Beneficiile participării la acest grup:

Vom asigura un spațiu sigur și confidențial unde vei putea să-ți dai voie să suferi și să trăiești.

Vei avea ocazia să întâlnești alți părinți care trăiesc aceeași experiență și cu care vei putea să-ți împărtășești povestea, să-ți exprimi gândurile și emoțiile.

Vei fi întâmpinat și ascultat cu blândețe, empatie și înțelegere.

Vei fi ghidat să descoperi resurse interne și/sau externe care să te ajute să duci durerea pe care o simți.

Vei fi primit într-un mediu sigur și non-judicativ în care să poți să vorbești despre copilul tău. Vom respecta ritmul fiecăruia.

Vei putea să te conectezi cu alți părinți care au pierdut un copil.

Vei avea oportunitatea de a începe și a continua procesul de vindecare prin împărtășirea propriei povești și ascultarea altor povești.

Vei învață și dezvolta abilități care să te ajute să faci față zilelor mai grele.

Vei putea să descoperi noi idei cu ajutorul cărora să păstrezi copilul prezent atât în inima ta cât și în amintirile tale.

Vei afla despre fazele doliului și despre toate schimbările care vin atunci când copilul nostru pleacă dintre noi (viața de cuplu, creșterea copilului rămas în viață, profesie, relații cu familia extinsă etc).

Cui i se adresează grupul:

Părinților care au pierdut un copil, în orice stadiu al sarcinii, la naștere sau în copilărie. Pierderea ar fi putut fi recentă sau cu mulți ani în urmă. 

Detalii organizatorice:

Unde? Evenimentul se desfășoară cu prezență fizică. Cabinetul este situat în zona Unirii, ușor accesibil de la metrou. Locația exactă va fi comunicată participanților după înscriere.

Când? În fiecare zi de joi, începând cu data de 20 octombrie, intervalul orar 17:00 – 19:00. Ultima întâlnire 22 decembrie. 

Cum? Vor fi 10 întâlniri alocate primului modul de lucru. Vom decide împreună dacă vom continua ulterior întâlnirile. Locuri limitate – maximum 10 participanți. Numărul minim de participanți pentru ca acest grup să funcționeze este 8.

Cost? 160 lei/întâlnire. Este foarte important angajamentul de a participa la acest grup pe toată durata programului. Rezervarea unui loc se face prin plata avansului în valoare de 50%, restul sumei urmând a fi plătită până la a cincea întâlnire. 

Cum te poți înscrie:

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/t7Xgd3TnZ9oT2EZd7. Locul va fi garantat doar după plata avansului prin virament bancar. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Dacă aveți întrebări suplimentare despre acest grup de suport pentru părinți ne puteți scrie la adresele de e-mail: buja.cristina@yahoo.com sau corina.tolea@gmail.com.

Câteva detalii despre noi:

Corina Țolea – Sunt psiholog clinician, psihoteraput specializat în “Psihoterapie sistemica de familie, cuplu și copil” cât și în Psihoterapia integrativa a traumei și terapeut EMDR. Întotdeauna am crezut că ÎMPREUNĂ  este mai ușor și că umăr lângă umăr poate fi mai bine. Și că oricât de greu ar fi, important este să știi și să simți că nu ești singur.

Cristina Buja – Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în ”Psihoterapia integrativă a Traumei” și în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Profesez cu credința că terapia poate fi salvarea când înăuntrul nostru sunt atâtea lupte pe care nu le înțelegem și nici nu știm cum să le potolim. Pentru că știu că toate luptele din noi crează războaie și în afara noastră. 

Am creat și un eveniment online pe care îl puteți distribui pentru a ajunge la câți mai mulți părinți care au nevoie să nu mai fie singuri în durerea lor.

