Totuși, noi nu locuim cu șobolani.

Am intrat. Mirosul de săpun și odorizant și canalizare a zis tot. Apoi bucătăria aia cu vase pe jos și pereții scorojiți. De undeva tot picura în vase. Tatăl visează să termine să o renoveze într-o zi, când va avea iar serviciu. De curând a rămas șomer. Nici nu pare să fi început cândva renovarea. Poate peretele ăla dărâmat a fost cândva începutul. Un stâlp în mijlocul a ceva ce ar trebui să fie o bucătărie.

În prima cameră nu am voie să intru. Acolo doarme bunica. Bolnavă psihic de foarte mulți ani. Pensie foarte mică, crize, toți vecinii o știu. Apartamentul e al ei.

Găurile din suflet … și le duc și ei cum pot.

În cea de-a doua cameră dorm ei, tatăl și copilul. Mama e decăzută din drepturi. Găurile din casă sunt mereu acoperite să nu mai vină șobolanii. Două paturi, o mobilă îngrămădita cu lucruri, un televizor. Găurile din suflet … și le duc și ei cum pot.

Nevoile și dorințele sunt același ca ale oricărui copil de vârsta lui, că trăiește în aceeași lume și el. Telefon ultima generație, haine de firmă, bani să meargă la Mc, un calculator care să nu mai bâzâie în halul ăsta. Oprește calculatorul. Se face liniște. L-au primit donație, în urmă cu câțiva ani. Bun și ăsta așa gălăgios.

S-a îmbrăcat să meargă la școală. Haine curate, ghiozdan îngrijit, și-a aranjat puțin părul. Geaca … ușor mică, luată anul trecut, dacă tragi un pic de mânecă nu se vede. Tatăl i-a dat câțiva lei să își ia covrigi în drum spre școală.

Acasă nu cheamă pe nimeni.

A ieșit în aceeași lume ca și noi. Când treci pe lângă el pe stradă n-ai zice că are șobolani ca animale de companie. Nici că a dus o copilărie pe care n-aș îndrăzni eu vreodată să o spun. Nici colegii lui nu îi știu suferințele. Acasă nu cheamă pe nimeni.

Am plecat spre birou. Cu piciorul meu în orteză și cârjele în mâini. Era groaznic de frig și nici nu îndrăzneam să mă mai plâng. Am chemat un taxi. Îmi permit un taxi. 

Dincolo de bula noastră de cristal, e o altă lume …  El e doar unul dintre copiii care au nevoie de noi! Sunt atâția copii care au nevoie de noi în fiecare zi a vieții lor!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Baiatul care are sobolani ca animale de companie apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Haosul devenea de nedus când David a făcut ce făceau toți copiii. Ducea răceală după răceală și stătea mai mult acasă decât la grădiniță. Știți cum dă asta peste o reîntoarcere la muncă pe un proiect nou, fără bunici în oraș care să îmi țină locul? Dă cu haos. Mă repet, știu.

Eu am noroc de un loc de muncă special. Special în sensul bun. Totuși, asta nu face să fii acceptată mai mult absentă de la birou, decât prezentă. Oricâte legi s-ar face pentru concediul mamei când copilul e bolnav.

Pe lângă stresul mamei care are job, e stresul mamei care își ține în brațe copilul cu febră 40. Știu, bla, bla, febra e normală, ajută, organismul se apară. Abia îmi pierdusem un copil, nervii mei erau elastic întins, încrederea în sisteme medicale și viață în general, era undeva spre -100%. Așa că, am citit despre cum e imunitatea asta la copii și am căutat soluții. De la ingrediente 100% naturale cătină cu miere, și altele de genul, până la suplimente.

Suplimentele trebuie să suplimenteze, nu să înlocuiască, știu asta bine.

Am și o soră, medic, de serviciile căreia profit de fiecare dată. Și am purtat discuția asta cu ea.

