luat. Momentele în care ne-a fost frică. Alegerile pe care astăzi le-am face diferit.

Dar rareori ne oprim să privim cu blândețe omul care eram atunci. Omul acela a făcut alegeri cu resursele pe care le avea, cu ceea ce știa despre el și despre viață în acel moment, cu experiențele prin care trecuse și cu durerea pe care o purta.

Poate că nu a făcut totul perfect. Dar cine face? A continuat. Și, datorită lui, ești aici astăzi. Poate că, înainte să îl judeci, merită să îi mulțumești.

Și poate că meriți și tu să privești cu mai multă blândețe omul care ai fost.

#autocompasiune #vindecare #sanatatementala #relatiecutine #psihoSENS

Mulți dintre noi am crescut cu ideea că oamenii pu

Mulți dintre noi am crescut cu ideea că oamenii puternici se descurcă. Nu plâng prea mult, nu se lasă copleșiți, nu cer ajutor și merg mai departe indiferent cât de greu le este.

Așa că învățăm să spunem „Sunt bine” chiar și atunci când nu suntem. Ne ștergem lacrimile repede, ne adunăm și continuăm.

Dar puterea nu înseamnă absența durerii și nici capacitatea de a ascunde ceea ce simțim.

Uneori este nevoie de mult mai mult curaj să recunoști că îți este greu. Să ceri ajutor. Să accepți că astăzi ai mai puține resurse. Să plângi fără să te judeci și fără să simți că trebuie să te „repari” imediat.

Puterea și vulnerabilitatea nu se exclud.

Poți fi un om puternic și să ai zile în care nu ești bine. Poți duce multe și, totuși, să ai nevoie ca uneori cineva să te ajute să le duci.

#emotii #vulnerabilitate #grijadesine #psihologie #psihoterapie

Uneori avem impresia că nu am făcut suficient. Poa

Uneori avem impresia că nu am făcut suficient. Poate pentru că ne uităm doar la schimbările mari, cele care se văd și din exterior.

Dar în psihoterapie observ adesea altceva. O persoană care își pune pentru prima dată o limită. Cineva care nu se mai învinovățește pentru orice. Un om care cere ajutor după ani întregi în care a încercat să le ducă pe toate singur. Cineva care reușește să stea cu emoțiile lui fără să fugă de ele.

Poate că nimeni din jur nu observă aceste lucruri. Dar ele sunt, de multe ori, cele mai importante schimbări.

Vindecarea nu înseamnă doar transformările spectaculoase. De cele mai multe ori, începe cu pași mici, aproape invizibili, care, puțin câte puțin, schimbă felul în care trăim.

Nu uita să îi vezi și să îi recunoști!

#vindecare #rezilienta #sanatatementala #psihoterapie

Nu cred că există teren mai fertil pentru rana de

Nu cred că există teren mai fertil pentru rana de „nu sunt suficient” decât să devii părinte și să ai acces la social media.

Devii părinte și, dintr-odată, miza este uriașă. Nu mai este vorba doar despre tine. Ai în față un pui de om pe care îl iubești enorm și pentru care îți dorești să faci cât mai bine. Și tocmai pentru că îți pasă atât de mult, toate îndoielile pe care le-ai avut vreodată despre tine se pot activa mult mai ușor.

Oare fac suficient? Oare mă joc suficient cu el? Oare îi ofer suficiente experiențe? Oare sunt prea permisivă? Prea strictă? Oare îl ascult cu adevărat? Oare îi gătesc suficient de sănătos? Oare petrecem destul timp împreună? Oare faptul că astăzi nu mai pot înseamnă că nu sunt o mamă suficient de bună?

Și apoi deschizi social media.

Și vezi copii care mănâncă frumos din farfurii colorate, familii în vacanțe, mame care fac activități creative, case ordonate, momente fericite, cupluri care par că se înțeleg minunat. Și, fără să îți dai seama, începi să compari viața ta întreagă cu momentele selectate din viețile altora.

Tu știi cum a arătat dimineața voastră înainte de fotografia frumoasă. Știi că te-ai enervat, că ai ridicat vocea. Că uneori ai stat cu ochii în telefon când copilul voia să îți povestească ceva. Că ai comandat pizza pentru că nu mai aveai energie să gătești. Că uneori abia aștepți să adoarmă ca să ai puțină liniște.

Despre ceilalți nu știi toate astea. Și atunci este foarte ușor să ai impresia că în grădina altora cresc numai trandafiri și panseluțe, iar tu ești singura care se mai luptă și cu buruienile.

Dar adevărul este că nicio grădină nu arată mereu așa. Și nici viața de părinte nu arată așa. Nu putem face totul bine, iar copiii noștri nici nu au nevoie de perfecțiunea noastră.