Articolul ”Între două lumi” – Grup de suport pentru părinți care și-au pierdut copilul apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Anul acesta i-am ascultat dorința și i-am sărbătorit ziua de naștere la un loc de joacă. Nu am făcut împrumut bancar. Sigur, nu a fost la fel ca anul trecut când am petrecut foarte restrâns, dar anul trecut nici nu a avut atât de mulți prieteni preferați. Așa că, și-a luat figura de motan plouat, a dat din gene, ne-a rugat frumos. Noi am acceptat!

Am făcut o mică cercetare și am ales locația “Cu chef de joacă”. Am fost foarte mulțumiți de alegere, de asta vă și scriu.

Locația este situată în zona Foișor, pe strada Avram Iancu nr 32. Noi am mers într-o zi de duminică și am găsit cu ușurință loc de parcare chiar dacă era zăpadă peste tot.

Locul de joacă are mai multe încăperi, gândite pe etape de vârstă. Jucăriile sunt din lemn. Vă pun și eu poze, dar puteți vedea mai multe pe site-ul lor la Galerie Foto.

Camera părinților

Știai după zgomot în ce cameră sunt băieții și în care fetele. Băieții alergau, se luptau și uneori aș zice că urlau Fetele lucrau în tăcere în camera cu magazin, alimentară, bucătărie și banc de lucru. Din când în când printre băieți se amesteca și finuța noastră care la 3 ani și jumătate este amatoare de mașinuțe și lupte. Era super simpatică cu polonicul în mână dreapta, cum alerga printre băieți.

Camera de cățărat și alergat

Și totuși, surprinzător pentru mine, când s-au împărțit printre noi pozele făcute și de alți părinți, am fost încântată să văd că și băieții au gătit Eu am crezut că doar au țipat … poate de foame.

Camera cu jucării. 

Camera pentru bebeluși foarte apreciată de copiii mari … aruncatul cu bile a fost wow! 

Camera pentru mâncat tort și ce mai dă fiecare! 

Și camerele de eliberat stomacul Toalete speciale pentru copii și pentru adulți.

Au mai multe tipuri de meniuri pentru care puteți opta. În funcție de asta, poți discuta cu ei pentru comanda unui tort sau alte produse. Prețurile le găsiți pe site. Sunt flexibili și deschiși la sugestii. Băuturile pentru adulți se comandă și se achită separat iar prețurile sunt rezonabile.

Au și servicii opționale: animator, magician, candy bar, decorațiuni cu tema aleasă, fotograf, cabina foto, atelier de slime, pinata. Dacă doriți o ofertă personalizată le puteți scrie pe adresa contact@cuchefdejoaca.ro sau îi puteți suna la numărul 0722.167.249.

Puteți merge și la joaca, cu un telefon înainte să fii sigur că nu dai peste o petrecere. Tarifele le găsiți pe site.

Eu vă recomand locul. Știu cât de dificil poate fi să găsiți un spațiu și frumos, și accesibil, și bun pentru copii și pentru buget. Acesta se încadrează !

Articolul “Cu chef de joaca” – de ziua copilului tau apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nu îmi place nici să umblu ca maimuța, așa că, mă epilez des acasă.

De cele mai multe ori folosesc ceara pentru că mi se pare mai rapid și nici nu primesc reclamații de la David pe motiv că fac gălăgie și îl deranjează la parcat mașinile. Am cumpărat un aparat care topește ceara, am dat 35-40 de lei pe el, de la Bebe Tei și tot de acolo iau și rezervele cu ceară, 5 lei una. O rezervă îmi ajunge pentru un epilat total (picioare lung și brațe) și chiar îmi mai și rămâne.

