Persoanele vârstnice pot suna pentru consiliere psihologică și sprijin emoțional la Telefonul Vârstnicului (0800-460-001). Este singura linie telefonică gratuită și confidențială dedicată vârstnicilor din toată țara, accesibilă din orice rețea, disponibilă de luni până vineri în intervalul orar 8:00–20:00, și sâmbăta în intervalul 8:00-16:00.

Acesta este cabinetul meu, de câteva zile. Cabinet de izolare pe timpuri de #LucrezDeAcasă. Uneori mă mut în camera copilului meu. Acolo am liniște, aer și multă culoare. Și mai ales permisiunea de a sta, fără să fiu deranjată, atât timp cât am ședințe de consiliere psihologică gratuită pentru vârstnici . Îi mulțumesc copilului meu, pe această cale! Apreciez efortul pe care îl face pentru a mă ajuta să îi ajut pe vârstnicii care au atât de multă nevoie de noi, astăzi.

Trecem cu toții printr-o perioadă care ne pune la încercare capacitatea de adaptare și gestionare a trăirilor intense. Este firesc să resimțim un grad ridicat de anxietate, este firesc să căutăm ajutor. Pentru vârstnici, această perioadă este cu atât mai dificilă cu cât anxietatea lor este alimentată permanent de singurătate, izolare și de comunicarea media intensă legată de coronavirus și riscul de moarte. Pentru ei, am decis ca Telefonul Vârstnicului să își extindă serviciile oferite și să suplimenteze echipa de specialiști. 

Vârstnicii pot apela acum 0800-460-001 pentru consiliere psihologică și sprijin emoțional, sprijin material, cumpărături livrate acasă, îndrumare în funcție de nevoile lor.  Operatorii noștri au întotdeauna o soluție pentru ei!

Le mulțumesc enorm de mult colegelor mele care au acceptat imediat să facem asta posibil, deși cu toții avem în această perioadă, un volum foarte mare de muncă. Într-o zi de luni am propus, a două zi dimineață linia era pornită cu 5 psihologi pe baricade. De atunci am mai adăugat echipei alți 7 psihologi voluntari. Dacă va fi nevoie, vom mai aduce aproape și pe alții. Este atât de liniștitor când simți valoarea muncii tale. Și când ai umăr la umăr oameni buni și calzi care își rup din timpul lor pentru binele oamenilor care au nevoie să fim lângă ei. Și o putem face și păstrând distanța socială. Nu îi lăsăm singuri!

Dacă aveți în jurul vostru vârstnici care doresc să vorbească cu un psiholog despre ce le stă greutate pe suflet, în această perioadă atât de dificilă, vă rog să le oferiți numărul Telefonul Vârstnicului (0800-460-001). Suntem aici pentru ei! 

Telefonul Vârstnicului este un proiect al Fundației Regale Margareta a României, lansat în 2015. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.frmr.ro și www.telefonulvarstnicului.ro. 

Articolul Consiliere psihologică gratuită pentru vârstnici apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Uneori avem tendința de a ne crește copiii în bule de cristal. Și eu o fac uneori cu David. Nu mă grăbesc să îl pun față în față cu duritatea vieții. E adevărat că nici nu vreau să îl cresc cu ochii închiși în această bulă de cristal. Pentru că, nu este totul în viața asta despre banii din portofel, jucăriile la discreție, mâncarea prea multă din frigider și blândețea părinților. Deși, cea din urmă îți creează o reziliență fantastică, un scut cu care treci mult mai ușor prin furtunile vieții. 

Așa că, fiți blânzi și când le vorbiți, și când îi învățați despre lucruri care numai blânde nu sunt.

Eu am profitat mult de norocul de a lucra într-o organizație neguvernamentală. L-am luat pe David de la 2 ani în tabără cu mine. L-am dus și la afterschool-ul social, Centrul Comunitar Generații, vara, în vacanțe, câteva zile, să își facă prieteni și acolo. A jucat șah, a alergat pe terenul de sport, a mâncat la cantină cu copiiii.

I-am povestit despre viețile acestor copii, cenzurat totuși, nu am vrut să îl sperii. Realitatea acestor copii ar putea îndurera și un adult bine ancorat pe pământ. Am mers în tabără cu ei și am primit un băiețel să doarmă în cameră cu noi. Nu pot să vă povestesc cât de mândră am de David când a acceptat, fără sclipire, ca acest copil să stea cu noi. În pat cu noi, că na, locuri limitate. A fost fantastic. I-am povestit despre banii puțini pe care îi au părinții și despre cât de mult îi ajută pachetul cu rechizite și cât îi bucură cadourile de Crăciun. 

