Care sunt efectele psihologice ale pandemiei pe care le poți resimți?

– creșterea frecvenței cardiace

– transpirația ambundentă

– dereglări ale tranzitului intestinal

– tensiune musculară

– dificultăți de respirație

– dificultăți de glutiție (senzația de nod în gât)

– senzație de iritabilitate permanentă

– furie crescută

– apariția insomniilor

– dificultăți de concentrare

– pierderea memoriei

Ce poți să faci practic pentru a reduce din anxietate și din efectele ei?

 – Menține un mod de viață sănătos. Mănâncă sănătos, limitează consumul de alcool, țigări și zahăr și realizează exerciţiile fizice regulate pentru a menţine un sistem imunitar puternic.

– Evită știrile false și evită să petreci prea mult timp citind știri despre COVID-19. Citește doar site-urile care oferă informații verificate prin sursele oficiale. O perioadă îndelungată de expunere la informații despre pandemia coronavirusului poate crește senzația de anxietate. Cel puțin cu o oră înainte de culcare nu mai folosi telefonul și nu mai citi știri, pentru a putea avea un somn liniștit.

– Rămâi concentrat pe ceea ce este în controlul tău. Cu cât ne gândim mai mult la care ar putea fi implicațiile dacă noi sau cineva apropiat contactează virusul, deși nu știm că asta se va întâmpla, cu atât mai anxioși ne vom simți. Este important să te concentrezi pe ceea ce este în controlul tău – izolarea, protecția când părăsești domiciliul, comportamentul cu cei din jur, atribuțiile de muncă, interacțiunea cu copiii etc.

Încearcă să recunoaști anxietatea înainte de a se transforma în furie.

Pentru a evita să transpui furia în comportamente care îi pot răni pe cei dragi, poți să practici tehnici de relaxare, de respirație, să te retragi câteva minute în singurătate, să faci exerciții fizice simple.

– Discută despre ceea ce simți. Prin această pandemie trecem toți și împreună, deși suntem separați. Ce putem să facem unii pentru ceilalți este să vorbim, să ascultă, să ne simțim auziți și acceptați.

– Păstrează un program de somn de minim 8 ore. Pentru a evita insomniile menține o oră de culcare consecventă, limitează consumul de cafeină și alcool, limitează utilizarea telefonului și citirea știrilor cu cel puțin o oră înainte de somn, păstrează o temperatură confortabilă în cameră.

– Realizează o listă cu lucruri pe care le ai de făcut și prioritizează ce este urgent de indeplinit. Într-o perioadă ca aceasta în care se lucrează de acasă, cu copiii fiind acasă, este important să realizezi un program al activităților și o prioritizarea a lor. Această organizare te va ajuta și pentru a evita dificultățile de concentrare.

– Notează informațiile importante în telefon sau într-o agendă. Astfel nu uiți ce ai de făcut, dar nici nu îți încarci mintea cu informații.

– Fii mai blând și mai înțelegător cu tine însuți și cu cei din jurul tău, zilele acestea. Este normal ca funcționarea noastră să fie altfel în această perioadă. Este normal să trăim stări de anxietate. Este normal ca uneori să ne fie greu să gestionăm relația cu copilul. Trăim vremuri grele la care ne adaptăm fiecare în propriul ritm.

Când să apelezi la un specialist?

– Dacă nu îți poți realiza activitățile zilnice din cauza gândurilor persistente care sunt pline de temeri.

– Dacă anxietatea este foarte intensă.

– Dacă te confrunți cu atacuri de panică (îți bate inima foarte tare sau respiri accelerat din cauza fricii).

– Dacă nu mai funcționează nicio metodă de a te liniști când simți teamă intensă.

– Dacă suferi de insomnii datorate acestor îngrijorări.

– Dacă te speli obsesiv pe mâini chiar dacă nu părăsești locuința și nu intri în contact cu surse de contaminare.

