Este un cadou pe care mi l-am făcut mie însămi ca semn de mulțumire că am supraviețuit vieții. 

Și că, așa cum a fost și saltul, deși m-am speriat groaznic, deși am văzut lumea departe de mine, deși m-am întrebat inclusiv ce dracu a fost în capul meu de am decis asta, totuși, când s-a deschis parașuta și am plutit deasupra lumii, mi s-a umplut inima de viață.

Am stat acolo, la TNT Brothers, la terasă și am privit pe alții cum trec prin ce urma să trec și eu. O combinație de frică și entuziasm în același suflet. De altfel, instructorul cu care eu am zburat avea 6000 de salturi și încă simțea frica. Frică mi-a fost, dovadă stau și pozele primite după. Și vă recomand sincer, dacă alegeți să trăiți un salt cu parașuta, să luați și filmare și poze, veți vrea apoi să vă uitați la ele, vă garantez.

”Să nu te prind Cristina că leșini și ratezi toată senzația asta”.

M-a surprins să mă văd sărind în video. Când am plecat de la ei, am avut în suflet enorma dorință să repet asta cândva. Când am văzut video și mă uitam la fața mea speriată, mă întrebam când mi-a fost atât de frică. Apoi mi-am amintit ceva. Instructorul îmi spusese că e posibil ca după salt să am impresia că nu pot respira, dar e o impresie falsă, și să stau cu bărbia sus și gura deschisă. Ceea ce am și făcut. De ce? Mi-a fost frică să nu leșin . Am o relație apropiată cu leșinatul și în mintea mea, acolo, deasupra tuturor era numai ”Să nu te prind Cristina că leșini și ratezi toată senzația asta. Să nu te prind!”. Nu am leșinat, dar nici bine nu am dat în poze .

Sigur că nu despre asta este, este despre cum a fost pentru mine să stau în aer, în mâinile unui necunoscut, la 4000 de m distanță de toți și toate. Și o cădere liberă timp de un minut unde ajungi la 200km/h și nu îți amintești dacă mai ai inima la locul ei sau nu.

”Sărim, ne distrăm și deschidem parașuta” – salutul de la TNT Brothers

Am glumit mult înainte și după și uneori încă nu îmi vine să cred că am sărit. Am apreciat profesionalismul oamenilor de acolo, de la recepție, la instructor și cameraman. Mi-a plăcut că poți să stai la terasă, să discuți cu cei care au sărit sau vor sări. O atmosfera ultra zen pentru o experiență atât de palpitantă. Se simte pasiunea lor la fiecare colț.

Eu am sărit la aerodomul Clinceni, dar îmi doresc să ajung și la Tuzla, trebuie să fie tare fain să vezi marea la picioarele tale. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost momentul după ce s-a deschis parașuta și am plutit deasupra lumii. Undeva spre 10 minute care par că trec mai repede decât un strănut. Dar asta se întâmplă cu tot ce îți place.

E un cadou altfel pentru tine sau pentru oamenii pe care îi iubești. Doar celor care sunt siguri de iubirea ta, nu cumva să creadă că îi arunci din avion ca să scapi de ei și să îți rămână moștenire ratele la bancă și mașina de spălat vase.

Vă spun cât pot de sincer că a fost absolut bestial să mă arunc din avion, în condiții organizate, și aș repeta experiența asta oricând. Absolut oricând, oricât de frică mi-a fost când am văzut lumea, mică, la picioarele mele.

Articolul Ce cadou mi-am făcut ca semn de mulțumire că am supraviețuit vieții apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.