Sora mea: ”Nu sunt neapărat de acord cu suplimentele nutriționale, dar e o temă foarte dificilă. Pe de o parte bine ar fi dacă ar primi vitamine din alimentație, adică să aibă o alimentație echilibrată. Problema e că nu toți copiii mănâncă fructe și legume și mâncare cu plăcere. Blehhh la toate.”

Eu: ”Vrei să îl vezi pe David cum face când îi zic de broccoli, sau mazăre, sau varză, sau fasole păstăi? Nu mai mănânci nici tu”

Ea: ”Da, se poate ajunge la un deficit de nutrienți. Sunt sceptică și cu ceea ce înseamnă suplimente alimentare, recunosc. E foarte important cum și ce simte fiecare părinte. El știe cel mai ce și cum mănâncă fiecare copil. Nu e doar despre ce vrei să îi dai, că dacă îi dai cu forța … mai bine, nu”.

Eu: ”Cum făcea fratele nostru, că l-am convins să mănânce broccoli și l-a scos imediat afară. Mă opres aici cu detaliile.”

Ea: ”Din punct de vedere medical, citind prospectul, aceste vitamine sunt necesare. Decizia rămâne la tine, tu știi mai bine ce mănâncă David și ce nu”.

M-am consultat și cu medicul lui pediatru și am decis să îi dăm Minimarțieni pentru imunitate.

Și am ales. M-am consultat și cu medicul lui pediatru și am decis să îi dăm Minimarțieni pentru imunitate, cu puțin înainte de sezonul balaurilor. Vă spun sincer că a răcit mult, mult mai rar. Știu că primii 3 ani de viața ai copilului sunt cei mai solicitanți, atunci au loc cele mai importante achiziții în dezvoltare și tot atunci se formează și imunitatea.

Iar în perioada aceasta, când umblă prin grădiniță un virus nesuferit i-am dat Minimarțieni PROimun Acut. Sunt 5 plicuri dizolvabile, extrem de ușor de administrat și care oferă un boost imunității. Produsele Minimarțieni PROimun conțin ingrediente naturale, cum sunt extractele de soc și frunze de roiniță, vitamina C și Zinc, fibre și beta-glucani. Se administrează câte 1 plic pe zi, în oricare perioadă a zilei, copiilor care au peste 3 ani. Doar se amestecă conținutul plicului cu 200 ml de apă caldă și se bea, ca un ceai. Are gust zmeură, fără zahăr, conservanți sau coloranți.

Nu sunt ghicitoare în stele, nu știu cum ar fi reacționat organismul lui dacă noi nu am fi ales să îl sprijin cu suplimente. Știu doar că așa a fost bine, răceli simple, scurte și rare. Și nervii mei mult mai echilibrați. Eu nu am crezut că pot să îi întăresc imunitatea cu introducerea în alimentație a mai multor legume și fructe cu vitamina C ca surplus de vitamina C. David nu se atinge în general de fructe și aproape întotdeauna nu se atinge de legume verzi. El e omul pastelor.

Nu zic că aceasta este varianta optimă pentru oricine, până la urmă, vorba surorii mele, fiecare părinte știe ce este mai bine pentru copilului lui.

Articolul Imunitatea copilului, gradinita si stresul mamei care are job. Cum sa le impaci pe toate? (P) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Ce a făcut diferența în viața unui copil care a trăit cu lipsuri materiale și emoționale și totuși a ajuns un adult funcțional, cu job, familie, prieteni, cu mulțumire în suflet?”

Un copil ca mine de exemplu. Am întrebat, am adunat răspunsuri și am subliniat elementul constant. ”Un om a crezut în el când avea nevoie să audă că va reuși”. Uite așa:

Horațiu Mălăele: “Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii. Eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: „Tu ești un geniu.” Iar eu am început să fiu.”

Experienţa pe care am avut-o în ultimii 10 ani în lucrul cu copiii proveniţi din medii defavorizate m-a ajutat să înţeleg că nevoile lor sunt mult mai profunde.

