Ce jocuri, activități și alte tertipuri te pot ajuta să obții cooperarea copilului? Sau măcar să îl sprijini să gestioneze frustrarea pe care o simte în momentele dificile?

Vorbește-i în așa fel încât să te audă.

Asta este uneori o adevărată artă! Mai întâi asigură-te că este atent la ce îi spui. De exemplu, apleacă-te la nivelul lui și privește-l în ochi. Formulează cerințele cât se poate de pozitiv. Este mai probabil să reacționeze când îi ceri ceva, decât atunci când îi interzici. ”Te rog să vorbești mai încet” în loc de ”Nu mai țipa”.

Folosește cuvinte puține, simple, clare, pe înțelesul lui, adresate pe un ton cald, calm și totuși ferm.

Explică motivul pentru care îi ceri ceva sau este nevoie să facă ceva. Folosește exemple, demonstrații, diverse situații deja trăite, dacă este cazul. Nu te feri să îi mulțumești atunci când acceptă să facă ce i-ai cerut și să îi spui că apreciezi că a cooperat.

Pregătește-l pentru schimbări din timp, chiar cu riscul de a fi mai greu să faci față reacțiilor lui.

Explică-i ce se va întâmpla în ziua respectivă sau într-un anumit moment cum ar fi la medic, în concediu, la grădiniță, când îl lași cu un bunic. Pentru copii este important să cunoască cursul acțiunii.

Oferă timp să accepte situația sau să se obișnuiască cu schimbarea.

Atunci când este nevoie să te desparți de el și nu vrea, sau să pleci undeva și nu vrea să se îmbrace, în general când refuză o acțiune pe care totuși chiar trebuie să o facă, încearcă să nu îl forțezi și dă-i timp să accepte, măcar 10 minute și explică-i asta. De cele mai multe ori se găsesc 10 minute.

Lasă-l să aleagă atunci când se poate.

Dă-i măcar 2 variante atunci când se poate. Și când nu se poate, pentru că sunt și astfel de momente, explică-i de ce este nevoie să facă exact așa cum îl rogi tu.

Inventează jocuri cu și despre animale de tot felul sau alte personaje.

De exemplu pentru situațiile când nu vrea să se îmbrace poți spune o poveste ”Uite vin crocodilii (șosetele lui) să pupe piciorușele tale dulci de tot”. Toată situația se poate transforma în mult râs din partea lui, când îi atingi tălpile cu șosetele.

Numărați până la 10.

Pentru a-i da mai mult timp să realizeze o acțiune sau a-ți da ție timp mai ales atunci când te cheamă insistent să te joci și tu vrei să mai speli o farfurie sau cine știe ce. O poți face cântând sau îl poți încuraja și pe el să numere cu tine, așa mai învață ceva nou :).

Folosește maimuțărelile și alergatul prin casă și pentru cooperarea lui și pentru descărcarea ta și a lui.

Poate unele par dificile, dar pe măsură ce le aplici și încerci să te folosești cât mai mult de jocuri pentru a face lucrurile cu zâmbetul pe buze, vei vedea că nu e totul chiar atât de complicat. După ceva exercițiu, devine un automatism. De fapt, un mod de viață, până în punctul în care nici nu mai realizezi de fapt că faci asta.

Nu uita că atunci când sunt mici au și ei nevoie de control. Sunt la o vârsta la care prea mult controlează alții pentru ei.

Când îl simți prea tensionat și doritor să dețină el controlul poți încerca să îl lași să facă așa cum dorește. Fără să intervii, în măsura în care nu îi pune în pericol sănătatea sau nu îi afectează pe cei din jur. Are nevoie de control la o vârsta la care prea mult controlează alții pentru el. Vei vedea că uneori vrea să te controleze pe tine. Controlul lui presupune de multe ori faptul că nu te lasă să pleci de lângă el. Și să te joci cum și cu ce vrea el. Nu este tot timpul confortabil, cum nici pentru ei nu este confortabil controlul nostru.

Nu spun că ideile de sus funcționează pentru orice copil. Eu nu cred în rețete general valabile. Sunt mulți factori care intervin, unii țin doar de moment (oboseala, conexiunile pe care le face fix atunci etc), alții mai generali, cum ar fi modul în care copilul își percepe părintele, relația pe care o are cu el, temperamentul copilului etc. Despre cum îl ajuți în funcție de temperament, v-am mai povestit aici. Dar, sigur funcționează mult mai bine o educație bazată pe cooperare. Și cooperarea vine dintr-o bună comunicare, conexiune, înțelegere, empatie, răbdare și voie bună. Mai departe, fiecare adaugă propriile ingrediente.