– Dacă simți o frică paralizantă la ideea de a părăsi locuința (de exemplu pentru a duce gunoiul, a face cumpărături etc)

Pentru programare accesează formularul de Contact sau trimite-mi un e-mail pe adresa buja.cristina@yahoo.com .

FotoCredit: Foto Experience Ro

Articolul Care sunt efectele psihologice ale pandemiei și cum le poți reduce apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Persoanele vârstnice pot suna pentru consiliere psihologică și sprijin emoțional la Telefonul Vârstnicului (0800-460-001). Este singura linie telefonică gratuită și confidențială dedicată vârstnicilor din toată țara, accesibilă din orice rețea, disponibilă de luni până vineri în intervalul orar 8:00–20:00, și sâmbăta în intervalul 8:00-16:00.

Acesta este cabinetul meu, de câteva zile. Cabinet de izolare pe timpuri de #LucrezDeAcasă. Uneori mă mut în camera copilului meu. Acolo am liniște, aer și multă culoare. Și mai ales permisiunea de a sta, fără să fiu deranjată, atât timp cât am ședințe de consiliere psihologică gratuită pentru vârstnici . Îi mulțumesc copilului meu, pe această cale! Apreciez efortul pe care îl face pentru a mă ajuta să îi ajut pe vârstnicii care au atât de multă nevoie de noi, astăzi.

Trecem cu toții printr-o perioadă care ne pune la încercare capacitatea de adaptare și gestionare a trăirilor intense. Este firesc să resimțim un grad ridicat de anxietate, este firesc să căutăm ajutor. Pentru vârstnici, această perioadă este cu atât mai dificilă cu cât anxietatea lor este alimentată permanent de singurătate, izolare și de comunicarea media intensă legată de coronavirus și riscul de moarte. Pentru ei, am decis ca Telefonul Vârstnicului să își extindă serviciile oferite și să suplimenteze echipa de specialiști. 

Vârstnicii pot apela acum 0800-460-001 pentru consiliere psihologică și sprijin emoțional, sprijin material, cumpărături livrate acasă, îndrumare în funcție de nevoile lor.  Operatorii noștri au întotdeauna o soluție pentru ei!

Le mulțumesc enorm de mult colegelor mele care au acceptat imediat să facem asta posibil, deși cu toții avem în această perioadă, un volum foarte mare de muncă. Într-o zi de luni am propus, a două zi dimineață linia era pornită cu 5 psihologi pe baricade. De atunci am mai adăugat echipei alți 7 psihologi voluntari. Dacă va fi nevoie, vom mai aduce aproape și pe alții. Este atât de liniștitor când simți valoarea muncii tale. Și când ai umăr la umăr oameni buni și calzi care își rup din timpul lor pentru binele oamenilor care au nevoie să fim lângă ei. Și o putem face și păstrând distanța socială. Nu îi lăsăm singuri!

Dacă aveți în jurul vostru vârstnici care doresc să vorbească cu un psiholog despre ce le stă greutate pe suflet, în această perioadă atât de dificilă, vă rog să le oferiți numărul Telefonul Vârstnicului (0800-460-001). Suntem aici pentru ei! 

Telefonul Vârstnicului este un proiect al Fundației Regale Margareta a României, lansat în 2015. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.frmr.ro și www.telefonulvarstnicului.ro. 

Articolul Consiliere psihologică gratuită pentru vârstnici apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dar ei, bătrânii noștri? Oamenii pentru care noi lucrăm de câțiva ani se luptă cu singurătatea de multă vreme. Și nu doar bătrânii noștri, mulți alți bătrâni ai României sunt în aceeași situație. Iar acum, în criza asta nebună, sunt și mai izolați. Izolarea care pentru ei înseamnă și mai multă singurătate și lipsa accesului la servicii. Ei stau închiși singuri în casele lor, nu cu familia. Nu au pe cine să trimită la farmacie și la piață. Nu au cu cine vorbi despre temerile astea cu care trăim toți acum.