Este adevărat că trebuie să li se satisfacă nevoile zilnice de supravieţuire şi suport în continuarea studiilor. Dar toate acestea sunt incomplete fără un sprijin emoțional. Cum spun eu, să le punem copiilor noștri haine pe corp și mâncare în stomac și să nu uităm să le punem și iubire și încredere în suflet.

Majoritatea copiilor care provin din medii sărăce sunt nevoiţi să ajungă maturi înainte de vreme şi să îşi închidă în ei dorinţele şi nemulţumirile. Cadrul în care se dezvoltă aceşti copiii devine crucial, fiind importante nu numai condiţiile materiale ci şi capacitatea celor din jur de a înţelege şi a răspunde nevoilor copiilor. Părinţii nu au timp să îi asculte în fuga lor de a găsi soluţii problemelor cu care se confruntă. Unii sunt alcoolici, violenți, absenți. Profesorii nu au energia şi probabil motivaţia necesară pentru a privi dincolo de cartea de matematică şi română. Iar copiii se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre devenirea lor ca adulţi, fără a şti un lucru elementar: să îşi exprime dorinţele şi să își descarce frustrările.

La o mare parte din copiii care sunt beneficiari ai programelor fundației se observă efectele negative ale mediului incomplet financiar şi emoţional din care provin. Sunt copii cu stimă de sine redusă, cu probleme de integrare şi adaptare la şcoală, randament şcolar slab. Copiii cu hiperactivitate, nervozitate exagerată sau timiditate. Grupurile de dezvoltare personală pe care am început să le implementez în urmă cu câțiva ani s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu astfel de probleme. Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine insuşi. Și dezvoltă capacitatea de exprimare şi comunicare în relaţii interumane.

Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate. Și să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

Cu ajutorul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, îi ajutam pe copii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile. Să-şi exprime opinia, să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi, să coopereze şi să se tolereze. Iar în ziua în care urma să lucrăm împreună eu îmi adunam foile și materialele. Și pe ei îi auzeam spunând veseli ”Mergem să ne jucăăămmmm!!!”. Pentru ei era o joacă și eu mă concentram să le lucrez sufletul.

În mine a crezut când am avut cel mai mult nevoie, mătușa mea și dirigintele din generală, profesor de matematică. Le sunt recunoscătoare și încep proiectul acesta cu o încredere uimitoare că vom salva suflete. Nu pe toate, din pacate știu și asta, dar vom salva câte vom fi lăsați să salvăm și câte se vor lăsa salvate. În interiorul fiecărui copil stă un geniu care cere să fie văzut și lăsat să fie.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Un proiect despre dezvoltarea emotionala a copiilor care imi da incredere ca impreuna salvam suflete apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

De mai bine de 11 ani lucrez cu copiii, adolescenții, familiile lor, vârstnicii și voluntarii din fundația aceasta în care mi-am format profesia pe care o am azi. Am un loc de muncă pe care îl iubesc și care se potrivește ca o mănușă brodată pe sufletul meu. Mai multe detalii despre viața mea de Ong-ist, am povestit pe blogul Andreei Carmen​ Radu.

Sunt ONGist si pur si simplu iubesc ceea ce fac. Este fantastic să ai o profesie care îți place. Să te trezești cu drag dimineața când pleci la muncă. E fantastic să ai un loc de muncă prin care aduci bine în viețile oamenilor care au nevoie să fie cineva lângă ei, să le întinzi o mână.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Sunt ONGist si iubesc ce fac apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acum 20 de ani, când eu aveam 13 ani, teoriile erau altele. Acum mă uit la fratele meu în plină adolescență și nu fac altceva decât să mă văd pe mine la vârsta lui. Nici nu aveți idee cât semănăm fără să ne curgă prin vene același sânge, doar o iubire comună purtată unul altuia de când avea el 11 zile și aveam amândoi nevoie de Iubire.

