Acceptă și procesează durerea

Prima etapă a recuperării este acceptarea faptului că durerea este o parte normală a acestui proces. Este firesc să simți tristețe, furie, confuzie sau chiar ușurare. Permite-ți să trăiești aceste emoții fără a te judeca. Scrierea într-un jurnal, discuțiile cu un prieten de încredere sau terapia pot fi metode eficiente de a procesa aceste emoții.

Construiește o rețea de sprijin

Nu trece prin această perioadă dificilă de unul singur. Înconjoară-te de prieteni, familie și membri ai comunității care te susțin. O rețea de sprijin îți poate oferi grijă emoțională, perspective noi și un sentiment de apartenență. Nu ezita să ceri ajutor atunci când ai nevoie.

Îngrijește-te

În momentele dificile, îngrijirea de sine este esențială. Asigură-te că dormi suficient, mănânci sănătos și faci mișcare regulat. Activitatea fizică, chiar și o simplă plimbare zilnică, poate ajuta la eliberarea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Nu neglija sănătatea ta fizică și mentală.

Menține o rutina zilnică

După un divorț sau o separare, viața poate părea haotică și lipsită de structură. Menținerea unei rutine zilnice te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și stabilitate. Rutina oferă confort și predictibilitate, elemente deosebit de importante într-o perioadă de tranziție.

Stabilește obiective realiste

Setează-ți obiective mici și realiste pentru a-ți menține motivația și a progresa în recuperarea ta. Aceste obiective pot fi legate de carieră, sănătate, relații sau dezvoltare personală. Nu te presa să faci schimbări mari prea repede. Dă-ți timp să te adaptezi și să îți refaci viața pas cu pas.

Evită deciziile majore pe moment

În perioada imediat după divorț sau separare, este recomandat să eviți luarea unor decizii majore, cum ar fi mutarea în alt oraș sau schimbarea locului de muncă. Emoțiile intense pot influența negativ capacitatea de a lua decizii raționale. Așteaptă până când te simți mai stabil emoțional pentru a lua astfel de hotărâri.

Găsește noi scopuri și interese

Această perioadă de tranziție poate fi o oportunitate de a descoperi noi pasiuni și interese. Poți explora hobby-uri noi, te poți implica în activități de voluntariat sau poți participa la cursuri care să îți dezvolte noi abilități. Focalizarea pe activități care îți aduc bucurie și împlinire te poate ajuta să îți reconstruiești identitatea și să îți regăsești un scop.

Caută sprijin psihologic dacă devine prea greu

Recuperarea după un divorț sau separare poate necesita sprijin profesionist. Terapia individuală sau de grup poate fi extrem de benefică pentru a naviga prin emoțiile complexe și pentru a-ți dezvolta abilitățile de gestionare a stresului. De asemenea există resurse create de psihoterapeuți. Îți recomand să parcurgi și acest articol despre ghiduri post-divorț și această carte terapeutică pe care am scris-o pentru părinți și copii.

Ai încredere în procesul de recuperare

Recuperarea după un divorț sau o separare nu se întâmplă peste noapte. Este un proces care necesită timp, răbdare și compasiune față de tine însuți/însăți. Încrederea în acest proces și în capacitatea ta de a depăși dificultățile te va ajuta să îți regăsești echilibrul și să îți construiești o viață nouă și plină de sens.

Divorțul sau separarea sunt etape dificile ale vieții, dar nu sunt sfârșitul drumului. Cu sprijinul adecvat și cu abordările corecte, poți transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere și reconstrucție personală. Amintește-ți că fiecare pas înainte contează și că ești capabil să îți creezi o viață bună și împlinită.

Despre acest subiect am vorbit și în podcastul Dialoguri pe canapea – Despre divorț: consecințe și perspective. Dacă simți că ai nevoie de sprijin suplimentar, nu ezita să apelezi la terapie. Un terapeut te poate ghida prin acest proces de recuperare, oferindu-ți instrumentele necesare pentru a depăși dificultățile și pentru a-ți recâștiga echilibrul emoțional.

Sursă poza: Carolina @ Unsplash

Articolul Cum să te recuperezi după un divorț sau o separare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Autoarea încurajează părinții să privească divorțul nu ca pe un eșec, ci ca pe o oportunitate de a redefini prioritățile, punând accent pe bunăstarea copiilor și pe construirea unui viitor echilibrat pentru întreaga familie.

