Din punct de vedere psihologic veți observa că experimentăm două tipuri de oboseală:

– cea venită din lipsă de somn și/sau prea multe lucruri de făcut, iar asta se rezolvă cu odihnă.

– cea venită din zbuciumul intern, din suferință, iar asta se rezolvă cu terapie și reglare emoțională.

Sunt o serie de cauze fizice care pot produce oboseală sau pot împiedica organismul să se odihnească.

Sunt psiholog, dar niciodată nu exclud o boală fizică atunci când vine vorba de un simptom. Oboseala poate fi cauzată de boli cronice, infecții și inflamații, probleme digestive, boli endocrinologice. Sau pur și simplu, tulburările de somn. De exemplu, insomnie sau apneea în somn pot duce la oboseală cronică. Și dieta necorespunzătoare sau anumite medicamente pot cauza oboseală. Se pare că o dietă bogată în carbohidrați rafinați și zaharuri poate produce fluctuații ale nivelului de zahăr din sânge și poate cauza oboseală. Și consumul de alcool sau droguri poate duce la oboseală cronică.

Care sunt factorii psihologici care produc și agravează oboseala?

– Stresul. Da, știu, nu vă surprind cu asta. Stresul poate fi unul dintre principalii factori care contribuie la oboseală. Atunci când suntem supuși la stres cronic, nivelurile de cortizol din organism pot fi ridicate, ceea ce poate afecta somnul și poate cauza oboseală.

– Depresia poate cauza oboseală cronică, lipsa de energie și pierderea interesului pentru activitățile de zi cu zi. Depresia este în fapt o blocare în suferință. Și cum spuneam suferința consumă resurse și cauzează oboseală.

– Anxietatea poate fi un alt factor care contribuie la oboseală. Atunci când suntem anxioși, corpul nostru trăiește sub o tensiune continuă și asta ne poate afecta calitatea somnului.

– Sindromul oboselii cronice. Aceasta este o tulburare medicală care poate fi declanșată de stresul cronic sau infecții virale. Printre simptomele sale se numără oboseala extremă și epuizarea mentală.

Cum previi și tratezi oboseala?

În mare, pentru a preveni sau trata oboseala, este important să ai un stil de viață sănătos, să te odihnești suficient, să eviți consumul excesiv de alcool și cafeină și să reduci stresul și anxietatea. Știu, nu am spus nimic nou. Dacă nu reușești să îți găsești un echilibru și oboseala persistă sau este severă, este important să consulți un medic pentru a exclude orice cauze medicale și un psihoterapeut pentru a reduce din simptomele psihice care generează și alimentează oboseala.

Sursă poza: Christian Erfurt @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cauzele fizice și mai ales psihice ale oboselii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Care sunt reacțiile care arată că teama este profundă și copilul anxios?

Reacțiile se observă la 3 niveluri – corporal, rațional și comportament. Primul semn este starea de tensiune și încordarea corporală, ca și cum ar crede că este în pericol. Este tipul de reacție luptă sau fugi. Crește ritmul cardiac, respirația, apare transpirație abundentă, greață. Are dureri de burtică, de cap, oboseală, tranzit intestinal modificat, somn agitat, insomnie, bruxism, coșmaruri etc. Anxietatea se manifestă și prin gânduri, raționamente cu referire la un anumit pericol. Anxietatea se manifestă și comportamental – sunt neliniștiți, neatenți, agitați, furioși, plâng mai mult și se plâng mai mult, evită anumite sarcini, locuri, oameni.

Ce determină frica intensă?

Sunt mai mulți factori care contribuie la apariția anxietății, printre care trăirea avută în pântecul mamei, tipul de părinți, dacă sunt ei anxioși sau nu, factorii de stres existenți în prezent. Iar intervenția este diferită pe fiecare factor în parte.

Când vine vorba de factori de stres prezenți, copilul a acumulat nesiguranță, îngrijorare, neliniște, stres, datorită unui eveniment trăit în familie sau în afara ei (conflict, boală, deces, divorț, alcoolism, abuz, filme sau imagini cu conținut agresiv, acțiuni violente în comunitate etc). În astfel de momente copilul simte că lumea lui este nesigură. Și are nevoie ca părintele să îl ajute să repună realitatea în drepturile ei.