Iar am fost mândră pentru el când a venit la noi la birou, de sărbători și a văzut stiva de cadouri frumos împachetate. S-a oprit în fața lor și i-am povestit că vor fi oferite copiilor sărăci din toată țara, a căror părinți nu își permit să le cumpere jucării, haine, dulciuri și alte nebunii de care noi ne bucurăm în fiecare zi. M-a întrebat dacă printre ele sunt și cadouri pentru prietenii lui de la Generații. Bineînțeles că erau! A plecat fericit, deși era un copil de aproape 6 ani, care saliva la orice poate să fie un cadou. Nu a cerut niciunul.

Implicarea copiilor în acțiuni caritabile, care vin în ajutorul celor din jur, îi ajută pe ei să își dezvolte empatia.

Nu scriu aici ca să îl laud pe el, deși da, simt că am de ce. E o minune de copil. Scriu ca să vă explic cât mai clar, cum implicarea copiilor în acțiuni caritabile, care vin în ajutorul celor din jur, îi ajută pe ei să își dezvolte empatia. Devin mai receptivi la mediul din jurul lor, mai atenți la acțiunile lor, mai ancorați și mai mulțumiți în viața lor. Învață despre lume dincolo de propria lor experiență. Tot genul acesta de mod de viață previne bullying-ul sau aderarea la un grup care practică bullying-ul. Învață despre efectul mare al actelor mici adunate la un loc și despre binele pe care îl poate aduce fiecare dintre noi în sufletul semenilor noștri.

Implicarea noastră, a părinților, în acțiuni caritabile va fi cel mai bun exemplu.

Oricum ei ne urmează în orice, să le dăm ceva bun de urmat! Hainele pe care le donăm, banii cu care susținem alți oameni în nevoie, vorba bună pe care o spunem vânzătoarei de la farmacie, voluntariatul pe care îl facem. Până și să strângi hârtiile din curtea blocului este o dovadă de implicare civică și un bun moment să îl înveți multe pe copil, de la ”ce să nu faci” la ”ce poți să faci pentru mediu și implicit pentru tine”.

Cu cât copilul este mai mic când începem discuțiile despre ”a da celor în nevoie” și le oferim exemple despre ”a da”, cu atât va fi mai natural pentru ei, va deveni o practică normală și la vârsta adultă. Cu cât copiii își dezvoltă empatia mai devreme în viața lor, cu atât vor avea abilități empatice mai puternice pe tot parcursul vieții. Vor deveni adulți care se raportează la cei din jur cu respect, înțelegere, bunătate și iubire. Vor deveni copii, părinți, parteneri de cuplu, prieteni, colegi, vecini, șefi empatici și deschiși.

Și lumea are nevoie de ei!

Articolul De ce recomand implicarea copiilor în acțiuni caritabile, încă de la vârste mici apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dar ei, bătrânii noștri? Oamenii pentru care noi lucrăm de câțiva ani se luptă cu singurătatea de multă vreme. Și nu doar bătrânii noștri, mulți alți bătrâni ai României sunt în aceeași situație. Iar acum, în criza asta nebună, sunt și mai izolați. Izolarea care pentru ei înseamnă și mai multă singurătate și lipsa accesului la servicii. Ei stau închiși singuri în casele lor, nu cu familia. Nu au pe cine să trimită la farmacie și la piață. Nu au cu cine vorbi despre temerile astea cu care trăim toți acum.

Voi aveți grijă de părinții și bunicii voștri! Noi avem grijă de bătrânii care nu mai au pe nimeni!

Ni s-a spus tututor să #StămAcasă. În România sunt 3.7 milioane de vârstnici. Unii dintre ei primesc ajutor moral și material din partea familiei, vecinilor sau cuiva mai apropiat. Alții însă sunt nevoiți să iasă din casă pentru a-și cumpăra mâncare și medicamente, deși ei sunt în grupul considerat cu risc crescut. Alții sunt pur și simplu nedeplasabili sau suferă depresii în singurătate. 

Pentru ei Fundația Regală Margareta a României a creat Fondul Special pentru Bătrâni, un fond de urgență gândit pentru a deservi nevoilor actuale ale vârstnicilor din România și pentru a facilita izolarea socială determinată de coronavirus. 