Cum să te epilezi acasă cu un copil pe lângă tine

Inițial am fost nemulțumită, până când am descoperit câteva șmecherii și de atunci folosesc aproape numai ceara, pentru că este foarte simplu:

• Aparatul trebuie lăsat în priză cam 20-25 minute până când se topește ceara.
• Dacă am în plan să mă epilez total, folosesc 2 rezerve, scot una și mă apuc de epilat și pun alta în aparat. O rezervă nu se menține suficient de topită cât pentru epilat și picioare și mâini. În felul acesta când nu îmi mai place consistența pe care o are ceara, iau a doua rezervă.
• Fâșiile de hârtie sunt super de ajutor și am învățat de la salon să le folosesc. Cum să vă explic? Dau o tură cu roll-on-ul în direcția creșterii firului de păr, pun hârtie, trag în sens invers și apoi nu arunc hârtia, o folosesc cam pentru 5-6 astfel de mișcări.
• Am fost nemulțumită și findcă eram prea lipicoasă după ce foloseam ceara, până am descoperit cum să o înlătur folosind dischete pentru demachiere. Le umezesc bine cu uleiul pentru bebeluș pe care nu l-am folosit niciodată la David, deci probabil a și expirat, și mă șterg bine cu ele. Sunt geniale.

Cât parchează David mașinile, eu sunt gata. Are ceva mașini, totuși .

Folosesc și aparatul de epilat. Am unul de la Braun, care se încarcă și se poate folosi fără fir, inclusiv în apă. Nu l-am încercat niciodată în baie, așa că nu știu exact cum reacționează. Îl pornesc când mai descopăr câteva fire răzlețe. Și e cu permisiune de la David pe care, așa cum vă spuneam, îl cam deranjează zgomotul.

Pentru epilarea axială si înghinală (parțial) și epilatul de mustață … na, că am zis-o :)) folosesc ceară simplă în cutie, pe care o topesc la foc foarte mic pe aragaz. O întind folosind o paletă de verificat copiii de roșu în gât, primită de la medicul pediatru al băietului. V-am zis tot !

Sfaturi de la cititori:

• Florina: Puțină pudră de talc aplicată înainte de epilare, pe piele, ajută să se facă o “priză“ mai bună între ceară și firul de păr.
• Irina: Pentru încălzire, merge și cuptorul cu microunde – așa fac de ani buni.
• Mirela: Cu ulei de măsline, același efect ca uleiul de bebe.

Alte tips & tricks pentru îngrijire, găsiți aici și aici.

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificari articole”). 

Articolul Cum să te epilezi acasă când ai și un copil pe lângă tine apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cum procedez să țină oja o săptămână, să nu sară?

1. Primul și cel mai important pas este să negociez cu bărbatul, spălatul vaselor . Sigur că poți să îți cumperi mașină de spălat vase, dar eu nu am reușit să câștig discuția asta așa că mă mulțumesc cu ajutorul lui în cursul săptămânii, important pentru mine este să țina oja de luni până vineri când ies mai mult în lume.
2. Când îmi vine rândul la spălat de furculițe, folosesc mănuși chirurgicale .
3. Înainte de a aplica primul strat șterg foarte bine unghiile, să nu mai existe urme de ojă veche, sau urme de ulei, cremă etc.
4. Aplic o bază, lacul de unghii tratament 8in1 Total Action Intensive Nail Conditioner de la EvelineCosmetics, costa 8 lei la BebeTei.
5. Aplic un strat de ojă colorată, sau două, aici mă ghidez după tipul ojei, îmi dau seama după prima aplicare dacă este suficient sau nu.
6. La final top coat-ul Nail Care de la Flormar (sunt și alte firme, eu pe acesta îl cunosc).
7. Spre sfărșitul săptămânii bag o revizie, adică îmi mai sare câte puțin oja, pe vârful unghiei și acopăr dând cu ojă, ușor, doar acolo unde este sărit.

Ce modele simple, dar de efect, îmi fac?

1. Varianta clasică, toate unghiile cu aceeași culoare.

2. Varianta o unghie de altă culoare.

3. Varianta french colorat la un singur deget. Se poate face și la toate, evident.

4. Varianta french clasic sau colorat.

5. Varianta mat și lac, combinat. Din întâmplare am cumpărat o ojă care este mată și pe care o folosesc în mai multe combinația. Cea preferată este să îmi fac toate unghiile cu ea și apoi doar pe una să aplic lac, sau invers.

