Tulburările de alimentație (bulimia, anorexia, mâncatul compulsiv) sunt rareori un efect doar al obiceiurile alimentare nesănătoase. Iar pentru a putea să te vindeci de astfel de tulburări este esențial să mergi la sursa lor reală – trauma care nu a fost vindecată. Mai mult de atât, așa cum vă spuneam într-un articol trecut, traumele noastre vorbesc prin corpul nostru.
Tulburările de alimentație sunt un efect al traumatizării.
Tot mai multe studii validează legătura dintre traumă și tulburări de alimentație. ”Eating Disorders, Trauma, and Comorbidity: Focus on PTSD„ – Timothy D Brewerton, este unul dintre ele. Care sunt evenimentele violente corelate de către studii cu dezvoltarea ulterioară a tulburărilor de alimentație?
- Abuz sau agresiune fizică sau sexuală – cel mai adesea întâlnit
- Accident care pune viața în pericol
- Moartea violentă sau accidentală a unei persoane dragi
- Terorism sau război
- Martor la crimă sau viol
Un studiu realizat în 2012 arată că majoritatea femeilor și bărbaților cu anorexie nervoasă, bulimie nervoasă și alte tipuri de tulburări de alimentație, au raportat un istoric de traume interpersonale (Comorbidity of partial and subthreshold PTSD among men and women with eating disorders in the National Comorbidity Survey-Replication Study. The International Journal of Eating Disorders). Tulburările de alimentație devin un mecanism de supraviețuire prin care se distrag de la a se uita la durerea rămasă în ei. Mâncarea poate fi folosită, în acele momente, ca mijloc de a-și calma și gestiona emoțiile dureroase intense.
Mănânci ca să ”scapi” de amintirile dureroase legate de evenimentul traumatic.
De asemenea, anorexia este o modalitate de a ”scăpa” de ceva nedorit (emoție, memorie sau simptom). În timp ce bulimia poate fi văzută ca o modalitate de a ”umple” un gol. Știm rațional că nu putem umple un gol emoțional cu mâncare și nu putem scăpa de sentimente nedorite, golind stomacul. Și totuși pentru cei cu tulburare alimentară toate acestea asigură o alinare scurtă, un mecanism de a face față unei traume nevindecate (cel puțin la nivel inconștient).
Un simptom apărut în urma traumelor este și auto-vătămarea. Și asta pentru că sunt afectați de sentimente precum vinovăție, rușine și lipsă de iubire față de propria persoană. Uneori chiar cred că sunt de vină pentru ceea ce li s-a întâmplat, mai ales copiii care suferă traume când nu sunt încă suficient de mari și dezvoltați pentru a privi viața în ansamblu. Drept urmare, pe măsură ce cresc își formează tipare autodistructive, iar anorexia și bulimia sunt până la urmă o modalitate de auto-pedepsire.
Traumele sexuale pot cauza în mod specific tulburări de alimentație.
În trauma sexuală victimele se splitează de propriul corp (disociere la contactul sexual, rupere de propriul corp, mecanisme de supraviețuire a abuzului). Astfel, în mintea lor, inconștient de cele mai multe ori, tot mâncatul excesiv le poate ”salva”. De exemplu, o femeie care a fost abuzată sexual ar putea crede că, dacă va lua în greutate, potențialii atacatori nu o vor răni în viitor. Sau ar putea crede că dacă nu mănâncă și slăbește foarte mult, nu va mai fi atractivă pentru agresor. Cercetările arată că 35% dintre femeile cu tulburări de alimentație au fost violate sau agresate sexual.
Cel mai important pas în tratarea tulburărilor de alimentație este tratarea traumelor.
Dacă în timpul tratamentului pentru tulburări de alimentație nu este aplicată și o psihoterapie centrată pe traumă, posibilitatea ca recuperarea să se realizeze în totalitate și pe termen lung, este mult mai mică. Pacienții vor reveni la obiceiurile lor care le folosesc drept mecanisme de supraviețuire atât timp cât trauma nu este procesată. Psihoterapia îi ajută și să dezvolte mecanisme sănătoase de a face față durerii din ei.
Un alt pas important în tratarea tulburărilor de alimentație este vindecarea relației cu alimentele, greutatea și mai ales corpul lor. Aceste tulburări au efecte asupra modului natural prin care corpul transmite când îi este foame, când este sătul, când este prea mult. Este importantă o întoarcere la a fi în contact cu aceste semnale naturale, la a fi în contact cu corpul lor.
Primul pas în recuperare este să căutați ajutor!
Sursă poza: Lewis Fagg @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