Voi aveți grijă de părinții și bunicii voștri! Noi avem grijă de bătrânii care nu mai au pe nimeni!

Ni s-a spus tututor să #StămAcasă. În România sunt 3.7 milioane de vârstnici. Unii dintre ei primesc ajutor moral și material din partea familiei, vecinilor sau cuiva mai apropiat. Alții însă sunt nevoiți să iasă din casă pentru a-și cumpăra mâncare și medicamente, deși ei sunt în grupul considerat cu risc crescut. Alții sunt pur și simplu nedeplasabili sau suferă depresii în singurătate. 

Pentru ei Fundația Regală Margareta a României a creat Fondul Special pentru Bătrâni, un fond de urgență gândit pentru a deservi nevoilor actuale ale vârstnicilor din România și pentru a facilita izolarea socială determinată de coronavirus. 

Cum poți și tu să ajuți?

– Poți dona 2 EUR/lună prin SMS la 8844 cu textul SINGUR

– Donații online aici https://www.frmr.ro/donationline

– Sponsorizări în contul RO77BACX0000000129312250 

– Donații în produse și servicii de la companii

– Finanțări de la companii

Ce va oferi Fondul Special pentru Bătrâni vârstnicilor din România?

– Consiliere psihologică și sprijin emoțional prin telefon

– Facilitare cumpărături livrate gratuit acasă

– Acces la serviciile de care au urgentă nevoie

– Ajutor material pentru cei în situații dificile

– Spiritul sărbătorilor prin meniuri la domiciliu

– Alinarea singurătății și conversații video-telefonice

Acest fond este creat să susțină nevoile vârstnicilor din mai multe zone ale țării. Diverse proiecte sociale, ong-uri și inițiative, care sprijină pe perioada crizei vârstnicii aflați în situații de vulnerabilitate, ne pot scrie la adresa de e-mail prieten@principesa.ro. Echipa Fundației Regale Margareta a României coagulează aceste eforturi pentru a răspunde unui număr cât mai mare de oameni în vârstă aflați azi în dificultate.

Articolul Cu bătrânii noștri singuri și izolați ce facem? Cum îi ajutăm? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Care este diferenta dintre dezvoltare personala, consiliere, coaching si psihoterapie?

Dezvoltare personală este un proces personal prin care o funcție a psihicului nostru este susținută să se dezvolte. Dezvolți abilități. Cum spune Diana Vasile ”este ca atunci când pui îngrășământ unei plante să facă mai multe flori”.

Consilierea este un proces prin care îi oferi unui client ajutor pentru a rezolva o problemă punctuală. Consilierea se realizează în foarte multe domenii. Dacă problema punctuală ține de psihicului uman, atunci vorbim despre consiliere psihologică. Altfel, există și consiliere în carieră, consiliere juridică, în afaceri, medicală etc.

Coaching este un proces prin care se realizează abilitare pe un anumit tip de obiectiv. Te uiți la unde ești acum, unde vrei să ajungi și mai ales cum ajungi acolo. Coaching-ul nu se uită la probleme. Și Diana a oferit o metaforă care îmi va rămâne în mine pentru totdeauna. Coach-ul lucrează cu un mușchi sănătos și îl crește. Terapeutul lucrează cu un mușchi bolnav, rănit și îl ajută să funcționeze cât poate el mai bine.

Psihoterapie presupune restructurarea funcționării psihicului uman. Este prin excelență un proces care se realizează la maturitate. Psihoterapia se concentrează pe trecut, traume, probleme, iar punctul cheie în restructurare e omul însuși. Psihoterapia te duce în cele mai negre unghere ale tale, te ajută să lucrezi cu cele mai dificile trăiri, pentru a modela din tine cea mai bună varianta a ta.

”Nu îi arăți omului că poate mai mult, ca un coach, ci că este mai mult.”  – PhD Diana Vasile

Psihoterapia este un proces care se uită la trecut, prezent și viitor. Dar centrarea este pe prezent. Stai în prezent, privești către viitor, dar te întorci în trecut să dezlegi ce de acolo îți produce durere. În psihoterapie ai întotdeauna și parte de dezvoltare personală, consiliere și chiar coaching.