Isolina Ricci PhD, oferă o perspectivă empatică și bine documentată, ajutând familiile să-și regăsească echilibrul și să construiască relații sănătoase după divorț. Aceste cărți sunt esențiale pentru orice părinte care dorește să asigure o adaptare lină și echilibrată pentru copii, în urma unei separări. De asemenea, ele reprezintă un ghid post-divorț și pentru specialiștii din domeniul sănătății mintale. Ele oferă o înțelegere a dinamicii familiale în caz de separare și a nevoilor tuturor membrilor familie.

„Acasă la mama, acasă la tata” – Ghidul complet pentru părinții despărțiți, divorțați sau recăsătoriți care își doresc să construiască două case primitoare pentru copilul lor.

Este un ghid post-divorț pentru părinți. Sunt abordate subiecte sensibile precum comunicarea eficientă cu fostul partener, gestionarea conflictelor și menținerea unei atmosfere de colaborare. Conține un capitol dedicat și detaliilor juridice. Sunt incluse strategii practice și sugestii bazate pe cercetări. Un accent deosebit este pus pe nevoile emoționale ale copiilor și pe modul în care părinții pot lucra împreună, chiar și după separare, pentru a asigura că cei mici se simt iubiți și protejați. Focusul este pe soluții de a crea un mediu stabil și sănătos pentru copii, chiar și atunci când aceștia trebuie să trăiască în două case separate.

Un aspect deosebit de valoros al acestei cărți este abordarea echilibrată și practică, oferită de autoare. Ea recunoaște dificultățile inerente ale divorțului și propune soluții concrete pentru a reduce impactul negativ asupra copiilor și părinților. Foarte important, subliniază esența co-parentalității în menținerea unui mediu sănătos pentru copii.

„Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” – Cum să te simți acasă într-un cămin sau în două

Această carte este concepută pentru copiii de toate vârstele. Îi ajută să înțeleagă și să se adapteze la schimbările din viața lor familială. Printr-o poveste simplă și ilustrații prietenoase, Isolina Ricci le explică copiilor că, deși părinții nu mai locuiesc împreună, rămân o familie iubitoare. Cartea conține mesaje pozitive care oferă asigurare și confort. Este un instrument util și pentru părinți. Vă ajută să înțelegeți lumea emoțională a copiilor. Vă recomand să o citiți înainte de a o oferi copiilor. Dacă aveți copii mici, puteți să le citiți voi cartea.

Mi-a plăcut modul în care autoarea le transmite copiilor că e normal să aibă sentimente mixte legate de divorț. De asemenea, subliniază importanța exprimării emoțiilor. Copiii sunt încurajați să discute deschis cu părinții despre ce simt și gândesc. Sunt incluse exerciții și tehnici simple pentru a-i ajuta să gestioneze emoțiile și să-și exprime gândurile. Astfel, copiii primesc un exemplu practic despre cum să facă față schimbărilor.

Dacă drumul de reconstrucție a noii vieți devine prea greu, căutați sprijin profesional. Terapia poate oferi un cadru sigur pentru exprimarea emoțiilor și pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de adaptare. Puteți primi ghidaj în procesul de co-parentalitate, pentru a mențineți un mediu sănătos și stabil pentru copii.

Articolul Ghid post-divorț – „Acasă la mama, acasă la tata” și „Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Copilăria primară este caracterizată de un creier imatur și de o perioadă lungă de neajutorare și dependență, ceea ce îi face pe bebeluși foarte vulnerabil la traume. Aceștia sunt ușor de speriat, confuzi și traumatizați de evenimente înfricoșătoare, durere fizică, schimbări bruște, zgomote puternice, separarea de părinți și nesatisfacerea nevoilor. Pentru a supraviețui și a se dezvolta, ei trebuie să se bazeze pe capacitatea părinților de a le satisface nevoile de protecție, căldură, hrană și sprijin emoțional.”

Prin combinarea tehnicilor bazate pe cercetare și a exemplelor din viața reală, Aletha Solter scrie cum să:

• Construim un mediu sigur și protector pentru copiii noștri.
• Dezvoltăm relații puternice și de încredere cu aceștia.
• Îmbunătățim abilitățile de adaptare.