6. Varianta cu modele, dar pe asta o fac extrem de rar pentru că nu am timp să mă pictez pe unghii , așa că nici măcar poze nu am.

Alte tips & tricks pentru îngrijire, găsiți aici și aici.

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificari articole”). 

Articolul Cum să îți faci singură manichiura (rezistentă și atractivă) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Inițial acest proiect s-a implementat în 2014 – 2015 în Cluj, dar începând cu 25 Mai 2015, a devenit proiect național. Scopul este de a reduce vizitele la UPU, în cazul în care nu există o urgență medicală reală. Dacă specialiștii care răspund la telefon consideră că e nevoie de mers la spital, vă îndrumă imediat. În același timp scade nivelul de stres în rândul părinților (da, da, știm toții cât de repede ne panicăm când vine vorba de sănătatea micuților noștri) și ajută la îmbunătățirea stării de confort al copilului, prin instrucțiunile clare pe care le primiți.

Cât este de util Peditel?

În urma evaluării proiectului pilot din Cluj, rezultatele spun că 9.628 de cazuri pediatrice s-au rezolvat, în urma a 11.995 apeluri primite și 11.161 apeluri cu răspuns. 65% dintre apeluri s-au rezolvat fără a fi nevoie ca părinții să ajungă cu copiii la spital.

Principalele motive pentru care au sunat părinții?

Febra, vărsăturile, tusea și diareea.

Eu vă doresc să nu aveți nevoie nici într-o viață de numărul ăsta, dar păstrați-l bine totuși, nu se știe niciodată când vreun ”balaur” atentează la sănătatea copiilor noștri.

L.E: 1791 funcționează excusiv în rețeaua: Vodafone, Orange și Telekom fix și mobil!

Sursă poza: Wilhelm Gunkel @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Peditel 1791 – call center pediatric non stop apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

” Ce prostuță e mama! spunea Asi. El nu e tatăl nostru, e tatăl lui Arash. Ea chiar nu știe că toți copiii buni, sănătoși, frumoși și deștepți sunt ai taților, pe când copiii proști, urâți, bolnavi și muți sunt ai mamelor? ”

Nu vreau să fac aici un rezumat, să stric curiozitatea, vă las doar câteva idei și vă îndemn prietenos să o citiți cu mintea odihnită și deschisă. Este povestea copilăriei unui frate mijlociu, cu situații suficient de obișnuite în viața oricărui om. Situații văzute din perspectiva copilului și a adultului. Este imposibil să nu te atingă câteva momente și să înțelegi rapid ceea ce mă lupt și eu, și alții, de multă vreme, să arătăm. Lucruri despre care am mai discutat pe aici și la care voi reveni curând, neapărat: un copil are nevoie să fie iubit necondiţionat, să i se arate lucrul acesta, să fie înțeles și nu tratat ca „ăla mic care nu știe nimic”, să fie respectat, un copil are un motiv clar, chiar dacă nu ușor de înțeles de către adulți, pentru tot ceea ce face.

Posibil să mai fi omis câte ceva. Găsiți un pic de timp să o citiți. Merită. Pe cuvânt! E un super cadou pentru tați mai ales pentru cei care nu cer un rezumat verbal precum domnul meu.

Dacă, totuși, vreți un pic mai multe detalii despre subiectul cărții, găsiți pe blogul Marinei. De cumpărat o găsiți aici.

Sursă poza: Tom Hermans @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Tatăl celuilalt copil apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Fizic, pe dinauntru, toate femeile sunt pregatite pentru alaptare, pe dinafara, unele nu-s.