Sursă poza: Markus Winkler @ Unsplash

Articolul Care este diferenta dintre dezvoltare personala, consiliere, coaching si psihoterapie apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Grupurile de dezvoltare personală s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu probleme în a-și exprima emoțiile.

Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine însuşi. Dezvoltă capacitatea de expresie şi comunicare în relaţii interumane. Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate. Să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

În grupurile pe care le-am organizat de-a lungul anilor ne-am propus ca prin intermediul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, să ajutăm copiii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile. Să-şi exprime opinia. Să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi. Să coopereze şi să se tolereze. Începând cu vârsta de 8 ani, copiii devin mult mai preocupaţi de gândurile şi sentimentele lor. Și manifestă o reală nevoie de comunicare şi interacţiune, fără a renunţa la ideea de joc. Structura grupurilor a fost de zece întâlniri. Copiii au putut exprima prin imagini, poveşti, jocuri ceea ce nu puteau spune în cuvinte. Şi cum nu există o modalitate corectă sau greşită de a exprima emoţiile prin tehnici expresive, copiii s-au simţit liberi să se exprime spontan.

Mediul vesel de joc, atractiv, a reprezentat cadrul în care printr-o modalitate activă şi creativă. Am creat posibilitatea de autocunoaştere, de creştere a încrederii în forţele proprii. De mărire a capacităţii de adaptare la situaţiile de viaţă. De descoperire a noi resurse care să îi conducă la împlinire prin propriile lor forţe. Fiecare copil a experimentat pe rând atât rolul de „vorbitor” cât şi cel de „observator”. Căpătând astfel clarificare şi înţelegere faţă de experienţele de viaţă, de problemele pe care le întâmpină sau le poate întâmpina, precum şi găsirea de soluţii viabile pentru a putea merge mai departe pe drumul vieţii mai adaptat la realitate şi mai ancorat în conştient.

Grupurile de dezvoltare personală sunt o cale de succes, probată, prin care putem crește inteligența emoțională a viitorilor adulți de mâine.

Prin punerea în practică a unui astfel de grup de dezvoltare personală, copiii își formează  abilităţi de comunicare şi relaţionare printr-un contact verbal şi nonverbal adecvat cu ceilalţi. Își  exprimă sentimentele, emoţiile, dorinţele, nevoile. Reduc sau elimină anxietăţile, frustrările şi inhibiţiile, prin descărcarea creativă a tensiunilor acumulate. Un alt beneficiu major al acestor grupuri îl constituie dezvoltarea spontaneităţii, care facilitează integrarea emoţională şi comportamentală în grup. Precum şi dezvoltarea capacităţilor cognitive precum atenţia, limbajul, gândirea, memoria şi creativitatea.

Este bine cunoscut faptul că educarea şi dezvoltarea copilului este strict dependentă de stilul de interacţiune manifestat de părinţi, de mediul familial, cu multitudinea elementelor de care acesta este influenţat.

Iar această afirmaţie ne-a fost confirmată pe tot parcursul experienţei de lucru cu copiii şi familiile acestora. Dar la fel de important şi adevărat este şi faptul că toate situaţiile la care este expus copilul în interacţiunile şi comunicarea cu cei din jur contribuie la acumularea de modele şi noi experienţe. Precum şi la îmbogăţirea universului propriu.

Astfel, prin intermediul  proceselor de dezvoltare putem oferi un exemplu pozitiv de interacţiune şi acţiune. Compensând, la nevoie,  absenţa unor părinţi din viaţa propriilor copii. O absenţă parțială, dar crucială, justificată de multitudinea de nevoi pe care aceştia trebuie să le asigure. Și de imposibilitatea de a înţelege cât de important este uneori, doar să îţi asculţi copilul.

