Acest exercițiu pentru copiii care se confruntă cu frica de a greși este o resursă atât pentru părinți, cât și pentru specialiști. Îl puteți face acasă cu copiii voștri dacă se confruntă cu această teamă. Îl puteți folosi în lucrul terapeutic dacă sunteți specialiști. Și la fel de bine îl puteți aplica în cadrul oricărui grup de lucru cu copiii.

Tot ce aveți nevoie este o coală de hârtie și un moment de liniște în care să vă puteți conecta cu copilul.

Începeți prin a-l îndemna pe copil să își imagineze că această coală de hârtie este creierului lui. Îi înmânați foaia și îi spuneți că va trebui să o mototolească.

”Imaginează-ți că această coală este creierul tău. Ești pregătit? Acum amintește-ți cât de frustrat ai fost ultima dată când ai greșit. Folosește această senzație să mototolești hârtia cu mânuțele tale, așa, ca pe un ghem”.

Luați apoi bucată de hârtie și îndreptați-o la loc, în forma de coală care era inițial. Apoi întrebați-l pe copil:

”Ce vezi acum? Cum arată creierul tău? Este diferit?

Este posibil să ofere răspunsuri de tipul: ”Este distrus”. ”Arată urât”. ”Este stricat”. ”Este îndoit” etc

Acesta este momentul important în care îi explicați că de fapt ce s-a întâmplat este că au apărut noi conexiuni în creier. Toate acele linii și imperfecțiuni sunt noi conexiuni care duc la învățare.

”Aceste noi dungi sunt noi conexiuni care s-au creat în creierul tău. Acesta este felul în care noi învățăm mereu, prin noi conexiuni. O singură greșeală poate crea o întreagă rețea de conexiuni noi. Tocmai acesta este motivul pentru care greșelile sunt atât de importante și bune pentru creierul nostru”.

Puteți să folosiți carioci pentru a desena liniile create. Puteți păstra modelul undeva la îndemână în așa fel încât, atunci când copilul va deveni din nou frustrat sau furios pentru o greșeală pe care o face, să vă puteți întoarce la ”creierul” creat de voi și să îi vorbiți despre noile conexiuni care se dezvoltă în creierul lui. Dacă nu păstrați modelul puteți pur și simplu să îi amintiți de el.

Sursă poza: Steve Johnson @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Exercițiu pentru copiii care se confruntă cu frica de a greși apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

O gestionare pozitivă pleacă de la premiza că nu există copii răi. Chiar nu există! Ei sunt un aluat bun care așteaptă să fie modelat cu atenție, cu dragoste și răbdare.

Eu știu că nu-i ușor deloc să te împarți între toate rolurile pe care le ai și să faci față cu calm și tact la comportamentele copiilor explozive. Uneori facem greșeli și asta e normal. E în regulă să fie uneori. Este important în schimb să fim conștienți de ele și să lucrăm la noi, să înțelegem din ce răni vin, ce putem preveni, gestiona, îmbunătăți. Printre cele mai des întâlnire greșeli sunt: critica, reproșurile, cicăleala, amenințările, pedepsele, lipsa de consecvență, lipsa feedback-urilor pozitive și negarea emoțiilor copiilor.

Și copiii greșesc, știu asta. Dar greșelile lor apar din necunoaștere, nu din intenție. Și ceea ce putem noi să facem pentru ei este să îi formăm, să îi instruim și să îi educăm cu cu atenție, cu dragoste și răbdare. Când pedepsim, criticăm, amenințăm, folosim de fapt de emoții dureroase cum sunt frica, rușinea, suferința, pentru a produce comportamente pozitive. Nu merge așa. Cu rău nu produci bine.

Când pedepsim copiii, de fapt îi penalizăm pentru comportamentele inadecvate pe care le au.

Pedepsele duc la stimă de sine scăzută, anxietate, vină, frică, nesiguranță, umilință și resentimentele. Pedeapsa are un efect imediat, dar temporar. Nu elimină motivul unui comportament nedorit și nu îl face pe copil să înțeleagă cu adevărat cum se poate face altfel.

Ce se poate face altfel, în loc de pedeapsă, este exprimarea consecințelor unui comportament.

Este indicat ca exprimarea consecințelor să fie legată de comportamentele copiilor, nu de modul lor de a fi. Nu judecăm, nu etichetăm și nu jignim copilul. Este important și să îi explicăm ce poate să facă altfel și să îl asigurăm că este iubit și apreciat indiferent de comportamentele pe care le are. Și din curiozitatea sau neîndemânarea firească este imposibil să nu greșească niciodată.