De 10 ani lucrez cu oameni aflați în nevoie. Ăsta e jobul meu de zi cu zi. Nu aș putea să renunț la asta.

E parte din viața mea și parte din mine. Uneori uit că e un job și îl tratez ca “acasă”. Nu zic că e bine așa, dar stau acolo, uneori, mai mult decât stau la adevărata casă. Plus că, știți, birourile noastre, sunt, la propriu, într-un apartament. Locul preferat rămâne bucătăria unde ne adunam la împărțit opinii, la mese câmpenești și la strâns farfuriile. Unde ne certăm pe motiv de cine duce gunoiul și cine bagă mașina de spălat vase. E ca o bulă și eu o iau ca atare. Nu e perfectă. Nici măcar familiile nu sunt. Dar e o bulă în care întotdeauna îmi găsesc camarazi pentru a face bine.

Uneori mai ies din bula mea. Ies când mă doare. Ies când bebelușul abandonat pe care îl țin la piept nu este Emma. Când aflu că vârstnicii cu care am lucrat nu mai trăiesc. Când îmi povestește cineva că tânărul cu care am făcut terapie câțiva ani a ajuns acolo unde nimeni nu ar dori să ajungă, jos, singur, în suferință, fără speranța de a mai trăi. Când îmi dau seama că sunt oameni pe care aș fi putut să îi ajut mai mult, dar nu am știut cum.

Și intru inapoi în bulă când văd binele din viața oamenilor cu care am lucrat, când mă îmbrățișează și plâng cu mine de fericire. Altă dată ne ștergeam cu aceeași batistă plânsul de durere.

După 20 de ani de când trăiesc crescând oameni, mă uit înapoi și sunt mulțumită că am ales asta și chiar dacă nu știu exact cât i-am ajutat pe alții să crească, știu cât m-au ajutat ei pe mine să fiu ce sunt azi.

***

Sub sloganul „Reginele Neștiute ale Societății Civile”, în campania de comunicare pentru cea de-a XVI-a ediție a Galei Societății Civile sunt celebrate o serie de personalități feminine de astăzi, care continuă să creadă în principiile Reginei Maria prin munca lor în cadrul ONG-urilor și fundațiilor caritabile. 

Nouă personalități feminine, reprezentante ale sectorului asociativ, sunt anul acesta imaginea campaniei Galei Societății Civile: Cristina Buja – Fundația Principesa Margareta a României, Simona Voicescu – Asociația Necuvinte, Daniela Buzducea – Fundația World Vision România, Marina Dragu – Grupul de Inițiativă „Lacul Tei”, Cristina Grigore – Fundația Părinți din România, Ștefania Popp – Junior Achievement Romania, Silvia Asandi – Fundația Romanian Angel Appeal, Mirela Nemțanu – Fundația Hospice Casa Speranței și Raluca Tănase – Asociația de Medicină pentru Sănătate Publică.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cariera de ONG-ist – un mod de viata apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Am fost voluntar, asistent social, psiholog, coordonator și mai nou manager de programe.

Sunt 10 ani de lucrat la Fundația Principesa Margareta a României. Am făcut cam tot ce se putea în domeniul ONG-istic. Am fost voluntar, asistent social, psiholog, coordonator și mai nou manager de programe. Am coordonat 3 dintre cele 5 proiecte actuale ale fundației. Celelalte două s-au înființat când eu eram ocupată să fiu mamă de bebeluș David și în paralel deschideam blogul pe care mă citiți.

Nu am fost tot timpul mulțumită aici. Am vrut să plec de câteva ori și mereu am găsit un motiv să nu o fac. Apoi chiar am plecat și după 3 luni am găsit un motiv să mă întorc. Îmi place locul ăsta atât de mult încât atunci când m-am întors, și oamenii mă întrebau aproape râzând ”Ce ai făcut mă?”, le răspundeam ”M-am întors acasă”. Nu e un loc perfect, nu mă mint și nu vă mint, dar e ”acasă” pentru mine și asta e tot ce am nevoie momentan.