Cum poți și tu să ajuți?

– Poți dona 2 EUR/lună prin SMS la 8844 cu textul SINGUR

– Donații online aici https://www.frmr.ro/donationline

– Sponsorizări în contul RO77BACX0000000129312250 

– Donații în produse și servicii de la companii

– Finanțări de la companii

Ce va oferi Fondul Special pentru Bătrâni vârstnicilor din România?

– Consiliere psihologică și sprijin emoțional prin telefon

– Facilitare cumpărături livrate gratuit acasă

– Acces la serviciile de care au urgentă nevoie

– Ajutor material pentru cei în situații dificile

– Spiritul sărbătorilor prin meniuri la domiciliu

– Alinarea singurătății și conversații video-telefonice

Acest fond este creat să susțină nevoile vârstnicilor din mai multe zone ale țării. Diverse proiecte sociale, ong-uri și inițiative, care sprijină pe perioada crizei vârstnicii aflați în situații de vulnerabilitate, ne pot scrie la adresa de e-mail prieten@principesa.ro. Echipa Fundației Regale Margareta a României coagulează aceste eforturi pentru a răspunde unui număr cât mai mare de oameni în vârstă aflați azi în dificultate.

Articolul Cu bătrânii noștri singuri și izolați ce facem? Cum îi ajutăm? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Sigur, atunci avea aproape un an, era destul de mic pentru a înțelege întru totul că sunt copii sărăci în lume. Eu știam în schimb. Și mai știam că este în putearea mea să îl învăț din timp să dăruiască, să fie empatic, să se gândească din când în când și la ceilalți. De altfel David știe deja destul de bine că există familii sărace, pentru care viața nu este tocmai ușoară. A fost cu mine în vizită la unii dintre ei acasă, când eu avea de făcut anchete sociale. A fost cu mine în tăbără cu copiii de la Centrul Comunitar Generații, un after shool social pentru copiii din sectorul 6 care provin din familii cu venituri foarte mici.

Păstrez ideea pentru fiecare an, ca o tradiție a noastră pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun.

În primii ani a acceptat imediat. A ales împreună cu mine câteva jucării de care se plictisise. Am ales doar jucării în stare foarte bună, funcționale, curate.  Le-a pus lângă ghete, să le ia Moș Nicolae, să le ducă copiilor care nu au cu ce să se joace. Dimineață devreme, le-am luat, le-am ascuns bine și apoi le-am donat unui copil.

Avea și are mult prea multe jucării, trebuia să găsesc o soluție pentru asta . Plus că învață să dăruiască, nu doar să primească.

Am păstrat tradiția pentru fiecare an. Sunt 5 ani de când facem asta. Mă aștepam să fie ușor, dar nu a fost. Cu cât a crescut mai mult cu atât a devenit mai atașat de jucăriile lui. Eu, în schimb, am pus această idee în calendarul de Advent, pentru ziua de 5 a lunii decembrie și am continuat să îi explic cât de important este să ofere și el.

Activitatea ajută copilul să învețe să daruiască și să fie empatic. Dar asta nu se face cu forța, așă că pot să accept când refuză să pună jucării . Dar păstrez ideea pentru fiecare an, ca o tradiție a noastră pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun. Și continui să îi vorbesc despre cât de fericită sunt eu când dăruiesc altora. Despre cât de mult bine poți să faci, chiar și cu o jucărie, o haină, o pâine, un cuvânt bun.

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificari articole”). 

Sursă poza: Anastasiia Chepinska @ Unsplash

Articolul O idee de activitate care ajută copilul să învețe să daruiască apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Poate pentru cei care au o familie stabilă, un venit de bază, un plan de rezervă, cineva care să le țină plasa de siguranță în cazul în care cad, poate pentru ei aceste proiecte sociale nu sunt mare brânză pe pâine. Dar pentru cei care nu au nimic din toate astea, proiectele sociale sunt, uneori, salvarea din condițiile sărace în care sunt obligați să trăiască.

Conform datelor UNICEF, doar patru din cinci copii termină clasa a VIII-a și doar șapte din zece termină liceul sau școala profesională.