Acei copii cu părinţi mult prea ocupaţi să le poată asculta şi lor „păsurile”, găsesc de cele mai multe ori  în colegii lor de grup suportul de care au nevoie, cadrul sigur în care să îşi poată exprima emoţiile, dorinţele şi nemulţumirile. Un alt beneficiu major îl constituie descoperirea unor probleme şi situaţii conflictuale esenţiale, care pot fi ulterior, analizate şi lucrate mai profund prin psihoterapie  individuală.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Inteligenta emotionala a copiilor si cum ajuta grupurile de dezvoltare personala apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Am fost voluntar, asistent social, psiholog, coordonator și mai nou manager de programe.

Sunt 10 ani de lucrat la Fundația Principesa Margareta a României. Am făcut cam tot ce se putea în domeniul ONG-istic. Am fost voluntar, asistent social, psiholog, coordonator și mai nou manager de programe. Am coordonat 3 dintre cele 5 proiecte actuale ale fundației. Celelalte două s-au înființat când eu eram ocupată să fiu mamă de bebeluș David și în paralel deschideam blogul pe care mă citiți.

Nu am fost tot timpul mulțumită aici. Am vrut să plec de câteva ori și mereu am găsit un motiv să nu o fac. Apoi chiar am plecat și după 3 luni am găsit un motiv să mă întorc. Îmi place locul ăsta atât de mult încât atunci când m-am întors, și oamenii mă întrebau aproape râzând ”Ce ai făcut mă?”, le răspundeam ”M-am întors acasă”. Nu e un loc perfect, nu mă mint și nu vă mint, dar e ”acasă” pentru mine și asta e tot ce am nevoie momentan.

Am descoperit ce îmi place cel mai mult să fac și ce nu mă încântă.

Sunt 10 ani de când mă joc de-a omul mare cu serviciu serios. Sunt 10 ani în care am crescut enorm, am învățat din greșelile mele și ale altora, din încercările reușite și mai ales nereușite, de la colegi pe care i-am admirat și mai ales de la cei pe care nu i-am plăcut. Și cel mai mult am învățat de la copiii și tinerii și vârstnicii cu care am lucrat. Am descoperit ce îmi place cel mai mult să fac și ce nu mă încântă. Care îmi sunt temerile și care îmi sunt visurile. Cât de mult pot să urc și ce limite am. Cât de mult iubesc să ascult și cât de mănușă simt că îmi vine terapia și orice fel de lucru emoțional cu oamenii.

Am făcut de toate în ăștia 10 ani.

Am spălat căni și wc-uri. Am făcut teme cu copiii proveniți din medii defavorizat. Am jucat rummy cu vârstnicii. Am cărat la cadouri, pungi și punguțe până am crezut că voi rămâne cocoșată. Am scris la calculator cartea unui bătrân aproape nebun, dar doamne ce își mai trăise omul viața. Am supervizat și monitorizat organizații, am ținut traininguri, am organizat evenimente caritabile și întâlniri regale, am organizat și tabere. Am lucrat cu tineri post-instituționalizați și cu tineri artiști. Am susținut consiliere individuală și de grup, am scris proiecte, am visat mare și am îmbrățișat de mii de ori oameni în suferință.

Săptămâna trecută m-a întrebat cineva de ce fac asta, de ce nu altceva, de ce nu mă ocup pe cont propriu de terapie și de blog și de ce stau mai bine de 8 ore în altă parte. Nu a trebuit să mă gândesc la un răspuns. Era în mine. Pentru că asta îmi place să fac, pentru că nici nu aveți idee cât de fain poate să fie ca în fișa postului tău să scrie că treaba ta e să ajuți oameni 8 ore pe zi .