Am descoperit ce îmi place cel mai mult să fac și ce nu mă încântă.

Sunt 10 ani de când mă joc de-a omul mare cu serviciu serios. Sunt 10 ani în care am crescut enorm, am învățat din greșelile mele și ale altora, din încercările reușite și mai ales nereușite, de la colegi pe care i-am admirat și mai ales de la cei pe care nu i-am plăcut. Și cel mai mult am învățat de la copiii și tinerii și vârstnicii cu care am lucrat. Am descoperit ce îmi place cel mai mult să fac și ce nu mă încântă. Care îmi sunt temerile și care îmi sunt visurile. Cât de mult pot să urc și ce limite am. Cât de mult iubesc să ascult și cât de mănușă simt că îmi vine terapia și orice fel de lucru emoțional cu oamenii.

Am făcut de toate în ăștia 10 ani.

Am spălat căni și wc-uri. Am făcut teme cu copiii proveniți din medii defavorizat. Am jucat rummy cu vârstnicii. Am cărat la cadouri, pungi și punguțe până am crezut că voi rămâne cocoșată. Am scris la calculator cartea unui bătrân aproape nebun, dar doamne ce își mai trăise omul viața. Am supervizat și monitorizat organizații, am ținut traininguri, am organizat evenimente caritabile și întâlniri regale, am organizat și tabere. Am lucrat cu tineri post-instituționalizați și cu tineri artiști. Am susținut consiliere individuală și de grup, am scris proiecte, am visat mare și am îmbrățișat de mii de ori oameni în suferință.

Săptămâna trecută m-a întrebat cineva de ce fac asta, de ce nu altceva, de ce nu mă ocup pe cont propriu de terapie și de blog și de ce stau mai bine de 8 ore în altă parte. Nu a trebuit să mă gândesc la un răspuns. Era în mine. Pentru că asta îmi place să fac, pentru că nici nu aveți idee cât de fain poate să fie ca în fișa postului tău să scrie că treaba ta e să ajuți oameni 8 ore pe zi .

Sunt 10 ani. Continui!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul 10 ani de cand ma joc de-a omul mare cu serviciu serios apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Partea bună a vremurilor noastre este că nu ne lipsește informația, o găsim peste tot. Ține apoi de noi cum o integrăm și cum o aplicăm. De la somn, la diversificare, la dezvoltare emoțională și cognitivă, la crize de furie și plâns, la joacă și relaxare. Și unde mai pui că parentingul modern te aduce cumva și mai aproape de tine ca om, crescându-ți copilul cu afecțiune, blândețe și calm. Tot ce avem de fapt fiecare nevoie de la viață. Nu mă mai lungesc, că nu m-aș mai opri nici mâine.

Sigur, oricâte informații am avea și oricâte curente de parenting ar exista, nu vor dispărea provocările. Doar că învățăm să le facem față cu mai multă ușurință, fiecare cu limitele lui. Despre presiunile parentingului modern v-am mai scris și altă dată.

Dacă vreți să aprofundați noțiunea de parenting modern, să vă așezați informațiile și să mai adăugați și altele, vă invit la evenimentul ”Parenting modern. Totul despre limite, disciplină, plânsul, furia și învățarea cu blândețe”, pe care am plăcerea de a-l modera, așa că ne putem cunoaște și dincolo de blogul acesta unde mă citiți.

Evenimentul este gratuit și se va organiza săptămâna viitoare pe 31 ianuarie, ora 18:00, Hotel Marshal Garden, iar înscrierile se fac aici.