 Pentru acel unul din cinci copii și pentru acei trei din zece, nu a fost nimeni acolo. Așa că, eu sprijin orice inițiativă care ajută copiii și tinerii să rămână în sistemul de învățământ. Pentru că eu știu că educația este salvarea copiilor sărăci! Pentru că eu știu că, deși fiecare copil are dreptul la educație nu înseamnă că o și obține. Iar copiii din familiile foarte sărace, din mediul rural şi din comunitățile rrome, sunt copiii care sunt în cel mai mare risc de a abandona școala sau de a avea rezultate școlare foarte slabe.

Lidl a lansat campania ”1 jucărie #pentruunviitormaibun”.

Potrivit datelor furnizate de INS, 17,5% dintre tinerii români din intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 24 de ani renunţă la studii înainte de a termina liceul (preluat din studiului UNICEF, Costul investiției insuficiente în educație). Pentru a-i ajuta, Lidl a lansat campania ”1 jucărie #pentruunviitormaibun” . Astfel, în perioada 11 noiembrie-15 decembrie 2019, pentru fiecare jucărie cumpărată din magazinele sale, Lidl donează 1 leu către UNICEF. Prin această inițiativă Lidl își propune să vină în întâmpinarea a peste 1.000 de adolescenți din medii vulnerabile din județul Bacău. Tinerii au fost identificați de UNICEF pe parcusul anului școlar 2018 – 2019. Dintre aceștia 150 sunt în risc de abandon școlar.

Lidl și UNICEF susțin copiii din comunitățile vulnerabile să își continue studiile la liceu sau școli profesionale.

Parteneriatul dintre Lidl și UNICEF a început în 2017. Aproape 3 ani care au însemnat:

• creșterea numărului de elevi care își continuă studiile la liceu sau în școli profesionale;
• identificarea, pregătirea și consilierea elevilor din mediul rural aflați în risc de abandon școlar;
• susținerea cadrelor didactice în dezvoltarea competențelor necesare care să le permită să vină în sprijinul elevilor;
• cursuri de educație parentală pentru părinții elevilor din grupul țintă;
• 500.000 lei sprijin oferit UNICEF cu ajutorul clienților LIDL.

Vă reamintesc că, pentru fiecare jucărie pe care o cumpărați în perioada 11 noiembrie-15 decembrie 2019 din magazinele Lidl, 1 leu va fi donat către UNICEF, pentru a oferi copiilor din medii defavorizate acces la educație de calitate și șansa unui viitor mai bun.

Articolul Educația este salvarea copiilor săraci! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Am lucrat 5 ani într-un centru de zi pentru copii din medii defavorizate. Ni se întâmpla des ca oamenii pe care îi întâlneam în diferite conjuncturi, să își dorească să ajute, donând din lucrurile pe care ei nu le mai foloseau. Haine, jucării, mobilă, uneori bani și alimente. Mereu i-am apreciat pe cei care se gândesc la alții mai puțin norocoși decât ei, chiar și atunci când se gândesc la asta doar de Crăciun. Cu toate că, oamenii sărăci nu mănâncă doar de Crăciun.

Acceptam orice fel de donații. Încă acceptăm!

Am de altfel și în ziua de azi un coleg care te rezolvă cu orice. Ai ceva de dat, el are o familie în nevoie de acel ceva. Are un beneficiar fără aragaz, găsește unul la cineva. Și tot așa. Au fost situații, destule, când donațiile veneau în stare bună, sau măcar ”bună de bun simț”. Au fost situații, destule, când locul acelor donații era fix la gunoi. Jucării stricate, sparte, unele chiar periculoase. Haine murdare sau rupte. Vorba colegei mele, ”măi, dacă sunt demodate, nu contează, se poartă, dar să nu fie rupte și pătate”.

Nu se pune ”egal” între ”sărăc” și ”neîngrijit”. 

Cum să vă explic? Acești oameni cu care noi lucrăm sunt OAMENI. Sunt sărăci, e adevărat, dar nu se pune ”egal” între ”sărăc” și ”neîngrijit”. Au și ei respect de sine, sau măcar lucrăm noi la asta, să îl crească. Ies pe stradă. Sunt copii și tineri cu prieteni și cu colegi de școală. Sunt sărăci, dar asta nu înseamnă că merg pe stradă cu capul plecat și cu hainele rupte. Sunt copii care au 5-6 jucării toate, dar asta nu înseamnă că este în regulă să le dăm noi pistoale crăpate în care își pot tăia buricile degetelor și mingi sparte cu care nu pot juca fotbal. Nu înseamnă că este în regulă să le dăm un căruț pentru păpuși, fără roți și păpuși fără o mână. 