”Copiii tind în mod natural către sănătatea emoțională, știu cum să se vindece și vor face acest lucru spontan când se simt în siguranță. Copiii caută în permanență oportunități de a se vindeca de traume, iar părinții pot juca un rol important prin recunoașterea și încurajarea încercărilor lor de a face acest lucru.”

”Condiții de bază pentru vindecarea de traume a copiilor: să simtă o siguranță emoțională și să se simtă conectați, să reviziteze trauma într un fel sau altul, să reacționeze prin mecanismele biologice naturale de vindecare”

Citind această carte, veți descoperi:

• Informații de bază despre studii în domeniul traumelor din copilărie, dar și scurte studii de caz.
• Impactul traumei asupra copiilor și principiile fundamentale ale vindecării.
• Abilități practice pentru a vă ajuta copiii să se recupereze.
• Activități simple și eficiente bazate pe joc, care facilitează conectarea cu copiii.
• Interpretarea comportamentelor cauzate de traumă și soluții eficiente fără a recurge la pedepse, recompense sau agresiune.
• Modul în care etapele de dezvoltare ale copiilor influențează reacția lor la traume și cele mai eficiente tehnici pentru fiecare vârstă.

Cartea „Ajută-ți copilul să se vindece de traumă” oferă părinților ghidajul necesar pentru a sprijini copiii în depășirea experiențelor traumatice. Înțelegând copilul și aplicând metodele prezentate, veți putea crea un mediu sigur și susținător pentru copilul vostru, ajutându-l să se recupereze și să se dezvolte sănătos.

Cu toate acestea, este important să rețineți că unele traume pot necesita intervenția unui specialist. Nu ezitați să căutați ajutor profesionist dacă simțiți că este necesar. Sprijinul unui psihoterapeut specializat în traumele copiilor poate face o diferență semnificativă în procesul de vindecare. De asemenea, este esențial ca și voi, ca părinți, să vă îngrijiți de sănătatea voastră. Terapie proprie vă poate oferi instrumentele și sprijinul necesar pentru a gestiona stresul și emoțiile. Astfel deveniți un model pozitiv pentru copiii voștri. Și puteți cu adevărat să fiți acolo pentru ei.

Articolul „Ajută-ți copilul să se vindece de traumă” 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Despre emoții, stres, autoreglare și co-reglare …

Studiile ne arată că abilitatea noastră de a regla emoțiile este strâns legată de starea noastră generală de sănătate. Un reglaj emoțional bun este asociat cu o mai mare reziliență și un grad mai înalt de bunăstare mentală și fizică. Pe de altă parte, dificultățile în gestionarea emoțiilor pot duce la somatizări, boli fizice și tulburări psihice.

Prin intermediul acestui workshop, mi-am propus să creez un spațiu sigur și deschis în care să explorăm împreună aceste aspecte sensibile și să lucrăm pentru a găsi căile către un reglaj emoțional mai sănătos și mai echilibrat. Vom învăța să recunoaștem și să înțelegem aceste emoții. Să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod care să ne ajute să ne menținem echilibrul. Să ne îmbunătățim calitatea vieții. Vom explora și dezvolta împreună abilități practice de reglare emoțională, pe care le putem utiliza atât pentru gestionarea propriilor noastre emoții, cât și pentru sprijinirea emoțională a copiilor noștri. Vom descoperi strategii de autoreglare emoțională și vom învăța cum să-i sprijinim pe ceilalți în gestionarea emoțiilor.

Workshopul este structurat în 2 module, unul axact pe teorie și un altul axat pe practică.

 Modulul 1: Fundamentele teoretice ale reglării emoționale

– De ce contează emoțiile?

– Identificarea emoțiilor. Diferențierea între emoții primare, secundare și sentimente. Înțelegerea impactului emoțiilor asupra comportamentului.

– Să înțelegem reglarea emoțională – Ce este reglarea emoțională? De ce este importantă? De ce este importantă pentru părinți și copii?

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise.

Modulul 2: Kit de supraviețuire emoțională – Aplicații practice

– Să dezvoltăm abilități practice de reglare emoțională pe care le putem utiliza în gestionarea propriilor emoții și în sprijinirea copiilor noștri

– EU și Emoțiile mele – prezentarea unor strategii de autoreglare emoțională

– EU și Emoțiile celor din jur – cum îi sprijinim pe ceilalți în managementul emoțional

– Strategii, instrumente și tehnici care favorizează reglarea emoțională

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise. 