Agenda evenimentului este:

1. Attachment parenting și co-sleeping – Corina Manole – Consilier pe probleme de somn ale copilului acreditat Institulul Național pentru Somn Blând
2. Disciplina, crizele de furie, plânsul și limitele – Mihai Manole – Psihoterapeut autonom specializat în hipnopza clinică și terapie eriksoniană
3. Provocarea de a crește gemeni sau multipleți – Nina Sofian, Psiholog, Asociația Prematurilor

Și vă mai rețin cu un singur detaliu, la eveniment voi merge cu o colegă de la ONG-ul la care lucrez și anume Fundația Principesa Margareta a României, colegă care vă poate prezenta activitatea noastră ca fundație și cu care, dacă doriți, puteți să completați formularul 2%. Nu te costă nimic să completezi un formular 2%, dar nici nu îți poți imagina ce impact puternic poate avea gestul tău. Fiecare formular înseamnă în medie 73 de lei, bani care ajung la copii din familii foarte sărace. Mai mult de atât, aceste formulare completate la eveniment vor intra la tombola pe care o organizez unde voi extrage un câștigator care poate veni la o ședință de consiliere cu mine, pe orice subiect de parenting care îi macină sufletul .

Sper să ne vedem pe 31 ianuarie ! Eu voi fi acolo sigur !

Articolul Despre parentingul modern – un eveniment unde ne putem cunoaste apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

De când am devenit mamă, timpul s-a contractat uluitor.

Am căpătat tot felul de abilități să pot jongla cu toate rolurile pe care le dețin. Nu știu cum faceți voi, dar în mintea mea există un întreg labirint destul de bine pus la punct. Am nevoie de labirintul ăsta planificat să pot să fiu și mamă și soție și femeie și tot ce mai sunt. Pentru că, pentru mine e important să fiu toate. Am nevoie de asta. Să îmi prind părul în coc seara, să mă arunc în adidași și să fug în parc. Să mă joc de-a polițiștii cu David. Să îmi pun pantofii cu toc dimineață, să îmi aranjez părul, să îmi pudrez un pic fața. Să îmbrac o fustă din colecția la care țin atât de mult și să ies pe ușă doar femeie.

Și ca să pot să fac asta am nevoie de acel labirint bine pus la punct. Uneori mă epilez lângă cada unde se spală copilul. Alteori mă dau cu rimel în mașină, îmi fac unghiile la birou și părul la Ateneu. Știu că sună amuzant de ireal, dar eu chiar asta fac.

Miercuri am avut un eveniment la muncă, Concertul Regal de care vă povesteau altă dată. Lucrez la el de câteva luni și tot de atunci știu că voi intra în Ateneu la 9:00 și voi ieși la 22:00, doamne ajută încântată că a decurs totul așa cum trebuie.

Și cum să arăți ca scoasă din cutie pentru un super eveniment când stai o zi în picioare să alergi prin Ateneu, ba panotare de expoziție, ba partituri pentru orchestră, ba alte mii de mărunțișuri? Faci așa, îți iei în portbagaj ajutoarele. Trusa de machiat, parfumul și ondulatorul. Într-o oră am ieșit de la garderobă altă femeie. Abia dacă m-au recunoscut oamenii cu care am lucrat toată ziua îmbrăcată sport, cu părul prins, învârtindu-mă ca un titirez.

Ca să îmi ajungă 50 de minute pentru tot, pentru că atât aveam pentru schimbare la față și la păr, am luat ondulatorul Curl Secret 2.

Am stabilit șmecheria asta de acum 2 săptămâni când l-am încercat la întâlnirea organizată de BaByliss pentru mame super ocupate. Am plecat de acolo cu bucle care au rezistat 4 zile fără să îmi dau părul cu spumă sau fixativ. Și eu am un păr mâțâit, încăpățânat să stă ondulat doar dacă îl fac în fiecare zi și pun fixativ în fiecare zi. A treia seară după ce Mirela Podea mi-a făcut părul cu Curl Secret 2 am fost la o gală, părul meu încă arăta fabulos, cu bucle lejere. Știți cât de mult m-a ajutat să nu fiu nevoită să mă spăl iar pe păr și să îl aranjez?

