Eu știu că nu sunt singura într-o astfel de situație. Mai sunt oameni, mai ales femei care, hai să recunoaștem, căutăm de multe ori mașina în funcție de culoare. De altfel eu știam destul de bine ce îmi doream când mă uitam după o mașină, dar nu am găsit să cumpăr una gata făcută.

Cum am știut exact ce vreau? Asta e o poveste cel puțin interesantă:

La 2 blocuri distanță de noi, pe unde ne ducea drumul dus-întors casă-grădiniță-birou, era parcat un superb Ford Fiesta. Azi, mâine, tot trecând pe lângă el, am observat că era mai mereu acolo. Și când plecam și când veneam, de cele mai multe ori chiar și în weekend. L-am remarcat amândoi, eu și David. Se întâmpla să ne plimbăm și cu trotineta și să ne oprim la el doar să îl admirăm. Ajunsesem în câteva luni și să ne pară rău că stă așa, nemișcat acolo, parcă neiubit de nimeni.

Când am decis că e musai să iau mașină, am început să dăm și mai mult târcoale Fordului și să mă întreb cu voce tare, dacă nu cumva, proprietarul ar vrea să îl însoare . Atunci David a venit cu ideea de a-i scrie un bilet, așa că, am luat pixul în mână și am scris:

”Bună ziua,

Am observat că această mașină superbă petrece mult timp singură în parcare și cum noi suntem în căutarea unei mașini și acest Ford ne place foarte mult, vă rugăm să ne sunați la numărul 07XXXXXXXX  dacă vă gândiți să o vindeți. Mulțumim!”.

A doua zi dimineața, când ploua tacticos afară, am pus biletul într-o țiplă și l-am vârât sub ștergător. Am spionat la întoarcerea de la grădiniță și de la muncă, dacă biletul a fost lua. Era încă acolo. Am spionat și în următoarea dimineață. Fusese ridicat. Am așteptat o vreme, nu am primit niciun telefon.

Ce am făcut apoi, după ce nu a mers curtatul mașinii frumoase din parcare?

Am cumpărat un Ford Fiesta albastru. Cum să îți personalizezi mașina mi-am zis? Am colantat-o . Atât de simplu! Sigur, am făcut o cercetare să văd care ar fi soluțiile de a personaliza mașina. Am citit despre vopsit, colantat, tipuri de colant, firme care se ocupă de asta, riscuri și alte nebunii. Așa am ajuns la colantaremasini.ro.

Și aici, chimia a fost din prima. Oamenii au înțeles în mare ce vreau, m-au sfătuit și m-au ghidat în așa fel încât să am o mașină pe care să o plac mai mult decât pe cea care stă și azi mai mult în parcare. Am fost la ei să văd mostre de colant, am plimbat e-mailuri cu poze de pe internet oarecum asemănătoare cu ce aveam eu în minte, am ascultat de indicațiile lor. Când totul a fost decis, am dus mașina acolo și am ridicat cu totul altă mașină.

Am apreciat deschiderea lor, profesionalismul și disponibilitatea de a mă ghida în a alege culoare, tipul colantului, combinațiile de culori, în așa fel încât să intre și în bugetul meu.

Veți vedea pe site-ul lor câteva estimări de prețuri, dar puteți la fel de bine să le trimiteți o cerere de preț aici.

Eu am ales varianta unei combinații de 2 culori, dar puteți merge atât pe colantare full cât și pe colantarea doar anumitor elemente. Găsiți pe site modele. Colantarea se face cu autocolant Oracal 651, 641 sau alte folii speciale.

Eu am optat pentru Oracal 970 deși are un cost mai ridicat. Asta pentru că este mai rezistent și mai flexibil, special creat pentru decorarea completă a mașinilor. Este recomandat atunci când vorbim de porțiuni cu denivelări și părți mai greu de decorat (oglinzi, bare, praguri, etc).