Dar timpul, rabdarea, puterea, le vindeca ragadele si iubirea pentru copil panseaza orice durere. Asta dupa ce isi fac efectul miile de creme, uleiuri, rugaciuni si alte minuni. Psihic, putine femei sunt cu adevarat pregatite pentru alaptare. Si multe din cele putine, oricat s-ar vedea de pregatite, se pierd. Razboiul hormonal, neputina de a-ti ajuta copilul firav, durerile nasterii, sunt multe de dus, asa deodata. Sunt femei prea putin informate tratand alaptarea ca pe ceva firesc, prin urmare, simplu. Eu zic “prezent” la categoria asta, motiv pentru care m-am chinuit suficient incat sa apreciez acum fiecare zi in care simt cum copilul meu creste din mine.

Sunt femei care sufera o trauma odata cu nasterea unui copil. Femei stresate de rude care le zic ca e simplu cu alaptatul crezand ca le sustin. Cand de fapt, le fac sa nu doarma noaptea gandindu-se ca nu sunt mame suficient de bune. Soti, prieteni, rude care, in loc de o vorba blanda si o carte sau un site cu informatii clare, sau nimic, daruiesc o cutie de lapte praf, sa nu mai lase copilul flamand, de parca asta era intentia lor. Femei care intra in depresii post natale grave. Toate aceste mame poarta de cele mai multe ori regretele cu ele. Le citesti in privire dezamagirea de fiecare data cand altele, ceva mai norocoase, isi tin bebelusii la san.

Cred cu convingere ca un bebelus are nevoie doar de lapte matern si bratele mamei lui.

Dar ma abtin sa condamn mamele care nu alapteaza si uneori le inteleg chiar si pe cele care au ales constient sa nu o faca. Pana la urma, inainte de a avea nevoie de cosleeping, tinut in brate, lapte matern, copilul are nevoie de o mama sanatoasa psihic. Si mai mult, de o mama fericita, pentru a invata si el ce e fericirea. Si uneori fericirea se obtine cu lapte praf, asta e!

Iubitoare de plimbat ce sunt, m-am gandit de multe ori ca, sa ai un copil, e ca o prima calatorie in tari straine. Esti nerabdatoare sa pleci, entuziasmata sa cunosti locuri noi, fericita sa ai o viata altfel, deschisa sa primesti sentimente intense. Dar cand urci in avion sa pleci in tara ta straina ce iti spune insotitoarea de bord sa faci in caz de presurizare? Sa iti pui mai intai tie masca de oxigen si apoi copilului. Fii tu mai intai sanatoasa si fericita pentru a putea si copilul tau sa fie!

Si uite ca se intampla sa existe mame foarte bune care nu si-au alaptat copii, nu i-au nascut natural, nu au dormit cu ei in pat, le-au dat suzeta, i-au mai lasat uneori cu o ruda pentru cateva minute de linistite. Problema e ca traim intr-o lume plina de etichete, unde, daca nu intri cu totul intr-un sablon esti mai deloc. Si in lumea asta esti judecat dupa un gest, un fapt, o circumstanta, ti se spune din vorbe si mai ales priviri ca nu esti o mama suficient de buna fiindca una suficienta ar fi incercat mai mult.

Tare greu e uneori sa fii mama si mamele stiu ele despre ce vorbesc.

Sursă poza: Jordan Whitt @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Pregatite sau nu pentru alaptare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Am zis prezent invitației de a participa la atelierul organizat de Totul despre mame și partenerii lor Lecția de prim ajutor. Doctorul Bogdan Aignătoaie de la Spitalul de Urgență Floreasca a fost cel care m-a luminat un pic în ale salvării copilului. Bineînțeles că sper să nu fiu nevoită să o fac.

Primul sfat oferit, chiar de către Raed Arafat, a fost să apelăm 112 pentru a chema ajutor calificat, iar până ajunge acesta să facem manevrele care îi pot salva viața copilului. Să ne păstrăm calmul și să oferim toate datele solicitate de către operatorul care răspunde la apel. A subliniat importanța utilizării scaunului de mașină pentru copii și cât de periculos este să pui copilul pe scaunul din dreapta unde se poate activa airbag-ul.