Păstrați în voi dorința de a ajuta! Sunt atât de mulți oameni care se pot bucura de ceea ce noi nu mai folosim. Doar alegeți cu respect ce le oferiți și restul duceți la gunoi. Asta facem și noi, să știți. Ne uităm în donații și le dăm doar ceea ce am pune și pe copiii noștri. 

Nu mai donați jucării stricate și haine rupte! Copiii săraci nu sunt groapă de gunoi!

Este foarte simplu! Spălați hainele înainte să le donați. Nu le mai dați dacă sunt rupte, pătate, descusute. Sau coase nasturele desfăcut. Curățați atât cât se poate jucăriile. Nu le mai dați pe cele care sunt rupte, stricate, nefuncționale. Este o dovadă de respect față de voi înșivă și față de cei care nu au bani, ca noi, să își cumpere din magazine tot ce au nevoie.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Nu mai donați jucării stricate și haine rupte! Copiii săraci nu sunt groapă de gunoi! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Copiii saraci nu mananca doar de Craciun!

Există această îmbulzeală a facerii de bine în luna decembrie de parcă dacă le pui copiilor în stomac 10 kg de portocale într-o săptămână, le va ține tot anul. Nu-i așa! Copiii aceștia au nevoie de haine, încălțăminte, mâncare și multă iubire și atenție TOT ANUL! TOT! Ca și ai noștri. Că nici ai noștri nu mănâncă doar o săptămână înainte de Crăciun și una după.

Când eram clasa a X-a am făcut voluntariat la un centru de plasament împreună cu 4-5 prieteni. Ne duceam în fiecare sâmbăta și fiecare dintre noi avea în grijă câțiva copii. La un moment dat am renunțat, din păcate. Nu știu dacă a fost mai degrabă lipsa noastră de structură la 16 ani, angajații de acolo, sau încărcătura emoțională, sau toate. Cert e că am prins câteva sărbători. Primeau multe dulciuri, și fructe, și haine, și cine știe ce mai ajungea pe acolo. În restul timpului primeau de la noi o eugenia sau o gumă turbo, sâmbătă dimineața. Bani nu aveam nici noi, voluntarii, că din familii sărace venea și noi. Și nici măcar nu primeau toți. Fiecare voluntar cumpăra ceva pentru copiii pe care îi avea în grijă. Total incorect, știu asta acum.

Săptămânile trecute l-am ascultat pe Alin Comșa vorbind despre experiența lui ca orfan de ambii părinți. Acum un OM așezat în viața lui!

Pe mult prea scurt, Alin Comşa este specialist în relaţii publice şi comunicare, conduce Institutul de Management al Artei, este fondator al companiilor de training All in Trust Attitude și Selftrust Academy. Alin povestea de cadourile astea care veneau atât de multe de Crăciun că ajunsese și să simuleze fericirea doar pentru că știa că asta așteaptă cei care le dăruiau. În celelalte zile ei nu mai existau pentru nimeni.

Așa că, ascultați-mă, vă rog! Păstrați în voi această dorință de a face bine oamenilor față de care nu aveți până la urmă nicio datorie. Folosiți-o în fiecare zi, și dacă nu e Crăciun, Paști sau vreo altă sărbătoare. Sunt atâția copii care au nevoie de noi în fiecare zi a vieții lor!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Copiii saraci nu mananca doar de Craciun! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Ce a făcut diferența în viața unui copil care a trăit cu lipsuri materiale și emoționale și totuși a ajuns un adult funcțional, cu job, familie, prieteni, cu mulțumire în suflet?”

Un copil ca mine de exemplu. Am întrebat, am adunat răspunsuri și am subliniat elementul constant. ”Un om a crezut în el când avea nevoie să audă că va reuși”. Uite așa:

Horațiu Mălăele: “Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii. Eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: „Tu ești un geniu.” Iar eu am început să fiu.”

Experienţa pe care am avut-o în ultimii 10 ani în lucrul cu copiii proveniţi din medii defavorizate m-a ajutat să înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde.

Este adevărat că trebuie să li se satisfacă nevoile zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea studiilor. Dar toate acestea sunt incomplete fără un sprijin emoțional. Cum spun eu, să le punem copiilor noștri haine pe corp și mâncare în stomac și să nu uităm să le punem și iubire și încredere în suflet.