Au nevoie de un părinte suficient de bun. Un părinte care greșește și repară. Care uneori are răbdare și alteori o pierde. Care poate spune „îmi pare rău”. Care încearcă să îl vadă și să îl înțeleagă, dar care rămâne, în același timp, un om cu propriile limite.

📷 @annna.frame & @levity.bucharest

Unii părinți evită să își ceară iertare copilului

Unii părinți evită să își ceară iertare copilului pentru că se tem că astfel își vor pierde autoritatea. În realitate, atunci când un adult își asumă o greșeală, transmite unele dintre cele mai importante lecții despre relații.

Copilul învață că putem greși fără ca asta să ne facă mai puțin valoroși. Că un conflict nu înseamnă sfârșitul unei relații și că apropierea poate fi refăcută. Că respectul nu înseamnă să ai mereu dreptate, ci și să poți recunoaște când ai greșit sau când l-ai rănit pe celălalt.

Atunci când ne cerem iertare copilului, nu ne pierdem autoritatea. Îi oferim un model despre cum arată asumarea și repararea într-o relație.

Copiii nu au nevoie de părinți care nu greșesc. Au nevoie de părinți care știu să repare.

#parenting #atasament #relatieparintecopil #educatieemotionala #psihoterapie

Uneori auzim că „oamenii răniți rănesc oameni”. Și

Uneori auzim că „oamenii răniți rănesc oameni”. Și există un sâmbure de adevăr în această idee.

Dar există și o altă realitate, despre care se vorbește mai puțin.

Există oameni care, deși au trecut prin experiențe dureroase, aleg să nu transforme suferința într-un mod de a fi. Aleg să rămână atenți la cei din jur, să fie blânzi, să își asume responsabilitatea pentru propriile reacții și să caute vindecarea.

Cred că aceasta este una dintre cele mai curajoase alegeri pe care le poate face un om.

Tu ai întâlnit astfel de oameni?

#psihologie #psihoterapie #bunatate #rezilienta #compasiune

Când ne este greu, este firesc să credem că soluți

Când ne este greu, este firesc să credem că soluția se află în afara noastră: într-un alt loc, într-un alt job sau într-o altă relație.

Uneori, schimbarea de care avem nevoie chiar presupune o decizie importantă. Alteori însă, ceea ce transformă cu adevărat felul în care trăim este schimbarea perspectivei asupra noastră și asupra vieții noastre.

Un nou început poate însemna să vorbești cu mai multă blândețe cu tine, să îți respecți limitele sau să alegi diferit decât ai făcut-o până acum.

Dacă ai putea face astăzi un singur pas spre un nou început, care ar fi acela?

#schimbare #autocunoastere #psiholog #psihoterapieonline #cresterepersonala

În viață ni se spune des ce ar trebui să urmărim:

În viață ni se spune des ce ar trebui să urmărim: succes, performanță, obiective, rezultate.

Mai rar ni se vorbește despre lucrurile de care merită să ne îndrăgostim. De liniștea care nu mai trebuie umplută cu zgomot. De oamenii alături de care nu simțim nevoia să demonstrăm cine suntem. De grija față de noi, fără vinovăție. De viața pe care o trăim astăzi, nu doar de cea pe care sperăm să o avem într-o zi.

Poate că o viață împlinită nu înseamnă doar să adaugi mereu ceva nou. Uneori înseamnă să începi să prețuiești mai mult ceea ce îți face deja bine.

Tu de ce ai vrea să te îndrăgostești mai mult în perioada asta a vieții tale?

#grijadesine #echilibru #sanatatementala #relatiecutine #psihoSENS

Zilele trecute am avut o conversație cu o prietenă

Zilele trecute am avut o conversație cu o prietenă dragă, psihoterapeut și ea, despre agresivitate și despre limite. Și, după discuția aceea, au rămas cu mine două întrebări: cât din ceea ce facem ca să ne protejăm chiar ne protejează? Și câtă agresivitate am învățat să acceptăm pentru că „așa sunt oamenii”?

Cred că, uneori, vorbim mult despre agresivitate, dar prea puțin despre formele ei subtile, despre felul în care se ascunde în gesturi, remarci și atitudini pe care am ajuns să le considerăm normale.

Interesant este că, la puțin timp după discuția asta, am participat la un eveniment. Și, aproape ironic, m-am întâlnit acolo cu exact ceea ce vorbisem. O doamnă elegantă, zâmbitoare, foarte sigură pe ea, spunea: „Femeile de 40 și ceva de ani sunt prea sensibile.”, „Și ce dacă face cineva glume pe seama ta?”, „Acum punem limite la soț, la colegi, la șefi ... unde mai ajungem?”. Citatele sunt redate întocmai. Nu am adăugat nimic de la mine.

Și m-am întrebat atunci cât de multă agresivitate am învățat să tolerăm doar pentru că este spusă cu zâmbetul pe buze.

