Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme.

Efectele psihice, emoționale și fizice ale pierderii nu trebuie ignorate. Deși adesea cei din jur nici nu se gândesc prea mult la asta. Pentru că doare și numai să te gândești la moartea unui copil, chiar dacă nu este al tău. Pentru majoritatea oamenilor, iubirea începe în momentul în care există un test de sarcină pozitiv, așa că ori de câte ori are loc o pierdere, suntem îndurerați și în doliu și este firesc să fie așa. Acceptarea pierderii nu se întâmplă imediat … uneori durează mai mult decât ne putem imagina. Te lupți permanent, și treaz, și în vis cu un haos de emoții, de la supărare și durere, la furie, vinovăție, resentimente, pierderea sensului, anxietate, depresie, confuzie, iritabilitate și VID INTERIOR. Aici era o inimă … și acum, nu mai e. Acest haos este complet normal, deși este complet dureros. Și adesea rămânem și singuri în durerea noastră fără măcar să o înțelegem pe deplin. Pentru că, vă spuneam, pe cei din jur îi doare și numai gândul, așa că, puțini sunt cei care rămân alături.

Dacă mai avem copii în viață ne agățăm de ei. Dar și ei sunt afectați de pierdere, și ei au nevoie de sprijin. Dacă nu mai avem copii ne agățăm de speranța că poate într-o zi … dar niciuna din variante nu șterge durerea infinită de a-ți pierde un copil. Nici măcar apariția unui nou copil, copilul curcubeu. Copii care și ei resimt această durere mută.

Când pierzi un copil există riscul să te blochezi între două lumi.

Dar nu înseamnă că trebuie să rămâi blocat acolo … deși, poate, uneori nu mai vrei nimic. Doliul înseamnă și asta, să nu mai vrei nimic. Răspunsul inițial în fața pierderii este șocul. Unii părinți intră în modul de funcționare automată și continuă cu funcțiile de bază ale vieții, fără măcar să se gândească. Sunt pe pilot automat. Alții se închid și pretind că lumea nu merge mai departe. Deși ea firește că merge. Ambele sunt reacții complet normale, dar ceea ce este esențial este ca procesul de doliu să aibă loc.

Fără un ajutor poți să rămâi blocat în durere, între două lumi, și un lucru îți spun sigur: ”Copilul tău nu ar vrea asta pentru tine!”. Pentru că fiecare copil își iubește infinit de mult părintele. Și copiii îngeri au părinții lor!

Din dorința de a fi un sprijin pentru părinții care parcurg un proces de doliu am creat un grup de suport. Detaliile grupului se regăsesc la acest link. Înscrierile au loc până pe 19 octombrie 2022.

Sursă poza: Kelly Sikkema @ Unsplash

Articolul Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Opusul dependenței de relații și de oameni, nu este însingurarea, este conexiunea.

Unul dintre efectele pe termen lung al traumelor este deteriorarea capacității de a te conecta cu alții. Este așa, cumva, pe drumul nostru în viața asta, am învățat că, să te conectezi cu cineva înseamnă să te doară. Conectarea = relație = durere. Și atunci, ce a spus o parte din noi pentru a ne asigura supraviețuirea? ”Pentru a evita durerea, mai bine eviți relațiile. Rămâi pe cont propriu, doar cu tine, și gata, asta e suficient”. Problema e că nu are cum să fie suficient.

Pentru a nu mai avea nevoie de relații, adică de conexiune cu alții, trebuie să amortești sau să blochezi capacitatea de a simți.

Mânați de această dorință de a nu mai simți durere, ridicăm ziduri. Evităm oameni, blocăm intimitatea, investim tot timpul în tot felul de activități mai mult sau mai puțin productive sau sănătoase. Și facem asta, purtând acel gol în noi. Și oricât am face în exterior, noi doar cu noi și pentru noi, nu se va umple golul, nu vom simți efectul în interior. Pentru că nu este despre asta. Faptul că ne menținem singuri, cu această iluzie că ”și în siguranță”, nu înseamnă că nu simțim durerea. Și dacă totuși reușim să nu simțim durerea, adică să blocăm capacitatea de a simți, atunci nu mai simțim nimic … nici fericirea. E un cerc vicios oricum o dai.

Sigur că atunci când ne permitem să simțim și să ne conectăm într-o relație, devenim și vulnerabili. Dar conexiunea profundă și adevărată cu o altă ființă umană nu are cum să aibă loc fără această vulnerabilitate. Și tocmai atunci când ne permitem vulnerabilitatea într-o relație, adică să ne arătăm așa cum suntem cu adevărat – (nu cum ne străduim să părem, ca să ne apărăm) – atunci găsim conexiunea de care avem nevoie. Și atunci devenim de fapt și mai puternici. Și mai plini.