Vă recomand să evitați expunerea difrectă și bruscă la situațiile care crează anxietate. Asta îi poate crește și mai mult anxietatea.

Atunci când copilul se confruntă cu o teamă mare, ajută să o împarți în temeri mai mici și să le rezolvați pe rând . De exemplu, frica de întuneric poate avea mai multe frici incorporate, frica de a exista un monstru/lup/câine, frica de necunoscut, frica de a fi rănit, frica de a rămâne singur. Așa că e de luat pe pași mici. Ajută explicațiile, imaginile vizuale, carțile terapeutice, video-uri cu câini/lupi în haită, în pădure, nimic agresiv. Punerea indirect în contact cu teama, prin imagini, îi oferă control și îl transpune în realitatea pe care frica a deformat-o. de exemplu, va vedea și înțelege că lupii nu vin în orașe, ei trăiesc în păduri.

Cum să ajutăm un copil care simte o frică intensă?

– Să avem răbdare, frica nu a apărut în 2 secunde, nici nu va dispărea în 2 secunde.

– Să nu ne propunem ca frica să dispară pentru totdeauna. Frica este o emoție care apare și dispare independent de voința noastră. Este în regulă ca frica să mai reapară, important este comportamentul copilului când o simte. Devine copleșit de ea? Anxios? Încordat? Nu își mai poate îndeplini activitățile? Dacă frica a fost intensă este posibil să nu fie extrem de relaxat când se confruntă cu stimuli. Poate că nu va cere să facă înot de performanță dacă i-a fost frică de apă și nu va vrea să îi cumperi un cățel dacă i-a fost frică de câini. Dar va ști cum să gestioneze trăirile când se va confrunta cu stimuli. Asta este bine să îi spunem și lui. Să nu se sperie când va apărea din nou teama.

– Să înțelegem că sunt diferiți, reacționează diferit, interiorizează trăirile diferit. Pentru unii teama poate fi stopată cu ușurință și pentru alții durează mai mult.

– Când împărțim frica pe etape, ajută ca prima frică să fie cât mai mică pentru a-i da încredere că poate să o depășească.

Să folosim povești terapeutice și jocuri de rol pentru a-l învăța pe copil cum să reacționeze atunci când se confruntă cu o teamă.

De exemplu, dacă are teamă de a merge la medic jocul de rol îl poate pune în situația de a exersa reacțiile lui fără a se simți copleșit pentru că știe că e doar un joc.

– Să transmitem mesaje pozitive și să avem o atitudine calmă. Dacă simte că părintele vede în jurul său numai pericole, atunci și el va deveni temător.

– Să îi recunoaștem frica fără să o minimalizăm. Îl va ajuta și doar să vorbească despre ceea ce simte. Să vadă că este important pentru noi, că nu îi luăm în derâdere sentimentele.

– Să nu mărim fricile încercând să găsim mereu modalități de a le evita, pentru că astfel îi confirmăm copilului faptul că este ceva greu de învins.

– Să îi construim un mediu sigur și previzibil – un rol important îl au rutinele și regulile, modalități care îl fac pe copil să știe la ce să se aștepte și să simtă un control asupra propriei vieți.

– Să îi asigurăm de dragostea noastră și sprijinul nostru chiar și atunci când frica îl domină.

Când frica intensă devine anxietate permanentă și nu mai găsești soluții pentru a o liniști, îți recomand să apelezi la sprijin de specialitate. Anxietatea și depresia merg de multe ori mână de mână. Frica intensă devine anxietate atunci când devine o stare și o credință că lucrurile se pot înrăutați și că viața va deveni din ce în ce mai grea și dureroasă. Depresia este o stare și o credință că oricum ar fi nimic nu va merge bine și viața nu va fi niciodată mai bună.