Cui i se adresează acest Workshop ”Atelierul emoțiilor”:

Atelierul se adresează tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a emoțiilor și să înțeleagă mai profund modul în care acestea influențează viața noastră de zi cu zi.

Este potrivit pentru:

– Părinți și tutori: Care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie.

– Profesioniști în domeniul sănătății mintale: Care doresc să își consolideze cunoștințele și abilitățile în domeniul reglării emoționale pentru a oferi un sprijin mai eficient clienților.

– Persoane interesate de dezvoltarea personală: Care sunt curioase să exploreze și să înțeleagă mai bine lumea emoțiilor și să descopere modalități practice de a le gestiona în viața de zi cu zi.

Detalii organizatorice:

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Modul 1 – Marți 28 mai intervalul 17:00 – 18:30

Modul 2 – Marți 4 iunie intervalul 17:00 – 18:30

Cost? 150 lei /persoană/ 2 module. Locuri limitate, maxim 26 participanți.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/9cuwXCf2Vs5k4PMx6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar.

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com

Despre mine:

Sunt psiholog și psihoterapeut cu diverse specializări în terapia traumei și cu un master în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Am pus bazele unui proiect prin care formez personalul educațional în vederea dezvoltării emoționale a copiilor cu care lucrează la clase sau în centrele de tip Școală după Școală. Este visul meu mare! În fiecare școală din România, profesorii să sprijine copiii să își dezvolte reziliența și inteligența emoțională. Să îi ajute să găsească resurse interioare și să capete abilități sociale și emoționale prin care să se adapteze mediului și să progreseze, indiferent de condițiile de viață.

Am creat și un eveniment online. Îl puteți distribui pentru a ajunge la cât mai mulți doritori de cunoaștere emoțională .

Articolul Workshop ”Atelierul emoțiilor” – Navigăm împreună prin furtunile interioare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

este unul dintre oamenii cu care am avut șansa să lucrez, să mă lucrez și să învăț ce înseamnă să fii psihoterapeut.  Am așteptat cartea așa cum așteaptă copiii cadoul de la Moș Crăciun când încă mai cred în el și copiii mai mari autografe de la fotbaliștii pe care îi admiră

Dr. Diana Vasile este psihoterapeut, psiholog clinician principal și cadru didactic universitar. Din 2013 este președinte și membru fondator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT). De peste 25 de ani se axează pe tot ce înseamnă cercetare în înțelegerea traumei. Și oferă modalități prin care ne putem recupera resursele psihice. Resurse care au rămas blocate în urma trăirii unor experiențe traumatice.

Trauma blochează dezvoltarea. Asta înseamnă că putem să fim adulți și să acționăm ca niște copii. Dacă nu procesăm partea aceea unde ne-am blocat, nu putem să dăm drumul la dezvoltare.

”Experiențele dificile, adverse de viață modifică funcționarea fizică și psihică, având efecte atât pozitive, cât și negative asupra acestor factori care influențează sănătatea noastră. Te ajută mult să cunoști și să gestionezi aceste efecte, pentru a le limita sau elimina pe cele negative și pentru a le valoriza, stimulat pe cele pozitive. Dificultățile actuale de viață își au deseori o sursă în modul în care aceste adversități au afectat resursele tale și modul în care le folosești (gândirea negativă sau rigidă, emoții neplăcute, relații superficiale, bazate exclusiv pe interese și fără satisfacție profundă, sentimente de eșec și de neîncredere în sine sau în viață, comportamente nepotrivite sau de risc etc).”

Cartea „Anatomia traumei” prezintă o parte consistentă de informare, psihoeducație despre traumă. Sunt informații științifice, validate prin studii și explicate într-un limbaj accesibil tuturor. Pe lângă aceste informații teoretice, Diana Vasile prezintă și studii de caz și exemple practice. Scopul este de a aduce claritate în ceea ce privește funcționarea psihică sănătoasă și modalitățile de creștere a calității vieții.

”Sănătatea umană depinde mult de funcționarea psihicului, astfel că nu există sănătate umană fără o componentă a sănătății mintale.”