Sursă poza:  Paige Cody @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Modalități pozitive prin care poți obține cooperarea copilului apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Pentru ei este mult mai important ce fac ei atunci, față de ce anume le cerem noi.

Da, de multe ori ei au ceva mai important de făcut pentru ei, fie că învârt ceva nou, fie că bat mingea de fotbal sau doar se joacă un meci pe Xbox. Și e de la sine de înțeles că nu va fi altceva mai important pentru ei atunci. Chiar dacă întârziem la o întâlnire sau se răcește mâncarea din farfurie sau apa din cadă. Nu au aceleași priorități ca și noi și este perfect în regulă. 

Ce ajută?
Conectarea prin contact fizic, privitul în ochi și coborârea la nivelul lor pentru a ne percepe ca pe un egal. Ajută explicațiile oferite cu fermitatea, dar fără a țipa. Și negocierea unei perioade de timp pentru a trece de la activitatea lor, la cerințele noastră. ”Te mai poți juca 10 minute și apoi vom pleca. Este în regulă? Ai nevoie de 10 minute sau 15 minute?”.

 Cortexul prefrontal este încă în dezvoltare, iar el este responsabil cu autoreglarea și autocontrolul.

Ce se întâmplă de fapt când noi îi rugăm să oprească joacă pentru a merge la somn pentru că regula spune că la ora 22:00 ne punem în pat? Ei trebuie să aleagă să renunțe la ce vor ei, pentru ce vrem noi. Când relația cu noi este mai importantă față de ce fac fix atunci, ne vor asculta. De fiecare dată când au capacitatea de a alege singuri raportarea aceasta, își consolidează căile neuronale ale creierului care crează autodisciplina. Autodisciplina este atunci când aleg pentru că așa simt ei, nu pentru că am țipat și i-am amenințat cu ceva. Când țipăm și îi amenințăm, ei aleg să facă ce le cerem, din frică. Este o mare diferență.

Ce ajută?

Să avem reguli și limite clare pe care le respectăm cu consecvență. Să răspundem cu empatie și răbdare momentelor în care aleg că este mai important ce fac ei, fix atunci.

 Uneori copiii ignoră pentru că noi i-am învățat să răspundă abia după ce am țipat sau i-am amenințat.

Copiii sunt deștepți, ei știu că pot câștiga mai mult timp pentru ei dacă ne ignoră. Și uneori noi îi învățăm indirect că vorbim serios abia când ridicăm tonul. Aceea devine frecvența pe care o percep.

Ce ajută?

Să fim blânzi cu ei și cu noi. Eu folosesc tehnici de respirație pentru a mă calma atunci când simt că mai am puțin și îmi vor ieși flăcări pe nas.

 Se simt deconectați de noi și asta le îngreunează capacitate de a ne asculta.

Ei se deconectează când stau multe ore departe de noi, când trecem prin momente încărcate emoțional sau când trec prin situații care le activează emoțiile dureroase și nu știu ce să facă cu asta.

Ce ajută?
Să ne reconectăm cu ei prin atenție, empatie și joc. Vă recomand câteva jocuri de inversare a puterii și 5 jocuri de conectare pentru copii energici. Copiii mici înțeleg mult mai repede și ușor dacă le vorbim în limbajul lor, limbajul jocului. Să discutăm cu ei despre ce simțin noi și despre ce simt ei.

 Sunt OAMENI și stă în natura oamenilor să se împotrivească controlului, să spună ”Nu”, să facă ce le produce plăcere.

Este important să aibă încredere în noi, să știe că atunci când le spunem ”Nu” avem un motiv întemeiat. La fel și atunci când îi rugăm ceva, chiar și de ciunșpe ori. Să știe că îi iubim și când ne ascultă și când ne ignoră. Să știe că avem datoria de a-i proteja și de a-i învăța despre viață. Toți ne dorim să creștem copii care au autodisciplină și își asumă responsabilitatea pentru faptele lor și noi suntem primul exemplu pe care îl vor urma. 

Ce ajută?
Să evităm luptele pentru putere și pentru asta avem nevoie de reguli și de rutină. Asta ne va ajuta și să nu intrăm în pielea personajului cel rău care îi spune mereu ce să facă. ”Regula este să ne spălăm pe mâini imediat ce intrăm în casă”. Și mă spăl și eu cu el. ”Regula este că putem mânca înghețată după ce mâncăm mâncare”. Eu nu mănânc înghețată . ”Este ora 22:00 este timpul să ne așezăm în pat”. Toată lumea face asta. ”Dacă ne grăbim vom avea mai mult timp să stăm cu prietenii noștri” etc. Ați prins ideea, da?

Sursă poza: Laurent Pignault @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul De ce copiii nu fac ce îi rugăm de prima dată când le spunem? Și ce putem face? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Copiii noștri nu au nevoie de părinți perfecți, gata să știe mereu răspunsul corect, dar au nevoie de părinți care îi iubesc și se străduiesc să le crească potențialul.