Și săptămâna asta aveam nevoie de o soluție rapidă și de drum lung pentru că a doua zi după concert mă aștepta alt eveniment pentru care nu aveam timp să mă duc la salon. Am ajuns extrem de târziu acasă, mă aștepta David la joacă, m-am trezit deja obosită la 7:00. Așa stătea părul meu după o noapte:

Foto Credit: Foto Experience Ro

Sunt 4 lucruri care îmi plac extrem de mult la ondulatorul Curl Secret 2:

– Nu ai cum să te arzi nici dacă îți propui.
– După ce îl folosești de câteva ori și te obișnuiești cu el poți să îți faci părul super rapid și eu am nevoie să fie așa, nu am nici timp și nici măcar răbdare.
– Părul rezistă multe zile ondulat, dacă îl faci cu dispozitivul de 25mm ai bucle strânse care apoi se transformă în blucle lejere și naturale. Repet, 4 zile am fost ondulată fără să mai fac nimic, absolut nimic. Și repet, părul meu e moale și încăpățânat.
– Poți face 36 de tipuri de bucle în funcție de capătul ales (25mm sau 35mm) și funcțiile selectate (temperatură, timp de ondulare, direcție de ondulare).

Tot la întâlnirea BaByliss am aflat de la hairstylistul Ștefan Ungureanu, și câteva șmecherii pe care încerc să le aplic acum de fiecare dată. Vi le spun și vouă:

– Îngrijirea corectă a părului începe cu spălarea corectă: șamponul se pune în steaua lui David, nu David al meu . Aplici șampon pe cap în față, spate, lateral dreapta, lateral stânga și pe lungimea părului.
– Este important să folosim produse special create pentru tipul nostru de păr.
– Este indicat să aplicăm două șamponări. Dacă ați fost la salon ați văzut că așa se procedează acolo.

– Când șamponăm părul nu îl frecăm ca pe o cârpă la spălat, ci masăm.

– Pentru a fi mai ușor să îți faci bucle poți să împărți părul în 3 rânduri în dreapta și 3 stânga, folosind clame. Eu așa procedez de mult timp și confirm că ajută.
– Când folosim spumă, pentru a evita să arate nenatural, întărit, punem în spumă un pic de ulei pentru păr. Spuma se folosește doar pe părul umed.
– Nu ondulăm părul complet ud, dar nici complet uscat, ci la aproximativ 70% deja uscat după care folosim peria rotativă pentru volum și apoi ondulatorul.

Și ca să nu vă las în suspans, a fost super apreciat și concertul și părul meu. Și pantofii galbeni cu care nu am poză, că cine dumnezeu a mai avut timp de poze când a început nebunia  .

Articolul Iubesc sa fiu femeie chiar daca nu am mereu timp pentru asta (P) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce îmi dă energie la job-ul ăsta al meu și îmi face să îmi vibreze inima, pe lângă cafea, este că văd tineri care luptă pentru pasiunea lor.

Și luptă să poată să trăiască doar din asta. Din arcuș de vioară în ritm de muzică clasică. Din acuarelă sub pensulă pe tablouri pline de mesaje. Nu știu câți dintre voi aveți o pasiune adânc și de neclitit înfiptă în suflet. O pasiune care să se plieze pe trupul și ființa voastră ca și cum s-a născut din voi dinainte de a vă naște. Câți trăiți pasiunea în fiecare zi. Să repirați prin asta. Să atingeți arcușul, sau clapa, sau pixul, sau pensula, sau tasta, și odată cu asta să fiți de fapt voi. Să nu mai vreți mai nimic pe lume. Eu îi privesc cu admirație, și uneori invidie. Prin comparație cu mine, ei au doua atuuri, sunt tineri și au timp. Au și un dezavantaj, nu prea au bani. Pentru partea asta există Programul Tinere Talente.