Aceasta este partea pe care o admir cel mai mult la această carte. Sigur că Diana Vasile scrie despre suferință. Este o carte despre traumă, totuși. Dar ce face ea este să o explice cu toate părțile ei. Punctează mecanismele prin care suferința veche apare în prezent, cum ne încurcă și mai ales cum putem să ne recuperăm pe noi. Poate nu v-ați fi așteptat, dar cartea aduce multă speranță și are o perspectivă pozitivă. Pentru că Diana Vasile și psihoterapeuții pe care ea îi formează, cred mult în partea sănătoasă din noi și în capacitățile psihicului de a se recupera.

În ”Anatomia traumei” descoperi cum poți să te recuperezi pentru a-ți permite să te dezvolți și să trăiești conștient și relaxat în tine și în viața ta. Asta aduce o viață interioară și exterioară mai bună și mai împlinitoare.

”Protejarea și împlinirea nevoilor fizice și psihice, ca regulă de funcționare, îndeosebi în primii 25 de ani de viață, asigură buna funcționare a noastră, adică sănătatea fizică și psihică” … ”Suntem predispuși la ceea ce am numit traumă transgenerațională dacă sau cu atât mai mult cu cât nu suntem educați, nu întâlnim alți oameni cu care să construim relații bune și nu muncim un pic cu noi în relațiile existente.”

Cartea „Anatomia traumei” este structurată în 6 capitole:

• Capitolul 1: Sănătate mintală. Psihic sănătos.
• Capitolul 2: Definiție, cauze, evenimente, fazele procesului traumatic.
• Capitolul 3: Tipologia traumei.
• Capitolul 4: Trăirile traumatice.
• Capitolul 5: Cum folosim resursele – Când ne protejează, când ne încurcă.
• Capitolul 6: Recuperarea.

Fiecare capitol se încheie cu ”Întrebări de reflecție”, o parte care îmi place foarte mult. Este important să avem informația, este la fel de important să o putem înțelege prin prisma noastră, adaptată la noi. Asta ne ajută să procesăm și să ne recuperăm. Cartea conține și un mic capitol de încheiere cu ”Concluzii” care vin în sprijinul cititorului și cu o bibliografie consistentă pe care o putem folosi pentru aprofundare.

”Mersul la psiholog ajută atât la obținerea unor informații valoroase pentru funcționarea ta (se numește psihoeducație sau informare adecvată pentru tine,  raportată la viața ta și la problemele cu care te confrunți),  cât și la restabilirea sau ameliorarea reglajului funcțiilor psihice, care te va face să te descurci mai bine cu dificultățile de viață, să ai o stare emoțională mai bună, să construiești relații mai satisfăcătoare, să devii mai productiv, mai longeviv, să te bucuri de viața pe care o ai (inclusiv în ciuda pierderilor și tulburărilor suferite).” 

Pentru cine este această carte? Pentru absolut fiecare dintre noi. O puteți comanda de aici sau o puteți găsi pe rafturile librăriilor Cărturești.

Articolul ”Anatomia traumei” – Dr Diana Vasile 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

„Unii oameni înfometați după afectivitate dezvoltă fixații asupra mâncării, în încercarea de a înlocui hrana emoțională cu cea fizică. Probabil pentru că acest lucru nu este posibil, satisfacția nu va fi niciodată totală”. – Jasmin Lee Cori 

Nevoia de a umple un gol este o expresie pe care o aud des în cabinet. Și o înțeleg foarte bine. Unii specialiști o numesc ”gol de atașament”. Cred ca este o descriere foarte bună. E un gol pe care nu poți să îl umplii, de aceea devine și o compulsie, pentru că nu are cu adevărat rezultatul dorit. Nu de puține ori, în generațiile trecute, nevoile emoționale nu erau cunoscute și împlinite. În schimb, multe erau despre a mânca. Iubirea însemna să ai mâncare pe masă. Sarbâtorile erau despre ciunșpe feluri de mâncare. Vorba unei cliente, ”mama și acum gătește de parcă vine sfârșitul lumii și ne prinde nemâncați”. Nu este deloc greu ca într-un astfel de context să asociezi iubirea cu mâncarea. Și astfel, când îți este ”foame de iubire” să te duci inconștient către mâncare. Nu potolește durerea. O iei de la capăt. Până înveți că există și alt drum.