Sursă poza: Sharon Mccutcheon @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să ajutăm un copil care simte o frică intensă? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eu recunosc că m-am resimțit în ultima vreme. Sunt până la urmă 9 luni de pandemie, traduse în lucru haotic de acasă, timp în care rămâi și mamă, dar devii și profesor, și partener de joacă, și bucătăreasă, și călcătoreasă și …. tot. E mult! Sincer! Ne-am adaptat că na, n-avem încotro. Am căutat soluții, am găsit sprijin, am ajuns la o variantă gestionabilă pentru toți. Dar oboseala tot a rămas în mine. Așa că, am făcut fiecare câteva mișcări să ne aducem binele înapoi.

1.     Consumăm multe citrice, acum, iarna, sub formă de ceaiuri calde.

Partea aceasta este o șmecherie pe care o folosesc în orice sezon și care ne ajută și să consumăm mai multă apă. Storc lămâi, portocale, grepfruit și pun sucul obținut în tăvi de gheață, la congelator. Astfel nu muncesc în fiecare zi să folosesc aparatele, sa le strâng, să le spăl. Vara adaug cuburile pur și simplu în apă. Iarnă le pun în apă fiartă sub formă de ceai.

2.    Facem mișcare în fiecare zi.

David este mare pasionat de fotbal, încă îl ajută vremea și poate merge la antrenamente … cât de cât. Eu reușesc aproape în fiecare zi să îmi dau 20-30 de minute pentru un fel de yoga și step făcute acasă. Uneori mai chiulesc de la partea asta și citesc o carte bună .

3.     Amândoi luăm vitamine sub formă de spray oral de la Better You – Botaniq.ro.

Eu iau Vitamina C Oral Spray. Tot de la ei are și puștiul Dlux Junior Vitamina D Oral Spray și MultiVit Junior Oral Spray. N-am mai găsit absolut nicăieri acele tablete cu vitamina D și, după cum spune David, se pare că a fost un lucru foarte bun.

(P) Botaniq.ro este un magazin online în spatele căruia se află o familie care se ghidează după valori sănătoase și, drept urmare, își alege și partenerii de business cu mare grija. De altfel sunt implicați și într-o serie de proiecte sociale cum ar fi cel cu WWF Romania prin care donează la fiecare comandă o parte din profit. Poți citi mai multe pe blogul Botaniq.

Spray-urile intra-orale Better You sunt o alternativă ușoară și rapidă la tot ce înseamnă tablete. În plus tocmai modul de administrare, pulverizarea directă în interiorul obrazului, face ca vitaminele să fie absorbite rapid în sânge, în loc să se bazeze pe prelucrarea primară de către sistemul digestiv. Spray-urile cu vitamine intra-orale sunt foarte uşor de utilizat, nu trebuie să fie luate cu alimente sau apă și pot fi administrate oricând şi oriunde.

Majoritatea produselor lor sunt vegane, vegetariene, celiace și prietenoase cu diabetul. Fiecare spray are o aromă naturală specifică, plus arome și conservanți 100% naturale.

Dlux Junior Vitamina D Oral Spray – este un spray oral cu vitamina D potrivit pentru copiii cu vârsta de 3 ani și peste. Fiecare pulverizare livrează 400 IU (10 μg) de vitamina D3. Are o aromă naturală de mentă și un spray conține 100 doze zilnice.

MultiVit Junior Oral Spray – este un spray oral cu un amestec echilibrat de 14 vitamine și minerale esențiale (mai multe vitamine B, inclusiv folatul, combinat cu vitaminele A, C, D, K, seleniu și iod). Este recomandat copiilor care au minim 1 an. Are o aromă naturală de zmeură și un spray conține 48 doze zilnice (1 doză = 4 pulverizări).

Vitamina C Oral Spray (adulți) – este un spray oral care conține vitamina C, seleniu, extract de ceai verde și Vitamina B2. Fiecare doză (4 pulverizări) livrează 100 mg de vitamina C provenită din extract de cireșe acerola. Este recomandat și copiilor (minim 1 an) și adulților. Are o aromă naturală de cireșe și afine și un spray conține 32 doze zilnice (32x 4 pulverizări/adult).