Sunt 10 ani. Continui!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul 10 ani de cand ma joc de-a omul mare cu serviciu serios apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acum 6 ani la Centrul Generații cu două moțate adorabile

Primii beneficiari cu care am lucrat, erau copii, de-adevăratelea, nici buletine nu aveau. Unul dintre colegii deja experimentați în lucrul cu categorii sociale defavorizate, dar nu numai, mi-a sugerat să le cer copiilor să îmi spună ”domnișoara Cristina”, fiindcă așa îi voi învăța să mă respecte sau să mă ia în serios. Cam la ca școală. Nu am simțit că mi se potrivește, dar am ascultat. Am fost ”domnișoara Cristina” vreo 2 ani, apoi am trecut la ”doamna Cristina”, pentru că, nu-i așa, m-am căsătorit .

Chiar și atunci când am preluat componenta de ”tineri postinstituționalizați” din program, și făceam cu ei consiliere, orientare profesională și multe alte activități care să îi ajute în viața nu tocmai ușoară pe care o duceau, am rămas la ”doamnă”. Erau două tinere mai mari decât mine ca vârstă și îmi spuneau așa. Mi se părea în continuare ciudat, dar mulți beneficiari deja se învățaseră așa și lucrurile mergeau de la sine, nu mai aveam cum să întorc domnitul ăsta.

Respectul nu se oferă chiar așa, automat, ca o garanție!

A fost bine sau rău? Nu cred nicio variantă, dar sigur nu acolo era pitit respectul și sigur nu asta îl definește. Respectul nu se oferă chiar așa, automat, ca o garanție. Respectul nu se impune, respectul se obține și se poate pierde. Respectul se oferă pe ambele sensuri, nu doar de la cel mic la cel mai mare. Nu poți să tratezi cu nerespect un om, indiferent de vârstă și la final să îi ceri respectul. Nici dacă ești profesorul lui, sau antrenorul lui, sau supraveghetorul lui. Nici dacă ești părintele lui.

Știu că mulți dintre ei m-au respectat și m-au luat în serios, pentru respectul și atenția pe care le-am oferit-o. Nu pentru numele de ”doamnă”. Am simțit respectul la fiecare zâmbet pe care mi-l ofereau imediat ce mă vedeau, la fiecare îmbrățișare. Am simțit simțit și mai mult de atât, de fiecare dată când îi certam, pentru că o mai făceam, și le vedeam regretul că au greșit și certitudinea că vor face tot posibilul să îndrepte. Evident că se mai repetau greșelile . Dar eu continuam să îi învăț, să îi accept, să îi îndrăgesc. Am simțit că respectul nu a stat în apelativul ”doamnă”, la fiecare telefon și mesaj pe care l-am primit de la ei, când le era greu și aveau nevoie de un sprijin. La fiecare telefon dat să îmi spună ”La mulți ani” sau să mă anunțe de reușitele lor.

… îmbrățișări din Rai …

Am simțit că a fost respect atunci când au trecut pe lângă mine pe stradă și m-au strigat ”doamna Cristina”, și nu au ales să fugă pe celălalt trotuar când ar fi putut să o facă. După 6 ani, destul de posibil să nu îi fi recunoscut de la câți ani au trecut și cât de mari s-au făcut. Și m-au îmbrățișat. Știți cum se simte când te îmbrățișează un om care nu are nicio datorie să o facă? Cum se simte când îți mulțumește pentru ce ai făcut pentru el când nu aveai nicio datorie să o faci? Ca în Rai.

Am 32 de ani și lucrez la aceeași fundație, cu alți beneficiari, după ce m-am plimbat prin multe programe și nimeni nu îmi mai spune ”doamna Cristina”. Nu mi se potrivește. Dar încă primesc îmbrățișări din Rai.

Sursă poza: Tushar Rathour @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Despre respectul de dincolo de apelative apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dacă vrei să te detensionezi, joacă-te cu copilul tău!