Și atunci, ce ai putea să faci dacă acest gol nu se poate umple?

Să procesezi suferința produsă de acest gol, să construiești pe lângă el și astfel ”golul” se va simți mai mic. Exemplific adesea asta clienților mei. Folosesc o piatră adusă din Grecia … albă, compactă, rotundă. O așez pe rând pe un post-it, pe telefon, pe o agendă mică și pe o agendă mai mare. Piatra rămâne aceeași. Perspectiva, nu. E la fel ca în doliu. Așa este și cu procesarea doliului când pierdem pe cineva drag sau ceva drag. Pentru că, și când vine vorba despre acest gol avem de procesat o pierdere veche, pierderea celui care nu a fost acolo să avem de cine să ne atașam într-un mod sănătos … nu din supraviețuire.

De ce vorbesc despre procesarea acestui gol?

Pentru că în corpul nostru este înregistrată toată informația experiențelor noastre trecute. De aceea se simte golul (lipsa din trecut) și în prezent. Doar atunci când suntem în contact cu noi, cu adevărul nostru, cu emoțiile noastre, cu durerea noastră, vom fi și cu vitalitatea noastră. Atunci putem să modificăm acest mecanism inconștient. Pentru că nu putem să schimbăm ceea ce nu cunoaștem sau nu recunoaștem și nici ceea ce nu ne lăsăm să trăim.

Sursă poza: Artem Labunsky @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Mâncatul compulsiv nu este despre foame … ci despre foamea de iubire apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Gestionarea conflictelor necesită abilități de comunicare, empatie și rezolvare a problemelor.

Conflictele bune, care duc la creștere, sunt acele conflicte în care cei implicați abordează neînțelegerea dintre ei cu deschidere, respect reciproc și cu atenție pentru a stabili un scop comun. Aceste conflicte sunt cele care duc în final la o îmbunătățire a relațiilor.

Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere?

– Să ne străduim să nu rănim și să reparăm ce am greșit

– Să acceptăm încercarea celuilalt de a-și îndrepta greșeala

– Să reglăm intensitatea emoțională pentru a nu deveni prea furioși

– Să identificăm care sunt triggeri și să discutăm deschis despre asta

– Să fim conștienți de triggerii celuilalt și să nu îi folosim pentru a câștiga conflictul

– Să încercăm să ne punem în locul celuilat, să înțelegem punctul lui de vedere

– Să rămânem focusați pe problema reală

– Să luăm în calcul compromisurile pentru a ajunge la o soluție

– Să nu aducem în discuție toate certurile și greșelile din trecut

– Să folosim exprimarea deschisă a ceea ce simțim fără să acuzăm sau să rănim: ”Simt …. atunci când tu/atunci când se întâmplă asta …. și am nevoie să ….”

Sursă poza: Priscilla Du Preez @ Unsplash

Articolul Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Furia este o emoție puternică și intensă care poate fi pornită de triggeri, de stimuli, de alte emoții. Păpușarii din spate care sunt? Uneori frustrarea, alteori dezamăgirea, poate chiar și rușinea, dar de cele mai multe ori sunt suferința și neputința. Astea două stau ascunse sub costumul de Halloween. Furia este de fapt mecanismul nostru de apărare pentru a nu intra în contact cu emoțiile acelea vulnerabile și greu de stat cu ele. Și dacă ar fi să fiu mai exactă, aș declara ca șef de trib, neputința. E cam așa, apare furia să mascheze suferința. Iar în spatele suferinței, ceea ce a produs de fapt suferința, este neputința. Neputința de atunci, din traumele noastre. Și neputința de acum.

Furia este costumul de Halloween pentru alte emoții … pentru suferință și neputință.

Neputința este emoția cea mai grea de dus. La toate celelalte avem senzația că e ceva de făcut. De țipat, de plâns, de râs, de spus, de urlat, de ascuns, de dat, de luat, de … orice. Dar cu neputința ce să faci !? Spun adesea clienților mei că neputința nu se rezolvă cu și mai multă voință. Pentru că poți să vrei, dar să nu poți.

Vă invit să analizați ce simțiți de fapt când vine furia.