Programul național Tinere Talente dezvoltat de Fundația Principesa Margareta a României oferă anual burse de studiu, mentorat și promovare pentru tinerii artiști plastici și muzicieni aflați la început de carieră, care provin din familii modeste.

Bursierii Programului Tinere Talente 2017

Bursa Tinere Talente în valoare de până la 2000 Euro se acordă fiecărui bursier pe perioada unui an calendaristic.

Tinerii au vârsta cuprinsă între 14 – 24 ani și sunt elevi și studenţi la liceele și universităţile cu profil muzical și artistic din România. După evaluarea socială realizată de echipa Fundației, un juriu de specialitate îi selectează pe cei mai buni dintre candidați în baza talentului și a potențialului artistic.

Selecția organizată pentru secțiunea ”arte plastice”

Anul acesta au fost susţinuţi 36 de bursieri, 18 artişti plastici şi 18 muzicieni, provenind atât din mediul rural cât şi din mediul urban. Ei studiază în București, Cluj Napoca, Craiova, Constanța, Iași, Suceava, Oradea, Târgu Mureș, Timișoara. Aceste burse oferă tinerilor posibilitatea de a-şi dezvolta talentul. De a intra în contact cu personalităţi ale vieţii artistice. De a fi promovaţi prin intermediul evenimentelor Fundației Principesa Margareta a României și ale partenerilor.

Programul asigură valorificarea unor talente reale, care altfel ar fi pierdute pentru muzica și arta mondială. În prezent un număr important dintre bursierii susținuți de-a lungul timpului au o carieră de succes în domeniul artistic. Tinerii muzicieni sunt astăzi soliști în orchestre naționale și de tineret, angajați ai unor instituții culturale de profil, precum Opera Română, Universitatea Națională de Muzică, instituții muzicale de stat și private. Artiștii realizează lucrări și expoziții și își promovează operele într-un mediu de elită.

În 10 ani Fundația Principesa Margareta a României a investit peste 1,2 millioane de Euro în viitorul artistic al țării :

– 260 de burse pentru tineri artiști români
– 170 de recitaluri
– 120 de premii la concursuri naționale și internaționale
– 180 de expoziții de grup sau individuale
– participare la 90 masterclass-uri naționale și internaționale
– 80 sesiuni de mentorat

În fiecare an, cu ocazia aniversării Majestății Sale Regelui Mihai I, în prezența membrilor Familiei Regale a României, Fundația Principesa Margareta a României organizează un concert susținut de artiști de renume, muzicieni români cu recunoaștere internațională. Ediția aniversară din acest an îi aduce alături pe trei dintre artiștii care au performat de-a lungul celor 10 ani de Concert Regal: Remus Azoiței, Alexandra Dariescu și Teodor Ilincăi, acompaniați de Orchestra Fundației Principesa Margareta a României, sub îndrumarea dirijorului Tiberiu Soare.

Evenimentul va avea loc miercuri, 25 octombrie 2017, ora 19:00 la Ateneul Român. Fondurile strânse în urma Concertului Caritabil vor sprijini programul Tinere Talente prin care Fundația oferă burse de studiu celor mai talentați tineri artiști români, aflați în situații materiale dificile. Biletele se pot cumpăra de pe site-ul Fundației Principesa Margareta a României.

Asta ca să știți cu ce mă ocup eu de câteva săptămâni, de mă prinde apusul la birou și mă distrez în weekend-uri prin Conservator.

Violonistul Rafael Butaru – membru în jurul de selecție și ajutorul meu voluntar  

David, în tabără de creație organizată pentru tinerii din program, lua lecții de pian de la tenorul George Vîrban, fost bursier, actual voluntar și drag prieten

Sursă poze: Foto Experience Ro – adică Mihai Gheorghe care, în calitate de voluntar, ne surprinde în poze și filmări la evenimentele fundației. Multumesc, Mihai!

Articolul Programul Tinere Talente apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.