Când suntem deschiși să stabilim conexiuni reale cu ceilalți, de fapt creăm o conexiune cu noi înșine. 

De ce? Pentru că ne lăsăm să fim văzuți și iubiți pentru cine suntem, pentru cum gândim și ce simțim, și așa învățăm că este în regulă să fim exact așa cum suntem. Iar la această iubire de sine autentică și puternică nu putem să ajungem fără a avea relații cu alții. Dacă nevoia noastră umană de bază este să avem relații, atunci cea mai importantă parte a vindecării rănilor noastre emoționale este tocmai să ne permitem să ne deschidem din nou. Până la urmă și rănile tot în relație cu alții s-au produs, tot în relație cu alții se pot vindeca. În fiecare dintre noi există această nevoie arzătoare de a fi iubiți așa cum suntem. Important este să găsim oamenii potriviți să o facă, deschiși să se conecteze cu noi cei reali și să se arate pe ei, cei reali, cei de dincolo de ziduri.

Sursă poza: Jude Beck  @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Nevoia de a avea relații este o nevoie umană de bază, nu un semn de slăbiciune apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Persoanele vârstnice pot suna pentru consiliere psihologică și sprijin emoțional la Telefonul Vârstnicului (0800-460-001). Este singura linie telefonică gratuită și confidențială dedicată vârstnicilor din toată țara, accesibilă din orice rețea, disponibilă de luni până vineri în intervalul orar 8:00–20:00, și sâmbăta în intervalul 8:00-16:00.

Acesta este cabinetul meu, de câteva zile. Cabinet de izolare pe timpuri de #LucrezDeAcasă. Uneori mă mut în camera copilului meu. Acolo am liniște, aer și multă culoare. Și mai ales permisiunea de a sta, fără să fiu deranjată, atât timp cât am ședințe de consiliere psihologică gratuită pentru vârstnici . Îi mulțumesc copilului meu, pe această cale! Apreciez efortul pe care îl face pentru a mă ajuta să îi ajut pe vârstnicii care au atât de multă nevoie de noi, astăzi.

Trecem cu toții printr-o perioadă care ne pune la încercare capacitatea de adaptare și gestionare a trăirilor intense. Este firesc să resimțim un grad ridicat de anxietate, este firesc să căutăm ajutor. Pentru vârstnici, această perioadă este cu atât mai dificilă cu cât anxietatea lor este alimentată permanent de singurătate, izolare și de comunicarea media intensă legată de coronavirus și riscul de moarte. Pentru ei, am decis ca Telefonul Vârstnicului să își extindă serviciile oferite și să suplimenteze echipa de specialiști. 

Vârstnicii pot apela acum 0800-460-001 pentru consiliere psihologică și sprijin emoțional, sprijin material, cumpărături livrate acasă, îndrumare în funcție de nevoile lor.  Operatorii noștri au întotdeauna o soluție pentru ei!

Le mulțumesc enorm de mult colegelor mele care au acceptat imediat să facem asta posibil, deși cu toții avem în această perioadă, un volum foarte mare de muncă. Într-o zi de luni am propus, a două zi dimineață linia era pornită cu 5 psihologi pe baricade. De atunci am mai adăugat echipei alți 7 psihologi voluntari. Dacă va fi nevoie, vom mai aduce aproape și pe alții. Este atât de liniștitor când simți valoarea muncii tale. Și când ai umăr la umăr oameni buni și calzi care își rup din timpul lor pentru binele oamenilor care au nevoie să fim lângă ei. Și o putem face și păstrând distanța socială. Nu îi lăsăm singuri!

Dacă aveți în jurul vostru vârstnici care doresc să vorbească cu un psiholog despre ce le stă greutate pe suflet, în această perioadă atât de dificilă, vă rog să le oferiți numărul Telefonul Vârstnicului (0800-460-001). Suntem aici pentru ei! 

Telefonul Vârstnicului este un proiect al Fundației Regale Margareta a României, lansat în 2015. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.frmr.ro și www.telefonulvarstnicului.ro. 

Articolul Consiliere psihologică gratuită pentru vârstnici apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dar ei, bătrânii noștri? Oamenii pentru care noi lucrăm de câțiva ani se luptă cu singurătatea de multă vreme. Și nu doar bătrânii noștri, mulți alți bătrâni ai României sunt în aceeași situație. Iar acum, în criza asta nebună, sunt și mai izolați. Izolarea care pentru ei înseamnă și mai multă singurătate și lipsa accesului la servicii. Ei stau închiși singuri în casele lor, nu cu familia. Nu au pe cine să trimită la farmacie și la piață. Nu au cu cine vorbi despre temerile astea cu care trăim toți acum.