Acestea sunt artificiile de calcul pe care le-am făcut și minunățiile care ne ajută să ne păstrăm liniștea într-o lume în care nu am mai trăit până acum. Voi cum v-ați adaptat la noua lume?

Articolul Minunățiile care ne ajută să ne păstrăm liniștea într-o lume în care nu am mai trăit până acum apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Se întâmplă des ca părinții să fie foarte atenți la nevoile evidente ale copiilor lor. Îi hrănesc, îi îmbrăca, îi culcă, îi învață să vorbească, să își facă prieteni. Îi duc la școală și la multe alte activități. Nimic nu e rău în asta. Se întâmplă des și ca părinții să își dorească să le ofere copiilor tot ceea ce le-a lipsit lor așa că sunt dispuși să se sacrifice. Și totuși partea care păcălește este tocmai atunci când se sacrifică pentru ceilalți, pentru că nu se iubesc pe ei înșiși. Iar părinții sunt oglindă pentru copiii lor și îi învață tot ceea ce sunt și fac, nu doar ceea ce spun rațional pe gură.

Copiii văd că ei nu contează, că ei caută ca altora să le fie bine. Și învață și ei să facă asta.

Se sacrifică și ei. Și prima relație în raport cu care devin dispuși să se sacrifice este tocmai cea cu părintele. Pentru că, ”dacă ei s-au sacrificat, datoria mea este să compensez mereu ce le lipsește lor, să îi fac fericiți, să le umplu golul”. Cu lecția neiubirii vine de mână și lecția datoriei. Inconștientul are o putere incredibilă.

Și devine un sacrificiu al copilului fără nici un rezultat final. Un copil nu poate umple niciodată golul unui părinte oricât de mult l-ar iubi și și-ar dori asta. Nu stă în puterea lui. Golul părintelui este în el de multă vreme, din durerile lui și traumele lui. Tocmai de aceea este și dispus să se sacrifice, pentru că în iluzia lui crede că acest sacrificiu îi va aduce liniștea și fericirea de care are nevoie. Părintele rămâne cu sacrificiul și cu golul. Copilul rămâne cu încărcătura de a-i fi dator părintelui, cu vinovăția de a nu reuși să îi fie suficient și cu propriul lui gol pe care nu are cum să îl mai umple din moment ce a învățat să trăiască raportat la altul și nu la el însuși. Vedeți cum devine un cerc de nedesfăcut?

De multe ori părinții își pierd din vedere propriile vieți și își asumă viața copiilor ca fiind a lor. Ce se întâmplă concret este că ei își amputează părți esențiale din ei și asta îi face să fie mai puțin plini de vitalitate. Iar copiii au nevoie de părinți ”vii”, plini de dragoste pentru viață. Părinții se pot sacrifica și ultra strădui să fie părinți ”perfecți”, și știu că asta vine din iubire pentru copii, dar dacă nu există fericire în interiorul lor copiii vor simți asta.

Când părinții nu își trăiesc propriile vieți, riscă să se identifice prea mult cu copiii lor și să devină acaparatori. Iar copiii au nevoie să respire propria lor viață.

Adevărul dureros este că părinții pot oferi cu adevărat conexiunea emoțională de care un copil are nevoie abia atunci când sunt conectați la ei înșiși. Când trăiesc autentinc, deschis, și separați de copil, ca indivizi. Atunci când părinții se sacrifică pentru copii o fac din nevoia inconștientă de a fi utili pentru cineva, de a fugi de ei înșiși, de durerea din ei, de a umple golul din ei cu cineva. Și îi determină fie să se simtă în mod nesănătos depedenți, fie să devină ”rebeli” ca dorință de a se împotrivi acestei atitudini ultraprotective care îi face să se simtă închiși. Sacrificiul părinților devine o povară prea mare pentru copii.

