Sigur, atunci avea aproape un an, era destul de mic pentru a înțelege întru totul că sunt copii sărăci în lume. Eu știam în schimb. Și mai știam că este în putearea mea să îl învăț din timp să dăruiască, să fie empatic, să se gândească din când în când și la ceilalți. De altfel David știe deja destul de bine că există familii sărace, pentru care viața nu este tocmai ușoară. A fost cu mine în vizită la unii dintre ei acasă, când eu avea de făcut anchete sociale. A fost cu mine în tăbără cu copiii de la Centrul Comunitar Generații, un after shool social pentru copiii din sectorul 6 care provin din familii cu venituri foarte mici.

Păstrez ideea pentru fiecare an, ca o tradiție a noastră pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun.

În primii ani a acceptat imediat. A ales împreună cu mine câteva jucării de care se plictisise. Am ales doar jucării în stare foarte bună, funcționale, curate.  Le-a pus lângă ghete, să le ia Moș Nicolae, să le ducă copiilor care nu au cu ce să se joace. Dimineață devreme, le-am luat, le-am ascuns bine și apoi le-am donat unui copil.

Avea și are mult prea multe jucării, trebuia să găsesc o soluție pentru asta . Plus că învață să dăruiască, nu doar să primească.

Am păstrat tradiția pentru fiecare an. Sunt 5 ani de când facem asta. Mă aștepam să fie ușor, dar nu a fost. Cu cât a crescut mai mult cu atât a devenit mai atașat de jucăriile lui. Eu, în schimb, am pus această idee în calendarul de Advent, pentru ziua de 5 a lunii decembrie și am continuat să îi explic cât de important este să ofere și el.

Activitatea ajută copilul să învețe să daruiască și să fie empatic. Dar asta nu se face cu forța, așă că pot să accept când refuză să pună jucării . Dar păstrez ideea pentru fiecare an, ca o tradiție a noastră pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun. Și continui să îi vorbesc despre cât de fericită sunt eu când dăruiesc altora. Despre cât de mult bine poți să faci, chiar și cu o jucărie, o haină, o pâine, un cuvânt bun.

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificari articole”). 

Sursă poza: Anastasiia Chepinska @ Unsplash

Articolul O idee de activitate care ajută copilul să învețe să daruiască apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

În decembrie 2013, de Moș Nicolae mi-am făcut singură un cadou mai special. Așa ar putea începe povestea blogului meu lansat pe 5 decembrie.

Ideea de a-mi face un loc al meu în online exista în mintea mea de ceva vreme. Îl vedeam ca pe  extensie a mea,  un spațiu în care să pot lăsa scrise povești și experiențe care să le fie eventual de folos și altora, un colțișor în care să pun la păstrare amintiri și, recunosc, a fost și un exercițiu de consolidare a brandului personal (de asta pagina mea se cheamă cristinaotel.ro și nu altfel ).

 Sursă poză: arhiva personală

După primele două săptămâni eram deja obosită și frustrată!

Organizată cum sunt, la început îmi propusesem să scriu după un algoritm și să am cam același număr de articole în fiecare categorie de postări: din experiența de trainer, din experiența de mamă, activități pentru copii și rețete încercate cu success. După primele două săptămâni eram deja obosită și frustrată! Eram atât de preocupată de echilibrul ăsta încât mă forțam să găsesc subiecte din fiecare categorie. Era de vis să fac un desert numai de dragul de a avea ce să postez. Mă apucă râsul ori de câte ori îmi amintesc. Noroc că m-am trezit repede la realitate că altfel m-aș fi lăsat rapid de scris pe blog.

Azi văd blogul ca pe ceva organic și viu, o oglindă a celui care scrie. E ceva foarte personal sau așa ar trebui să fie. Toate momentele mele importante se simt și se reflectă și pe blog. Înainte de a rămâne însărcinată cu Sara și de a intra în concediu scriam mult (și nu numai pe blogul meu) despre dezvoltarea personală și experiențele mele de trainer. Mai apoi a urmat o perioadă lungă în care scriam aproape exclusiv din postura de părinte și blogului i s-a dus vestea ca fiind unul de parenting. De ceva vreme, într-un mod natural și neplanificat, am început să mă preocup din nou de zona de dezvoltare personală, pentru că simt că acolo îmi pot pune la treabă abilitățile în folosul cui are nevoie.

Cu timpul blogul a crescut și am făcut loc unor proiecte dragi mie.

Conversațiile cu Alex sunt printre preferatele multor cititori și am primit chiar și întrebări despre conversațiile cu Sara. Mai așteptați-ne puțin, vă rog. La cum se conturează personalitatea domniței noastre nu vă va dezamăgi! Inspirația săptămânii are deja 40 de ediții (acum îmi dau seama că în curând face un an proiectul!) și tot mai multă lume așteaptă serile de vineri ca să vadă cine ce a mai scris. Îmi doresc tare ca și cel mai recent proiect, Pauza de bine, să prindă aripi și să fie de folos. Eu îmi pun mari speranțe în el.

Așa cum am mai spus pe blog, scriu ca să dau lumii înapoi, să contribui la ceva mai mare decât mine, să ajut cu stropul meu să schimbăm lumea în mai bine. Dacă un articol reușește să inspire măcar o mână de oameni, să îi facă să se simtă înțeleși, să le dea o idee, să le ofere un răspuns, o soluție la o problemă cu care se confruntă atunci înseamnă că am reușit să fac ce mi-am propus. Cum îmi place mie să spun, eu dau cât pot și fiecare cititor își ia cât dorește și cât are nevoie.

Să scrii pe un blog mi se pare un exercițiu teribil de bun de autocunoaștere, de creștere, de responsabilizare.

Pentru mine e aproape un job full time, cu scris la ore târzii, între reprizele de alergat după Sara, între un joc cu Alex, un vas de spălat, o camera de aspirat, o mâncare de gătit, o carte de citit, un prieten de sunat, o relație de îngrijit, o oră de sport și tot așa. Jonglerie, nu altceva!

În toată alergătura asta blogul a fost și va rămâne un soi de Elveție, un loc liniștit și cu note pozitive, cu povești și lucruri folositoare, cu riscul de a nu produce articole super viralizate. Îmi fac totuși un disclaimer pentru eventualitatea în care personalitatea mea va suferi modificări semnificative care se vor oglindi și în felul meu de a scrie.

Articolul De Mos Nicolae mi-am facut cadou un blog – Cristina Oțel   apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.