Fiindcă fiecare copil se naște cu anumite particularități, iar ceea ce putem să facem pentru ei este să îi ajutăm să își descopere punctele tari, să le accepte pe cele mai puțin pozitive și în final să fie o variantă cât mai bună a lor. Aceeași frază este valabilă și pentru părinte. Poate că partea asta cu multă teoretie nu pare deloc atractivă, dar aveți răbdare până la final și veți vedea cât este de utilă.

În jurul vârstei de 3 ani, uneori chiar 2 ani, un copil are deja clădită structura personalității.

Daa … așa devreme. Foarte important de menționat:
– temperamentul nu este identic cu caracterul. Trăsăturile de caracter se conturează în urma experiențelor de viață pe care le-am avut și a influențelor date de valorile inspirate de părinți, a normelor societății, a ceea ce ne este prezentat ca fiind normal, de aspectele care sunt adoptate de persoanele apropiate. În schimb temperamentul este înnăscut și definit de modul personal de a vedea lucrurile, de a simți, de a gândi.
– temperamentul nu este identic cu dezvoltarea (de exemplu aproape toți copiii, în jurul vârstei de 8 luni, devin anxioși în prezența persoanelor străine, fără a fi o particularitate care să arate că avem un copil timid).
– nu putem să alegem un anume temperament pentru copiii noștri, nici măcar pentru noi, la fel cum nu putem alege nici culoarea ochilor sau mărimea nasului
– orice timp de temperament are atât aspecte pozitive cât și negative, ajută să le cunoaștem pe toate și să le acceptăm.

– tipuri temperamentale pure se întâlnesc rar. Mai degrabă este vorba de temperamente combinate în care devin mai accentuate sau predominante trăsăturile unui anumit tip.

Cea mai utilizată și cunoscută clasificare a tipurilor de temperament este cea a lui I. P. Pavlov:

1. Coleric
2. Sangvinic
3. Flegmatic
4. Melancolic

1. Coleric:

Este copilul dinamic, agitat, nerăbdător, foarte impulsiv, care își controlează cu greu sentimentele. Este competitiv, entuziast, optimist, independent, spontan, dominator, cu excelente abilități organizatorice. Se face remarcat ușor într-un grup fiindcă își impune cu ușurință și naturalețe punctul de vedere. Manifestă procese afective intense. Trece cu ușurință de la o stare la alta și îi place să fie mereu ocupat cu câte ceva (are aspirații înalte și este muncitor).

Este ușor irascibil, uneori agresiv, critic la adresa celorlalți și imprăștiat din simplul motiv că nu știe cum să își conserve energia. Ia decizii fără să cugete foarte mult asupra lor fiind impulsiv, cu un răspuns de reacție rapid și centrat pe rezultate. Vrea să fie în permanență la conducere, să i se recunoască realizările și să își poată manifesta abilitățile de lider pe care crede că le are.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant coleric?

– încurajează-l să facă un sport pentru a învăța ce este disciplina
– este util și să își canalizeze energia și pentru asta are nevoie să se joace și să alerge mult
– rezervați timp, de preferat în fiecare zi, pentru activități liniștite (citit, puzzle, jocuri de masă).
– stabiliți împreună un program constant și variat
– pune-i limite clare și fii ferm pentru că el va tinde să le neglijeze dorind să se impună
– este important să îi oferi sfaturi clare
– fii atent la sentimentele lui și încearcă să empatizezi cât mai mult
– are nevoie să i se creeze motivaţii puternice pentru învăţătură
– învață-l să-și respecte prietenii și colegii. Să fie atent la nevoile lor pentru a renunța la acțiunile care le produc suferință
– este necesar să i se sublinieze învățămintele dintr-o situație de eșec

2. Sangvinic

Este copilul sociabil, mereu bine dispus, spontan, cu imaginație, curios, plin de energie și hotărât în ceea ce face. Este de multe ori în centrul atenției, pentru că asta îi place, să fie ”pe șcenă”, fiind comunicativ, uneori vorbind prea mult și cu o capacitate rapidă de a lua decizii. Are tendința de a se plictisi foarte repede, așa că mereu caută lucruri noi de făcut. Este foarte ambițios, învață repede dar la fel de repede și uită.

Este ușor de influențat, vrea să fie pe placut tuturor, să fie recunoscut ca un lider și îi este frică să nu fie izolat sau ignorat. Are tendința de a fugi de situații care i se par dificile și poate întâmpina dificultăți în a-și stabili obiective și mai ales în a le urma. Uneori înflorește poveștile pentru a-i atrage pe ceilalți.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant sangvinic?