Știu, mă veți întreba care este totuși soluția …

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care poți să le faci pentru copilul tău este să faci ceva pentru tine. Să îți umpli rezervorul cu bine. Să îți urmărești propria viață pentru a-i da și lui exemplul și libertatea de a o urmări pe a lui. Să cauți ce spune acest gol al tău, ce nevoie ți-a rămas atât de mult neîmplinită. Când ai învățat că tu nu contezi? Ce te-a făcut să cauți în inimile altora ce nu găsești în a ta? Ce poți să faci este să cauți să te vindeci. Așa vei putea fi acolo deschis cu tot sufletul tău, să sprijini și să oferi spațiu copilului tău să crească și să se desprinde și să te poți bucura de asta.

Sursă poza: Karim Manjra @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Despre sacrificiul părinților și lecția neiubirii pe care o predau apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Uitați-vă la filme și seriale din care au ceva bun de învățat! Nu renunțați la joacă pentru filme! Nu lăsați copiii o zi întreagă cu ochii în ecrane! 

Recomandările noastre le găsiți pe Netflix și HBO GO:

Vârsta minimă pe care o recomand pentru serialele de mai jos:  4 ani +

Aici intră multe seriale difuzate și pe Disney Junior sau Minimax. Majoritatea le găsiți și pe platformele online. Printre cele urmărite de-a lungul timpului de David, verificate de mine ca tipologie de mesaje pe care le transmit, vă recomandăm: Doctorița Plușica, Pompierul Sam, Patrula Cățelușilor, Prințesa Sofia, Masha și Ursul, Vampirina, Eroi în pijamale, Garda felină, Clubul lui Mickey Mouse, Curiosul George.

Vârsta minimă pe care o recomand pentru serialele de mai jos:  5 ani +

Dragonii – povești despre prietenie și despre frați care fac echipă împreună pentru a ajuta oamenii la nevoie.

Ce învață copiii? Să fie buni, să lucreze în echipă, să își facă prieteni.

Supermonstruleții – povești amuzante cu montruleți foarte drăguți cărora le place să meargă la grădiniță.

Ce învață copiii? Este un serial despre prietenie și plăcerea de a învăța. Atinge și subiectul importanței autocontrolului.

Planeta noastră – un documentar despre planeta Pământ.

Ce învață copiii? Despre natură.

Vârsta minimă pe care o recomand pentru serialele de mai jos:  6 ani +

Superdetectivii – este categoric serialul preferat al lui David. Îl urmăresc și eu, mă prinde chiar și pe mine, un adult. Este despre o echipă de detectivi formată din copii care investighează diferite cazuri. 

Ce învață copiii? Să își pună mintea la contribuției și să fie mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor. 

LEGO Friends – episoade pline de aventură cu 6 prietene curajoase și talentate.

Ce învață copiii? Despre puterea prieteniei.

Vârsta minimă pe care o recomand pentru serialele de mai jos:  7 ani +

Tehnici personale de supraviețuire – David a iubit serialul acesta. L-a văzut de mai multe ori. Este un altfel de serial, este interactiv, poți să alegi cu ajutorul telecomenzii ce să facă Bear pentru a supraviețui. Categoric este un serial de urmărit și pentru adulți.

Ce învață copiii? Le oferă încredere că întotdeauna există o cale de supraviețuire indiferent de situația în care te afli. Îi învață tehnici de supraviețuire și multe alte detalii despre natură. 

Joaca de-a spionii – o echipă de adolescenți spioni trebuie să salveze lumea. 

Ce învață copiii? Să lucreze în echipă, să își facă prieteni, să protejeze lumea.

Vânătorii de troli – un serial de aventură cu Troli care sunt desenați ceva mai altfel, nu ca dragonii din desene pentru copii mici.

Ce învață copiii? Despre prietenie și puterea lui ”Împreună”. Despre acceptarea celor care nu arată ca tine.

Noi am făcut recomandări de seriale pentru copii și părinți. Voi ce seriale ne recomandați?

Recomandări de filme pentru copii și părinți (partea I)

Recomandări de filme pentru copii și părinți (partea II)

Sursă poza: Denise Jans @ Unsplash

Articolul Recomandări de seriale pentru copii și părinți  apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Uitați-vă la filme și seriale din care au ceva bun de învățat!

Aventurile lui Smallfoot – Este o animație amuzantă construită în jurul mitului Yeti, dar privit din altă perspectivă de data asta. În lumea în care trăiesc Yeti, existența oamenilor este tot un mit.