Jocul nu ar trebui să fie o corvoadă pentru părinți, dar cred că pentru unii devine. Suntem prea obosiți, închiși, prea puțin atenți la noi. Prea fugim după timp și el din calea noastră. Prea sunt atâția stimuli care ne distrag. Prea suntem tentați să ne scuzăm prin toate și să credem că nu contează cantitatea timpului petrecut cu copiii ci calitatea lui. Când chiar nu ai timp și sunt convinsă că există o mulțime de cazuri, atunci da, mizează pe calitate, în alt caz, renunță la scuze și fii acolo lângă copilul tău cât încă te vrea lângă el, cât încă are nevoie de atât de multă atenție. Joacă nu e grea deloc! Am fost și noi copii, trebuie doar să ne amintim asta și să ne permitem să fim din nou.

E de fapt ceva foarte natural. În plus este cea mai ieftină și la îndemână metodă de a râde mult și a scăpa de toate tensiunile adunate adânc în suflet.

Dacă vrei să îl faci mare, joacă-te cu el!

Pentru copii joaca este esențială: așa învață, așa își dezvoltă imaginația, așa își descarcă bateriile, așa își spun ofurile, așa creează o legătură cu părintele. Nu cunosc altă tehnică mai bună decât jocurile libere și sincere. Uneori suntem tentați să spunem că ”doar se joacă”. Crede-mă pentru ei niciun joc nu este doar un joc, este dezvoltare.

Dacă vrei să îi dezvolți anumite abilități, joacă-te cu el!

Din punct de vedere psihologic există două tipuri de joc: jocul funcțional și jocul pretins. În primul caz copilul folosește obiectele cu scopul lor real – construiește din cuburi. În al doilea caz își folosește imaginația pentru a crea alte întrebuințări –  folosește cubul pe post de telefon, mai mult chiar vorbește cu cineva la el. În cazul lui David, întotdeauna îl sună pe Doru, un prieten . Acest proces se numește gândire simbolică și arată progresele pe care le-a făcut copilul din punct de vedere cognitiv, folosind activități mentale complexe într-o preocupare pe care noi, adulții, o vedem de multe ori ca ”un simplu joc”.

Dacă vrei să știi ce are pe suflet, joacă-te cu el!

Am folosit foarte des în ședințele de consiliere individuale și de grup cu copiii, jocul. De fapt, de cele mai multe ori, ei percepeau întâlnirile ca pe o joacă, mai ales în consilierea de grup. În schimb, eu luam totul în serios și căutam modalități să aflu, prin joc, cu ce situații dificile se confruntă pentru a-i ajuta, tot prin joc. Aceeași tehnică o voi folosi și acasă cu copiii mei. Deja am început cu David, chiar dacă este mic. Când și cât îmi permite ne jucăm cu bebelușii sau citim din cartea The Little Book of First Experiences pentru a-l pregăti câtuși de puțin cu schimbările care vor apărea după ce voi naște. Nu trebuie să fii psiholog pentru a putea face asta (sigur, nu vorbesc de cazurile în care copilul a suferit o traumă).

Dacă vrei să îți cunoști copilul joacă-te cu el!

Poți afla mai multe despre temerile, anxietățile și sentimentele lui doar prin observarea modului în care se joacă și apoi punându-i întrebări directe. La fel poți inventa tu un joc, simulând o situație care crezi că i-a produs o supărare. Vei vedea cu câtă ușurință transpun copiii realitatea, într-un joc. Folosește-te de asta și de faptul că părintele este pentru mulți ani jucăria preferată a copiilor … până îl detronează gadget-urile.

Dacă vrei să o creezi o legătură cu copilul tău, joacă-te cu el!

Viața este de fapt un joc, unul în care învățăm și dezvățăm caractere, unul cu lacrimi sau multe zâmbete, unul în care pierdem și totuși câștigăm, unul la finalul căruia preferăm să ne amintim oamenii pe care îi iubim și momentele frumoase petrecute cu ei. Nu minimalizați importanța jocului, nu fugiți de el, nu îl refuzați, el creează tocmai acele amintiri frumoase!

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Rui Xu @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum te ajuta jocul sa creezi o legatura cu copilul tau apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.