Voi aveți grijă de părinții și bunicii voștri! Noi avem grijă de bătrânii care nu mai au pe nimeni!

Ni s-a spus tututor să #StămAcasă. În România sunt 3.7 milioane de vârstnici. Unii dintre ei primesc ajutor moral și material din partea familiei, vecinilor sau cuiva mai apropiat. Alții însă sunt nevoiți să iasă din casă pentru a-și cumpăra mâncare și medicamente, deși ei sunt în grupul considerat cu risc crescut. Alții sunt pur și simplu nedeplasabili sau suferă depresii în singurătate. 

Pentru ei Fundația Regală Margareta a României a creat Fondul Special pentru Bătrâni, un fond de urgență gândit pentru a deservi nevoilor actuale ale vârstnicilor din România și pentru a facilita izolarea socială determinată de coronavirus. 

Cum poți și tu să ajuți?

– Poți dona 2 EUR/lună prin SMS la 8844 cu textul SINGUR

– Donații online aici https://www.frmr.ro/donationline

– Sponsorizări în contul RO77BACX0000000129312250 

– Donații în produse și servicii de la companii

– Finanțări de la companii

Ce va oferi Fondul Special pentru Bătrâni vârstnicilor din România?

– Consiliere psihologică și sprijin emoțional prin telefon

– Facilitare cumpărături livrate gratuit acasă

– Acces la serviciile de care au urgentă nevoie

– Ajutor material pentru cei în situații dificile

– Spiritul sărbătorilor prin meniuri la domiciliu

– Alinarea singurătății și conversații video-telefonice

Acest fond este creat să susțină nevoile vârstnicilor din mai multe zone ale țării. Diverse proiecte sociale, ong-uri și inițiative, care sprijină pe perioada crizei vârstnicii aflați în situații de vulnerabilitate, ne pot scrie la adresa de e-mail prieten@principesa.ro. Echipa Fundației Regale Margareta a României coagulează aceste eforturi pentru a răspunde unui număr cât mai mare de oameni în vârstă aflați azi în dificultate.

Articolul Cu bătrânii noștri singuri și izolați ce facem? Cum îi ajutăm? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Copiii saraci nu mananca doar de Craciun!

Există această îmbulzeală a facerii de bine în luna decembrie de parcă dacă le pui copiilor în stomac 10 kg de portocale într-o săptămână, le va ține tot anul. Nu-i așa! Copiii aceștia au nevoie de haine, încălțăminte, mâncare și multă iubire și atenție TOT ANUL! TOT! Ca și ai noștri. Că nici ai noștri nu mănâncă doar o săptămână înainte de Crăciun și una după.

Când eram clasa a X-a am făcut voluntariat la un centru de plasament împreună cu 4-5 prieteni. Ne duceam în fiecare sâmbăta și fiecare dintre noi avea în grijă câțiva copii. La un moment dat am renunțat, din păcate. Nu știu dacă a fost mai degrabă lipsa noastră de structură la 16 ani, angajații de acolo, sau încărcătura emoțională, sau toate. Cert e că am prins câteva sărbători. Primeau multe dulciuri, și fructe, și haine, și cine știe ce mai ajungea pe acolo. În restul timpului primeau de la noi o eugenia sau o gumă turbo, sâmbătă dimineața. Bani nu aveam nici noi, voluntarii, că din familii sărace venea și noi. Și nici măcar nu primeau toți. Fiecare voluntar cumpăra ceva pentru copiii pe care îi avea în grijă. Total incorect, știu asta acum.

Săptămânile trecute l-am ascultat pe Alin Comșa vorbind despre experiența lui ca orfan de ambii părinți. Acum un OM așezat în viața lui!

Pe mult prea scurt, Alin Comşa este specialist în relaţii publice şi comunicare, conduce Institutul de Management al Artei, este fondator al companiilor de training All in Trust Attitude și Selftrust Academy. Alin povestea de cadourile astea care veneau atât de multe de Crăciun că ajunsese și să simuleze fericirea doar pentru că știa că asta așteaptă cei care le dăruiau. În celelalte zile ei nu mai existau pentru nimeni.

Așa că, ascultați-mă, vă rog! Păstrați în voi această dorință de a face bine oamenilor față de care nu aveți până la urmă nicio datorie. Folosiți-o în fiecare zi, și dacă nu e Crăciun, Paști sau vreo altă sărbătoare. Sunt atâția copii care au nevoie de noi în fiecare zi a vieții lor!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Copiii saraci nu mananca doar de Craciun! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.