– implică-l în activități care să îl țină mereu ocupat, cât mai variate, să îi placă, să îl provoace și să îl ajute să își consume energia (sportul este recomandat)
– stabilește reguli clare fiindcă are nevoie de un cadru bine delimitat
– fii afectuos cu el, ține-l de mână, îmbrățișează-l (copilul sangvinic are nevoie de contact fizic)
– când vrei să îi atragi atenţia apropie-te de el şi stabilește contact vizual
– învață-l să asculte activ și să conștientizeze efectele pe care le au vorbele lui asupra celorlați
– dezvoltă-i empatie față de ceilalți (adesea este atât de preocupat să primească atenție încât devine egocentric)
– comunică mult cu el, despre ce îi place și ce nu, despre ce îți place ție și ce nu
– ajută-l să ducă la bun sfarşit activitatea şi incurajează-l să rezolve definitiv problema.

3. Flegmatic

Este copilul pe care mulți părinții și-l doresc … măcar din când în când Calm, liniștit, amabil, evită conflictele, cooperează ușor, ajută părinții cu diverse treburi, îi place ordinea și curățenia fiind organizat și meticulos. Este sensibil, de multe ori lent în reacții și îndeplinirea sarcinilor.

Este lipsit de inițiativă și entuziasm, nehotărât, puțin sociabil, uneori chiar rece. Nu e marele prieten al comunicării, nu știe să își exprime nevoile și se adaptează greu la situații noi. Nu-i place să ia iniţiativă, să-şi asume responsabilităţi sau să se confrunte cu cineva. În procesul învățării depune mai multe eforturi, dar cunoștințele asimilate sunt durabile.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant flegmatic?

– încurajează-l să își exprime sentimentele chiar și atunci când îi este greu să o facă
– laudă-i grija pentru cei aflaţi la nevoie și modul în care se poartă cu ei
– susţine-l când este interesat de ceva nou și ajută-l să se mobilizeze
– arată-i încredere
– dezvoltă-i inițiativa
– învață-l să își asume responsabilități oferindu-i sarcini încă de mic
– oferă-i provocări realiste
– ajută-l să înţeleagă beneficiile activităţii, pentru că riscă să devină leneş şi nemotivat

4. Melancolic

Este un copil sensibil, serios, cu un simț al datoriei și responsabilității dezvoltat, perseverent, conştiincios, ordonat, exigent cu el însuşi și sârguincios. Dar este și timid, cu o viață interioară bogată, comunică cu greutate, individualist, visător, retras, își face cu greu prieteni, având nevoie de spațiu personal, siguranță și stabilitate. Este inclinat spre artă având diverse talente.

Este neîncrezător în forţele proprii, nu rezistă la stări tensionale, se supără repede și se adaptează cu greutate situațiilor noi Va prefera mereu să facă ceva ce deja cunoaște bine decât să învețe ceva nou. Are tendința de a deveni pesimist, cu complexe de inferioritate, predispus depresiilor și anxietății.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant melancolic?

– susține-l în tot ceea ce face (copilul melancolic este ușor de influențat, așa că atitudinea părintelui îl poate ajuta să capete încredere în el și să depășească temerile)
– implică-l în activități sociale
– stimulează-l să lucreze în echipă
– încurajează-l să își facă prieteni
– implică-l în activități artistice care să-l stimuleze
– provoacă-l la discuții pentru a învăța să comunice
– dă-i responsabilități
– prezintă-i programul (are nevoie de fiecare dată să știe unde mergeți, cât stați, ce o să facă)
– învață-l să tolereze imperfecțiunea, fiindcă el vrea ca totul să fie ”la dungă” și asta este imposibil
– la vârste mici ajută-l să aleagă între două variante simple pentru a deveni mai încrezător şi a invăţa cum să-şi exprime nevoile şi dorinţele

Citind aceste descrieri puteți observa că nu toate detaliile unui anumit temperament sunt regăsite și la copilul vostru și asta fiindcă toți ne naștem cu o combinație unică de trăsături care ne formează temperamentul. Totuși veți vedea că predomină un anumit tip. Mai departe trebuie doar să ne adaptam lui și să îl învățăm cum să își gestioneze reacțiile, acțiunile, sentimentele în așa fel încât să aibă o relație bună cu cei din jur și mai ales cu el însuși.

Pentru a afla ce tip de temperament aveți și ce tip de temperament are copilul, puteți descărca gratuit Testele de temperament de la rubrica Resurse gratuite. Pentru a afla cum sa iti ajuti copilul in functie de temperamentul lui poți descărca și materialul de sprijin creat special pentru voi.

Sursă poza: Joseph Rosales @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum sa iti ajuti copilul in functie de temperamentul lui apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.