Vârsta minimă pe care o recomand? 5 ani +

Ce învață copiii? Despre compasiune, puterea prietenie dar și a tradițiilor, importanța libertății de exprimare.

Parcul de distracții – Parcul de distracții la care visează June devine real. El este de altfel plin de animale fantastice. Când apar probleme ea și prietenii ei blănoși încep o aventură fantastică.

Vârsta minimă pe care o recomand? 5 ani +

Ce învață copiii? Despre puterea prieteniei și a imaginației.

Compania Monștrilor – Din nou, un film privit pe invers: de data aceasta în lumea monștrilor copiii sunt văzuți ca fiind periculoși și toxici. Sulley și Mike, doi monstruleți simpatici, lucrează la Monsters Inc., cea mai mare fabrică de prelucrat țipete din Monstropolis. Și ce fac ei când o fetiță ajunge în lumea lor?    

Vârsta minimă pe care o recomand? 5 ani +

Ce învață copiii? Să îi accepte pe cei din jurul lor chiar dacă sunt diferiți. Să nu îi judece după felul în care arată.

Universitatea Monștrilor – Este legat de fimul de mai sus unde Sulley și Mike erau o pereche inseparabilă. Dar adevărul este că, atunci când erau mai tineri, nu se suportau. În acest fil vedem cum cei doi monstruleți au devenit cei mai buni prieteni.

Vârsta minimă pe care o recomand? 5 ani +

Ce învață copiii? Despre compasiune, acceptare și prietenie. Despre cum poți aparent eșua într-o anumită privință, dar să ai totuși succes.

Nu renunțați la joacă pentru filme! 

Epoca de gheață (1,2,3,4) – 4 povești diferite și extrem de amuzante cu 3 eroi principali lângă care se alătură alți prieteni, de la film la film. Aventura începe cu Sid, un leneș vorbăreț și foarte amuzant, Manfred, un mamut blănos și morocănos și Diego, un tigru viclean cu colți înfricoșători.

Vârsta minimă pe care o recomand? 5ani +

Ce învață copiii? Despre bunătate, prietenie și iubire.

Rio (1,2) – În primul film Rio ne arată că și papagalii își doresc mai mult de la viață. Vor și ei să se îndrăgostească și să trăiască aventuri. Și asta va trăi când o va cunoaște pe Jewel. În cel de al II-lea film Blu și Jewel au copii pe care vor să îi învețe să fie păsări adevărate și pleacă împreună spre jungla Amazonului. Iar aici trăiesc o mulțime de aventuri, iar Rio trăiește teama că ai lui copii ar putea prefera sălbăticia.

Vârsta minimă pe care o recomand? 5 ani +

Ce învață copiii? Toți avem în noi această dorință de libertate și de aventură.

Incredibilii (1,2) – Bob și Helen, doi mari agenți mondiali în lupta împotriva criminalității, au fost obligați să treacă la identități civile și să locuiască în suburbii, ca o familie “normală”. Dar  când tatăl primește un apel misterios care îl cheamă pentru o misiune strict secretă el înțelege că are nevoie de sprijinul unei întregi superfamilii pentru a salva lumea de la distrugere. 

În Incredibilii 2, mama, Helen, este eroul central și pleacă într-o misiune lăsând tatăl cu copiii acasă. Această schimbare este grea pentru toată lumea și cumva ajung tot la a lucra împreună.

Vârsta minimă pe care o recomand? 6 ani +

Ce învață copiii? Despre puterea unei familii unite și despre împărțirea rolurilor într-o familie, în funcție de nevoile familiei.

Nu lăsați copiii o zi întreagă cu ochii în ecrane! 

Dumbo – Povestea unui pui de elefant cu urechi supradimensionate care îl ajută să zboare. El ajunge să lucreze la circ, devine celebru și alături de prietenii lui descoperă secretele întunecate din spatele spectacolelor.

Vârsta minimă pe care o recomand? 6 ani +

Ce învață copiii? Despre importanța protejării animalelor, iubirii față de natură și de animale.