Pentru că agresivitatea nu vine întotdeauna ridicând vocea. Uneori vine zâmbind. Alteori vine sub forma unei glume ironice repetate. A unui „eu doar am fost sincer”. A unui sfat pe care nu l-ai cerut. A unui „nu trebuie să o iei personal”. A unui „tu trebuie să ierți”, a unui „tu trebuie să te schimbi”. Sau a unei remarci care te face să te simți mai mic, iar apoi să te întrebi dacă nu cumva chiar tu exagerezi.

Poate tocmai pentru că am normalizat atât de mult aceste forme subtile de agresivitate, ajungem să privim și limitele ca pe ceva nepotrivit sau exagerat. Dar cele două nu sunt același lucru. A pune o limită nu este agresivitate. A spune „nu este în regulă pentru mine” nu este lipsă de respect. Iar faptul că celălalt se simte deranjat de limita ta nu înseamnă automat că ai făcut ceva greșit. De multe ori, spune mai multe despre dificultatea lui de a respecta limitele celorlalți decât despre faptul că limita ta ar fi greșită.

Continuarea în primul comentariu.

📷 @annna.frame & @levity.bucharest

#limite #agresivitate #abuzemotional #sanatatemintala #constientizare

Mulți părinți cu care lucrez se tem că vor deveni

Mulți părinți cu care lucrez se tem că vor deveni părinți la fel ca ai lor. Este o teamă firească, atunci când copilăria a lăsat răni.

Dar trecutul nu este o condamnare. El poate influența felul în care reacționăm, însă nu decide cine alegem să devenim.

Atunci când avem curajul să ne înțelegem propria poveste, să ne asumăm responsabilitatea pentru reacțiile noastre și să cerem ajutor atunci când este nevoie, putem schimba ceea ce transmitem mai departe.

Tu ce ai vrea să lași moștenire copiilor tăi sau generațiilor care vin după tine?

#atasamentsanatos #cabinetdepsihologie #psiholog #psihoterapieonline #parentingconstient

Sunt psiholog și psihoterapeut și lucrez cu oameni

Sunt psiholog și psihoterapeut și lucrez cu oameni care își doresc să se cunoască, să facă liniște în interior și să trăiască mai conștient. Uneori, primul pas spre echilibru este să ne oprim puțin și să ascultăm ce se întâmplă în noi.

🌱 Psihoterapie individuală & de grup
🌱 Consiliere parentală
🌱 Educație psihologică perinatală și postnatală
🌱 Cursuri pentru părinți și profesioniști
🌱 Ateliere ”Corporate Wellbeing”

𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐚 𝐨 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞 𝐢̂𝐦𝐢 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐭𝐫𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐚𝐭 𝐬𝐚𝐮 𝐮𝐧 𝐞-𝐦𝐚𝐢𝐥 𝐥𝐚 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐛𝐮𝐣𝐚.𝐜𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚@𝐲𝐚𝐡𝐨𝐨.𝐜𝐨𝐦.

👉 https://www.cristinabuja.ro/

Pornește pe drumul către tine oricât de greu ți s-ar părea și oricât de prea departe de tine te simți. Meriți!

#cabinetdepsihologie #psiholog #psihoterapie #psihotraumatologie #psihoterapieonline #psihologparinti #educațiepsihologică #consiliereparentala #educațieparentală #evenimente #workshop #corporate #staredebine #cristinabuja

Follow on Instagram

Articole similare

Imunitatea copilului, gradinita si stresul mamei care are job. Cum sa le impaci pe toate? (P)

Advertoriale, Campanii21/11/201831/05/2020

Imunitatea copilului, gradinita si stresul mamei care are job. Cum sa le impaci pe toate? (P)

Barbații și mersul la psiholog

Autocunoastere, Psihologia adultului21/05/201909/02/2021

Barbații și mersul la psiholog

În timpul traumei creierul alege reacția care asigură cea mai bună șansă pentru supraviețuire

Autocunoastere, Psihologia adultului22/10/202008/06/2021

În timpul traumei creierul alege reacția care asigură cea mai bună șansă pentru supraviețuire

Logica, culori si forme geometrice

1 - 2 ani, 3 - 5 ani, Joc si joaca04/12/201611/02/2021

Logica, culori si forme geometrice

DESPRE MINE

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Ofer sprijin adulților prin psihoterapie individuală, de grup și consiliere parentală. Prin proiectul „Rădăcini Sănătoase” susțin viitorii părinți și specialiștii să construiască relații sigure și sănătoase încă de la începutul vieții.

SUSTIN

URMAREȘTE-MĂ PE FACEBOOK

© 2014-2026 - Cristina Buja - Toate drepturile rezervate.

Home
Despre mine
Hai să lucrăm împreună
Psihologia copilului
Psihologia adultului
Campanii
Contact

Caută după:

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități.

PROTECTIA DATELOR DE ACORD