Așa că, dacă vreți și voi o mașină de care să vă fie dor când urcați în casă la culcare, sau pe care să o admirați de la geam, doar de dragul de a o privi, asta este soluția. Pe a mea, nu o dau, nici dacă îmi lasă vecinii bilețele pe parbriz !

Articolul Cum să îți personalizezi mașina când ai una care nu ți se potrivește apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nici nu vreau să îmi mai amintesc de vremea bebelușiei și protestele lui și drumul București-Azuga. L-am făcut în peste 4 ore și nu de la trafic, de la oprit să îi dau țâță că poate nu mai protestează atât de tare. Și asta nu s-a întâmplat o singură dată. La un moment dat s-a învățat, a acceptat că altă variantă nu există, s-a resemnat și eu am răsuflat liniștită. Am preferat plânsul lui, pe care de fapt niciodată nu l-am luat așa zen, ci mai degrabă ca pe o suliță în coastă. Dar știți vorba aia, ”Decât să plângă mama, mai bine plânge mă-sa?”. Ei, în cazul plânsului pe motiv că nu îmi place să stau în scaun auto, mai bine plânge el, decât să îl plâng eu pe el.

Nu, nu e de joacă, nu riscați. Nu veți putea să dați timpul înapoi să îl puneți într-un scaun în mașină dacă îl veți primi pe un pat de spital cu zeci de perfuzii și operații sau și mai rău. Nu mai mergeți pe varianta ”mie nu mi se întâmplă”. Să știți că nici eu nu am crezut că mie o să îmi moară un copil. A murit totuși!

Nu vă mai jucați cu viețile copiilor voștri și nici cu ale voastre. Nu prea e viața aia care rămâne după moartea unui copil pe care ai fi putut să îl salvezi.

Săptămâna trecută am depășit o mașină în care, o fetiță de 5-6 ani, era jumătate afară pe geam. Ieri așteptam la trecerea de pietoni și prin fața noastră a trecut o dubiță unde doi copii de 3-4 ani erau liberi lângă șofer. Mi s-a ridicat părul pe mine și m-am aricit toată verbal, într-o discuție cu domnul soț. Cum să fii atât de inconștient !?

Și nu vreți să știți cum m-am rățoit la tatăl meu când am aflat că și-a permis să îl ia pe David în mașină, fără scaun. Așa ceva nu, nu pot să accept! La fel cum nu accept argumentul ”Eu conduc bine și prudent”. La fel conduc și eu și totuși ce să vezi, în ultimele 3 luni au intrat doi în mașina mea pentru că nu s-au asigurat. A doua oară fix în partea pe care era David, doar zgârieturi pe aripa din față și din spate, mașina se numește momentan ”Zebruța”.

Nimeni nu îți spune când vei avea un accident.

În schimb, la primul accident, bine că nu aveam băiatul în mașină. M-a lovit unul atât de tare încât și eu și el ne-am dat cu capul de volan, lucrurile de pe bancheta din spate au venit peste scaunul meu. Mașina a fost nedeplasabilă, toată partea dreaptă, plus fața făcute zob. Nu mai vorbesc de sperietură. Primul meu gând atunci, după lovit volanul cu pumnii de la nervi că am făcut țăndări mașina mea, care nici nu e a mea, e a socrului, a fost ”Bine că nu îl am pe David în mașină”. Iar lipsa lui din mașină a fost doar o conjunctură.

Așa că nu vă mai jucați cu asta! Puneti copiii in scaune auto! Nu acceptă copilul să stea în scaun? A scris Ioana un articol foarte fain despre cum să rezolvi partea asta, îl puteți citi aici. Cumpărați un scaun, instalați-l corect, de preferat cu spatele la sensul de mers, nu cedați la plânsul copilului și nici la argumentele neamurilor că nu e chiar atât de grav. Nu transportați păpuși pe care le puteți cârpi ușor. Transportați copiii voștri! Țineți-i în viață!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Puneti copiii in scaune auto, nu va mai jucati cu vietile voastre! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.