Majoritatea copiilor care provin din medii sărăce sunt nevoiţi să ajungă maturi înainte de vreme şi să îşi închidă în ei dorinţele şi nemulţumirile. Cadrul în care se dezvoltă aceşti copiii devine crucial, fiind importante nu numai condiţiile materiale ci şi capacitatea celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor copiilor. Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu care se confruntă. Unii sunt alcoolici, violenți, absenți. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru elementar: să îşi exprime dorinţele şi să își descarce frustrările.

La o mare parte din copiii care sunt beneficiari ai programelor fundației se observă efectele negative ale mediului incomplet financiar şi emoţional din care provin. Sunt copii cu stimă de sine redusă, cu probleme de integrare şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab. Copiii cu hiperactivitate, nervozitate exagerată sau timiditate. Grupurile de dezvoltare personală pe care am început să le implementez în urmă cu câțiva ani s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine insuşi. Și dezvoltă capacitatea de exprimare şi comunicare în relaţii interumane.

Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate. Și să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

Cu ajutorul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, îi ajutam pe copii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile. Să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolereze. Iar în ziua în care urma să lucrăm împreună eu îmi adunam foile și materialele. Și pe ei îi auzeam spunând veseli ”Mergem să ne jucăăămmmm!!!”. Pentru ei era o joacă și eu mă concentram să le lucrez sufletul.

În mine a crezut când am avut cel mai mult nevoie, mătușa mea și dirigintele din generală, profesor de matematică. Le sunt recunoscătoare și încep proiectul acesta cu o încredere uimitoare că vom salva suflete. Nu pe toate, din pacate știu și asta, dar vom salva câte vom fi lăsați să salvăm și câte se vor lăsa salvate. În interiorul fiecărui copil stă un geniu care cere să fie văzut și lăsat să fie.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Un proiect despre dezvoltarea emotionala a copiilor care imi da incredere ca impreuna salvam suflete apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

A fost fantastic! M-am umplut de viață și am deschis ochii.

Știam și eu că lumea adună în ea de toate, de la mașini scumpe cât o casă, la oameni care dorm în dărăpănături de chirpici. De la școli private cu metodologii străine, la sate unde școala e văzută ca o opțiune și părinții negociază cu profesorii prezența la ore. De la brânză cu mucegai, la mucegai pe tavan. Mă opresc aici.

Dar când stai într-un oraș mare, îți duci copilul la grădiniță cu mașina, nu îți lipsește nimic din frigider, copilul are un magazin de jucării în propria casă și tot mai cere și tot mai primește, când poate să aleagă să facă orice activitate vrea, a zburat cu avionul, vede mare și munte în țara lui și în afara ei, când e așa, cam trăiești într-o bulă. Copilul tău face engleză și dicție și sport, dar nu are 5 ani împliniți. Și poate te gândești să îl înveți deja și alfabetul. Copilul trăiește ca un prinț și tu cu el, chiar dacă mașină e de împrumut și plătești chirie pentru ”acasă”. Îți cumperi haine la reducere, dar ai pierdut numărul perechilor de pantofi, apăi, da, trăim într-o bulă. 

Dincolo de bulă sunt …

Copiii care nu au creioane la școală. Școli unde clasa 0 și clasa I și clasa a-III-a stau în aceeași încăpere mică, toți cu o singură învățătoare. Părinții îi țin acasă pentru a avea cine să le pună un pahar cu vin chiar dacă ei vor la școală. Evoluția lor se măsoară în “mâncați-aș doamna te iubesc “ și în trecerea de la “fă” la “fă doamna”. Ei nu joacă “țară, țară vrem ostași” ci “țară, țară dă-mi muștar“. Părinții nu mai trântesc ușa de perete pentru a sări la bătaie că de ce copilul a luat 4. Acum ciocane și … “Doamna, pot să intru să vă întreb ceva?”.

Copiii iubesc școala pentru că îi scoate din familie și mai ales pentru că le dă speranța unei vieți mai bune. Și asta se întâmplă acolo unde sunt oameni cu suflete atât de pline cu iubire, OAMENI ca cei pe care i-am cunoscut eu. Și abia aștept să îl duc și pe David în vizită la centrele unde sunt ei.

Știți cum sunt ei? Își mănâncă prânzul cu copii, le aduc haine și creioane de acasă, îi aud când îi ascultă, îi îmbrățișează, le arată că merită să fie iubiți, că și ei contează.