Regele Leu – Un film de animație amuzant și foarte frumos făcut și altfel. Simba, viitorul rege, este un superb pui de leu care își admiră tatăl. În urma luptei dintre Regele Tată și fratele lui Mufasa care îi vrea locul, Regele moare iar puiul este exilat. Simba, alături de câțiva noi prieteni va lupta pentru a-și lua înapoi ceea ce este de drept al lui. 

Vârsta minimă pe care o recomand? 6 ani +

Ce învață copiii? Despre curaj și puterea prieteniei.

Cartea Junglei – Un film plin de aventură pentru întreaga familie. Subiectul este același, dar creația vizuală, în sine, este altfel, este reală și impresionantă. Povestea lui Mowgli, un băiețel crescut de o familie de lupi. Forțat să părăsească familia lui de lupi pornește într-o călătorie prin care se descoperă pe sine cu ajutorul prietenilor lui pantera Bagheera și ursul Baloo. 

Vârsta minimă pe care o recomand? 6 ani +

Ce învață copiii? Despre iubirea necondiționată dintre părinți și copii, indiferent cine sunt părinții care te cresc. 

Revin în curând și cu recomandări de seriale pentru copii și părinți.

Voi aveți recomandări de filme pentru copii și părinți?

Sursă poza: Alex Litvin @ Unsplash

Articolul Recomandări de filme pentru copii și părinți (partea II) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eu știu că nu sunt singura într-o astfel de situație. Mai sunt oameni, mai ales femei care, hai să recunoaștem, căutăm de multe ori mașina în funcție de culoare. De altfel eu știam destul de bine ce îmi doream când mă uitam după o mașină, dar nu am găsit să cumpăr una gata făcută.

Cum am știut exact ce vreau? Asta e o poveste cel puțin interesantă:

La 2 blocuri distanță de noi, pe unde ne ducea drumul dus-întors casă-grădiniță-birou, era parcat un superb Ford Fiesta. Azi, mâine, tot trecând pe lângă el, am observat că era mai mereu acolo. Și când plecam și când veneam, de cele mai multe ori chiar și în weekend. L-am remarcat amândoi, eu și David. Se întâmpla să ne plimbăm și cu trotineta și să ne oprim la el doar să îl admirăm. Ajunsesem în câteva luni și să ne pară rău că stă așa, nemișcat acolo, parcă neiubit de nimeni.

Când am decis că e musai să iau mașină, am început să dăm și mai mult târcoale Fordului și să mă întreb cu voce tare, dacă nu cumva, proprietarul ar vrea să îl însoare . Atunci David a venit cu ideea de a-i scrie un bilet, așa că, am luat pixul în mână și am scris:

”Bună ziua,

Am observat că această mașină superbă petrece mult timp singură în parcare și cum noi suntem în căutarea unei mașini și acest Ford ne place foarte mult, vă rugăm să ne sunați la numărul 07XXXXXXXX  dacă vă gândiți să o vindeți. Mulțumim!”.

A doua zi dimineața, când ploua tacticos afară, am pus biletul într-o țiplă și l-am vârât sub ștergător. Am spionat la întoarcerea de la grădiniță și de la muncă, dacă biletul a fost lua. Era încă acolo. Am spionat și în următoarea dimineață. Fusese ridicat. Am așteptat o vreme, nu am primit niciun telefon.

Ce am făcut apoi, după ce nu a mers curtatul mașinii frumoase din parcare?

Am cumpărat un Ford Fiesta albastru. Cum să îți personalizezi mașina mi-am zis? Am colantat-o . Atât de simplu! Sigur, am făcut o cercetare să văd care ar fi soluțiile de a personaliza mașina. Am citit despre vopsit, colantat, tipuri de colant, firme care se ocupă de asta, riscuri și alte nebunii. Așa am ajuns la colantaremasini.ro.