Majoritatea informațiilor pe care doctorul Bogdan Aignătoaie le-a oferit la curs, inclusiv poze, găsiți pe www.lectiadeprimajutor.ro . Sunt clar explicate și exemplificate, nu aș putea să scriu eu mai bine despre asta. Avantajul participării  la curs a fost că s-au putut pune întrebări și exersa pe manechin. Dacă se străduia un pic David exersam și pe el; găsise pachetul de șervețele și dintr-o mișcare rapidă rupsese hârtia, care părea extrem de delicioasă după mimica lui.

Câteva idei importante, cel puțin pentru mine, pe care le-am notat în urma întrebărilor puse de către participanți:

– respirația gură la gură sau compresiunile toracice pentru copii sunt asemănătoare cu cele oferite adulților. Diferența constând în forța cu care se realizează manevrele și la numărătoare (adică pentru adulți raportul este de 2/30 (ventilații/compresiuni) și pentru copii 1/15);
– la nou-născuți și sugari nu se aplică compresiuni abdominale pentru că le putem leza organele interne;
– copilul nu se întoarce cu capul în jos, apucat de picioare. Mai rău facem, putem să îi blocăm căile respiratorii.
– când se consideră necesară ventilația gură la gură, în cazul bebelușilor, se plasează un sul de prosop/pătură/tricou, sub copil, în zona umerilor, dar nu dăm capul pe spate prea mult;
– la compresiunile toracice externe se numără ”unu și doi și trei …”, ”și” este foarte important;
– la arsuri nu se intervine cu nicio cremă până nu vede medicul, doar cu o compresă cu apă rece (nu gheață).

Subiectele abordate (click pe titlu sau pe poză pentru detalii):

Copil căzut la pământ. Ce facem?

Blocarea căilor aeriene – Manevra Heimlich pentru bebeluşi.

Crupul (laringotraheobronşita) – afecţiune respiratorie cauzată de o infecţie virală a căilor respiratorii superioare

Sper din suflet să nu aveți nevoie de sfaturile acestea, dar eu zic să le rețineți totuși.

Sursă poza: Tai’s Captures @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum sa acorzi primul ajutor copiilor apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

De multe ori ne permitem să vorbim cu ei și despre ei cum nu am face-o cu un adult.

Le minimalizăm temerile. Cum să îți fie frică de un pui de găină? Doar ești băiat mare! Îi întrerupem în mod constant când vorbesc sau când se joacă. Asta când nu le arătăm noi cum să se joace. Vorbim nu tocmai plăcut despre ei, chiar de față cu ei. Nu ascultă deloc ce îi zic! Plânge toată ziua! Râdem de ei, îi criticăm, îi înjosim pedepsindu-i de față cu străini. Îi lovim pentru că nu vor să ni se supună, le zicem noi ce și cum să simtă. Nu e adevărat că îți urăști fratele! Du-te și cereți scuze! Hai că nu te doare!  Îi forțăm să facă lucruri pe care nici noi ca adulți nu le-am face. Dă-i și băiețelului ăsta pe care nu îl cunoști jucăria ta. Nu fii calic! Dar tu ți-ai da mașina unui necunoscut doar fiindcă e frumos să împarți?

Și totuși, câteva recomandări făcute de Alfie Kohn, cu specificația că sunt doar linii directoare, totul depinde de personalitatea părinților și a copiilor lor:

1. Reconsideră cererile. De cele mai multe ori când copiii nu fac ce i-am rugat de fapt nu au înțeles ce le-am cerut. Ar trebui să reformulăm sau să regândim cererea, poate nu este adecvată dezvoltării copilului, sau să analizăm scopul. Alfie a oferit drept exemplu situația în care copilul nu face curat la el în camera. Și ne-a întrebat de ce ar trebui ca un copil să își țină camera (propriul lui spațiu) după doleanțele noastre. Poate ar trebui să acceptam un anumit nivel de dezordine dacă acesta nu deranjează dintr-un motiv obiectiv, adică nu e mucegai în pat sau mai știu eu ce alte minuni.
2. Pune relația cu copilul pe primul loc. Să ai dreptate nu contează deloc sau mult prea puțin. Categoric vor exista momente în care vom simți că e timpul ”să punem piciorul în prag”, ”să arătăm cine e părintele în casă”. Atunci, mai mult ca oricând, trebuie să ne gândim dacă merită. Vreti să le fie teamă de noi și reacțiile noastre sau să aibă încredere să ne spună când au greșit cu ceva pentru a-l putea ajuta?