O modalitate pozitivă de a ne disciplina copiii înseamnă:

– Să ne concentrăm pe comportamentele pozitive ale copilului, să le validăm, să le încurajăm.
– Să stabilim reguli clare și limite la fel adaptate vârstei copiilor. Într-o lume plină de necunoscut, limitele creează siguranță. Copiii au nevoie de limite impuse cu claritate și iubire în funcție de capacitățile vârstei lor. Limitele sunt importante pentru copii, încă de mici, pentru a înțelege regulile lumii, ale naturii și ale relațiilor cu ceilalți.
– Să avem așteptări realiste cu privire la abilitățile și nevoile copiilor.
– Să fim un bun exemplu despre cum se gestionează emoțiile dureroase.
– Să acceptăm toate emoțiile copilului nostru.
– Să le fim sprijin continuu.
– Să îi iubim și când par că merită mai puțin și să le spunem că îi iubim. Și copiii și adulții au nevoie de iubire chiar și atunci, mai ales atunci, când trec prin situații dificile sau au comportamente care nu sunt acceptate de cei din jur.
– Să îi îmbrățișăm. Îmbrățișarea îi ajută să se conecteze cu adulții și să se simtă iubiți.

Sursă poza: Bermix Studio @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Modalitati pozitive prin care putem gestiona comportamentele copiilor … alea care nu ne plac apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Se zice că se greșești e omenește, slavă dumnezeilor că s-a inventat vorba asta că mai scoate oamenii din vinovăție. Nu că vinovăția ar fi doar rea, există și aceasta bună parte care te face să încerci să eviți. Vinovăția te ajută atât timp cât te menține conștient că ce ai făcut greșit trebuie evitat altă dată. I-am dat o palmă copilului tău într-un moment în care te-ai pierdut cu firea, vinovăția te ajută să scoți ce este mai bun din tine și altă dată să îți ții mâna în buzunar. Asta dacă chiar înțelegi că bătaia nu este o modalitate de educare și nici nu aduce nimic bun, niciodată, în niciun context, față de nimeni.

Când ne creștem copiii suntem foarte atenți la greșelile lor în încercarea de a-i îndruma. Le spunem zilnic ce nu trebuie să facă și cum să facă altfel. E adevărat că au nevoie de noi pentru asta. E și mai adevărat că existe multe căi prin care îi putem călăuzi fără a-i face să se simtă mici, neînțeleși, neiubiți, defecți. Despre asta, altă dată. Si parintii gresesc si este în regulî că o facem. Nu vă așteptați să vă spun asta, dar, da, chiar o cred. Copilul va afla că nu ești acest zeu mutant care știe totul, tot timpul și care face totul perfect. Iar el, copilul, nu îi ajunge nici la unghia de la picior.

Cum să procedăm când am greșit față de copil?

Să recunoșteam că am greșit fără să ne ascundem.

Să nu cautăm să ne găsim scuze, făcându-l pe el vinovat, și nici pe altcineva. El e copilul, noi suntem adulții. Greșeala e a noastră.

”Am greșit că am țipat la tine” în loc de ”Am greșit că am țipat la tine, dar tu nu mă asculți când îți vorbesc”

”Am greșit că am folosit cuvinte jignitoare” în loc de ”Am greșit că am folosit cuvinte jignitoare, dar tatăl tău m-a scos din minți”.

Să îi spunem ”îmi pare rău”. Suntem un exemplu pentru el, să regretăm cu voce tare acțiunile pe care le face, îl învață prin puterea exemplului. Știu că avem tendința de le impune să își ceară scuze față de cineva când greșesc. Are un mai mare impact când îi învățăm prin exemplu.

Să vorbim despre sentimentele noastre și când suntem fericiți, dar și când suntem furioși, triști, obosiți, apăsați de probleme. ”Îmi pare rău că am țipat la tine, am greșit, sunt tristă cu situațiile de la serviciu și nu am reușit să mă controlez, voi încerca să nu mai ridic tonul la tine.”

Să încercăm să nu mai repetăm. Nu e ca și cum ar calcula copilul de câte ori am îndreptat o posibilă greșeală, nici nu ar avea cum, dar la nivel inconștient informația se înregistrează.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Adevarul e ca si parintii gresesc si pe copii ii ajuta sa stie asta apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.