Și aici, chimia a fost din prima. Oamenii au înțeles în mare ce vreau, m-au sfătuit și m-au ghidat în așa fel încât să am o mașină pe care să o plac mai mult decât pe cea care stă și azi mai mult în parcare. Am fost la ei să văd mostre de colant, am plimbat e-mailuri cu poze de pe internet oarecum asemănătoare cu ce aveam eu în minte, am ascultat de indicațiile lor. Când totul a fost decis, am dus mașina acolo și am ridicat cu totul altă mașină.

Am apreciat deschiderea lor, profesionalismul și disponibilitatea de a mă ghida în a alege culoare, tipul colantului, combinațiile de culori, în așa fel încât să intre și în bugetul meu.

Veți vedea pe site-ul lor câteva estimări de prețuri, dar puteți la fel de bine să le trimiteți o cerere de preț aici.

Eu am ales varianta unei combinații de 2 culori, dar puteți merge atât pe colantare full cât și pe colantarea doar anumitor elemente. Găsiți pe site modele. Colantarea se face cu autocolant Oracal 651, 641 sau alte folii speciale.

Eu am optat pentru Oracal 970 deși are un cost mai ridicat. Asta pentru că este mai rezistent și mai flexibil, special creat pentru decorarea completă a mașinilor. Este recomandat atunci când vorbim de porțiuni cu denivelări și părți mai greu de decorat (oglinzi, bare, praguri, etc).

Așa că, dacă vreți și voi o mașină de care să vă fie dor când urcați în casă la culcare, sau pe care să o admirați de la geam, doar de dragul de a o privi, asta este soluția. Pe a mea, nu o dau, nici dacă îmi lasă vecinii bilețele pe parbriz !

Articolul Cum să îți personalizezi mașina când ai una care nu ți se potrivește apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”A fost o dată ca niciodată un băiețel isteț, și frumos, și cu multă energie, pe care îl chema Bumbic”.

Bumbic e un băiețel inteligent, frumos, vesel, uneori mai e și trist, tot timpul pus pe alergătură și pe făcut experimente, cu ochișorii lui de ciocolată cu lapte și părul castaniu deschis. ”Aaa, Bumbic, seamănă cu mine, mami!”, îmi spune David mereu când îi fac descrierea de început. Bumbic e David și eu știu asta.

Bumbic mă ajută pe mine să îi pun în imaginație scene din viața noastră reală. Fricile lui, sau ale mele, nevoia de reguli și de a le respecta, schimbările pe care ni le aduce viața la picioare, situațiile problematice de care ne mai lovim și tot așa. Bumbic trăiește prin povești și mă ajută pe mine să îl ajut pe David.

Bumbic merge la grădiniță, dar nu pomenesc asta foarte des, are o mamă și un tată, și bunici, prieteni, uneori se joacă cu ei și alteori singur, este zvăpăiat și iubește experimentele, vrea să se ducă la școală, îi este frică de întuneric și adoră înghețata, este un băiețel iubit tare, tare de părinți, până dincolo de lună și înapoi.

Întotdeauna aleg o temă de interes pentru noi. Tema pusă în poveste îl ajută pe David să găsească soluții și să se regleze emoțional.

Aseară la ultima poveste am primit cuvintele masă, farfurie și mașinuță. La cină David a cam fentat prezența, ocupat cu jucăriile lui la care abia ajunsese după multe ore de stat în parc. Obișnuieste destul de des să facă asta.

Și ce credeți, Bumbic nu vrea să stea la masă, pe scăunel, cu părinții lui, pentru că îi place atât de mult să se joace. Când părinții îi cer să stea la masă el simte neliniște în corp și îi vine mereu să se ducă la jucării. Nu are răbdare. Și tot Bumbic a găsit soluția care să îi mulțumească pe toți, inclusiv burtica lui. Și-a adus două jucării mici la masă și așa a avut răbdare să mănânce aproape tot din farfurie. V-am spus povestea pe scurt.

De dimineața David mânca micul dejun cu o mașinută Lego lângă și cu Pisoi cel din plastic.

Cineva a plecat liniștit la muncă, azi ! Eu, cu ajutorul tehnicii de reglare emoțională ”3 cuvinte și o poveste”.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul 3 cuvinte și o poveste – o tehnică pentru reglare emoțională apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.