3. Imaginează-ți cum vede copilul situația. Foarte des ne gândim la ce cred ceilalți despre copilul nostru și mai puțin la ce crede copilul despre ceilalți. Din cauza asta și acționăm imediat și poate nu tocmai potrivit când copilul are anumite manifestări pe care alții le-ar putea interpreta (sau doar credem noi că le-ar interpreta) drept ”l-au scăpat din mana”, ”i se urcă în cap”, ”este prea răsfățat”. În astfel de situații ar trebui să ne gândim la ce îl face pe copilul nostru să reacționeze astfel. Cu cât petrecem mai mult timp în ”papucii copilului” cu atât vom deveni părinți mai buni.

4. Fii autentic. Copilul tău are nevoie de o ființă umană cu imperfecțiunile ei, nu de un Părinte care le știe pe toate mereu și niciodată nu greșește.

5. Spune mai puține, întreabă mai multe. Am auzit de câteva ori bune părinții justificând impunerea forțată, chiar violență fizică, drept ”i-am explicat de n ori, degeaba, tot ca el face”. Te cred că i-ai spus, adică ai vorbit mult despre ce crezi tu că e bine și probabil că știe destule acum despre părerile tale. Dar tu ce ştii despre el, despre cum gândeşte, despre motivele lui pentru care a făcut ceea ce v-a adus în acest punct ? Uneori ajută mai mult să pui întrebări decât să îi oferi explicații interminabile. O întrebare utilă în multe situații este „cum pot să te ajut „.

6. Oferiți copiilor mai mult control asupra vieții lor. Copiii invață să ia decizii luând decizii, nu executând ordine. Dacă ne dorim să fie capabili să ia decizii in mod independent, trebuie să nu le mai spunem mereu ce să facă. Trebuie să îi lăsăm să participe la luarea deciziilor în familie, desigur, în funcție de vârsta şi posibilităţile lor. După vârsta de 3-4 ani să nu mai punem întrebări cu răspunsuri predefinite (alegeri din doua, trei opțiuni), ci să îi incurajăm să vină cu propriile idei și propuneri Nu uitați să întrebăți mereu ”Tu ce crezi”.
7. Încearcă să spui da … evident nu la întrebarea ”Mami pot să bag degetele în priză”. Eu zic să renunțăm la ideea ”viața e grea, să se învețe de acum cu refuzurile și greutățile”. O dată că viața e frumoasă și pe asta ar trebui să punem accent și apoi pentru că o privare a satisfacerii dorințelor încă de mici nu e o asigurare că acel copil învață să facă față frustrărilor când va fi adult.

8. Și la final, o idee care mi-a plăcut enorm și care nu are nevoie de alte detalieri: De multe ori nu știm de ce un copil a făcut un anumit lucru.

   De ce trebuie ca dintre toate motivele posibile să îl suspectăm de cele mai rele? De ce să presupunem că nu vrea să îsi țină promisiunea când până la o anumită vârstă nici nu are idee prea bine ce înseamnă o promisiune? De ce să nu alegem să îl suspectăm de curiozitate, istețime, inventivitate?

Încă una și vă las. Cunoașteți zicala ”copiii testează limitele”? Știți ce testează de fapt? Iubirea necondiționată a părinților. Hai că nu e greu!

Articole recomandate pe aceeași temă:
Pedepsiți prin recompense – Alfie Kohn
Parenting necondiționat – Alfie Kohn

Articolul Un fel de ghid by Alfie Kohn apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.