Avem nevoie de OAMENI! Și putem să facem asta când ieșim din bula noastră de cristal.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Dincolo de bula noastra de cristal e o alta lume! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Stăteam cu David în pat, aseară și mă pregăteam să îi spun tradiționalele noastre povești. Până să ajung la ele, i-am recitat cele 5 strofe pe care încă le mai știu din ”Luceafărul” și așa au curs amintirile cu bunicii mei. Pe tataie Ștefan, David nu l-a cunoscut. A murit cu câțiva ani înainte să se nască mândrul. Eu păstrez amintirile cu el ca pe ceva sfânt.

Când eram mică am stat foarte mult la bunicii materni.

Acolo am crescut și am învățat multe. În mobila veche din sufragerie găseam cărți la fel de vechi, cu mirosul acela special de lume de mult trecută. Răsfoiam foile și învățam poezii din ele, atunci când nu jucam Rummy cu bunicii sau ȚOMANAP. Sau când nu inventa tataia jocuri pentru noi. Cum ar fi cel cu Harta României, unde cineva căuta un oraș pe hartă, îi spunea numele și apoi altcineva trebuia să îl găsească într-un minut. Și ciorba de porc pe care o făcea tataie, cea mai bună ciorbă din Univers. Și socata din care ne punea și nouă un pahar mic. Și plimbările în piață cu oprire la ghereta cu mici și bere și spuma aceea din care aveam mereu voie să gustăm.

Tataia a murit la 72 de ani. Mamaia trăiește și azi. Are noroc să fie în același oraș cu cei 4 copii ai ei și să locuiască în aceeași casă cu unul dintre băieți. Ea nu este singură! Mulți alți vârstnici, DA, SUNT SINGURI!

În România, o persoană din șase are peste 65 de ani.

Situată pe locul al doilea în statisticile europene privind ritmul accelerat al îmbătrânirii populației, România înregistrează în momentul de față o pondere de 17% a persoanelor vârstnice în structura populației totale. Mai exact, în România, o persoană din șase are peste 65 de ani. Mai mult, studiul național realizat de GfK pentru Fundația Principesa Margareta a României arată că aproximativ 1,5 milioane de vârstnici sunt afectați de singurătate într-o mai mică sau mai mare măsură. Asta conduce la efecte grave asupra sănătății fizice, psihice și a calității vieții acestora.

Odată cu pensionarea, o mare parte dintre vârstnici își pierd rolul social, devin inactivi ori experimentează sentimentul inutilității. Cei care locuiesc cu familia își canalizează, de obicei, energia spre activități în gospodărie, îngrijirea nepoților sau alte activități în care sunt solicitați de familie, dacă relațiile sunt bune. Nevoia de a fi util găsește astfel un răspuns, menținând în continuare vârstnicul activ și implicat în viața socială.

Din păcate, mulți vârstnici nu mai au familii.

Sentimentul de singurătate pe care îl mărturisesc vârstnicii, cauzat de absența unui partener de viață sau a unui interlocutor, se traduce adesea în dificultatea de a împărtăși lucrurile care îi preocupă, imposibilitatea de a cere un sfat sau doar de a povesti despre problemele cu care se confruntă.

Ca răspuns la această realitate socială, Fundația Principesa Margareta a României împreună cu Asociația Niciodată Singur lansează Fericiți la adânci bătrâneți, o campanie socială prin care își propun să atragă atenția publicului cu privire la situația vârstnicilor din România și problemele cu care aceștia se confruntă. Campania are și o componentă de strângere de fonduri în sprijinul vârstnicilor. Oricine poate dona 2 euro prin trimiterea mesajului ”SINGUR” prin SMS la numărul 8844.

Din fondurile strânse în această campanie, cele două organizații își propun să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții persoanelor vârstnice  prin trei programe sociale dedicate vârstnicilor din România.

Cu o activitate de peste 28 de ani, Fundația Principesa Margareta a României unde eu lucrez de 10 ani, este printre puținele organizații care semnalează fenomenul de îmbătrânire a populației și efectele iminente asupra societății. În lipsa unui sistem integrat de asistență socială, public sau privat, Fundația vine în sprijinul vârstnicilor din întreaga țară.

Donați și voi, vă rog! Eu am donat.

Articolul ”Fericiți la adânci bătrâneți” … despre singurătate și iubire apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.