Ce se simte în corpul vostru? Ce gândiți atunci? Ce vă lipsește? Ce vă zgârâie sufletul de fapt? Este important să ne recunoaștem și să ne înțelegem emoțiile și senzațiile asociate cu furia, pentru a putea regla această emoție. Și primul pas din reglare este întotdeauna tocmai această înțelegere.

De exemplu, să știu că atunci când copilul comentează că nu îi place mâncarea, deși am gătit ce a vrut el, nu ce pofteam eu și încep să mă înfurii, să înțeleg că nu este atât de mult despre comentariul lui cât despre suferința noastră că ne-am străduit și nu a fost suficient pentru celălalt. Pentru că asta atinge suferința aia veche a noastră că ”nu suntem suficient de buni”. Pentru că nu am fost ”suficient de buni” pentru părinții noștri, fiindcă dacă am fi fost ne-ar fi iubit și ne-ar fi protejat [așa percepe un copil lucrurile atunci când nu simte că este iubit]. Și nu am putut să schimbăm nimic din asta și am simțit foarte multă neputință. Și asta este la suprafață când copilul comentează despre amărâta aia de mâncare și noi ne înfuriem. Pentru că, dacă nu ar fi fost tot șirul ăsta de conexiuni despre care v-am scris, nu ne-am înfuria, ne-am uita la copil, i-am spus ”îmi pare rău că nu a ieșit așa cum îți doreai, încerc data viitoare altă rețetă”.

Nu ne-ar trigger-ui pentru că nu ar fi avut ce durere să zgândere. Pentru că nu triggerii sunt problema … ei nu pot funcționa în lipsa unei dureri din noi.

Sursă poza: Alexas Fotos @ Unsplash

Articolul Furia este costumul de Halloween pentru alte emoții apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Anxietatea poate avea efecte semnificative asupra dezvoltării sociale, emoționale și cognitive.

Printre semnele și simptomele de anxietate la copii mici, întâlnim cel mai frecvent:

• dureri de burtică,
• coșmaruri
• scrâșnirea dinților
• plâns
• retragere
• comportament agitat.

Printre semnele și simptomele de anxietate la copii mai mari, întâlnim cel mai frecvent:

• dureri de stomac sau de cap
• insomnie
• mâncat compulsiv
• lipsa poftei de mâncare
• iritabilitate
• dificultăți de concentrare
• refuzul de a coopera
• evitarea activităților sociale.

Copiii anxioși sunt mereu pe câmpul de luptă – creierul lor se străduiește să îi protejeze de pericole.

În cazul în care identificați semne și simptome la copiii voștri, apelați la un specialist. Cu cât intervenim mai devreme cu atât este mai simplu de reglat. Simptomele anxietății devin din ce în ce mai evidente cu trecerea timpului, asta și pentru că ele tot cresc. Este important să se identifice și să se trateze anxietatea în stadii incipiente pentru a preveni complicații pe termen lung și pentru a îmbunătăți calitatea vieții copiilor și adolescenților afectați.

De asemenea părinții sunt cei care pot ajuta cel mai mult copilul, doar că și ei au nevoie să cunoască pașii care sunt de făcut. Și uneori, chiar și ei au nevoie de specialistul lor, pentru că nu este deloc ușor emoțional să fii un sprijin pentru un copilul care trăiește cu ”doamna anxietate” cot la cot.

Despre cum se manifestă anxietatea la copii am scris într-un articol detaliat pentru campania ”Educația contează„.

Sursă poza: Solen Feyissa @ Unsplash

Articolul Semnele și simptomele de anxietate la copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nici măcăr emoțiile care ne plac, cele pe care le denumim adesea pozitive, nu sunt tot timpul în acord cu realitatea.

Putem să iubim un agresor. Să avem impulsul de a râde sau a face glume într-un context dureros. Să alegem activități care ne pun în pericol viața simțind plăcere în același timp. Să fim mult prea entuziasmați până în punctul în care devenim prea agitați. Câți dintre voi ați fost atât de emoționați la o întâlnire importantă încât ați scăpat cana de cafea, ați făcut o glumă nepotrivită, ați vorbit prea mult sau v-ați blocat în gândurile proprii? Și sunt doar câteva exemple. Prin urmare este important să învățăm să ne gestionăm propriile emoții, inclusiv pe cele dureroase.

Reiau pe scurt un mesaj important din articolul trecut unde am vorbit despre faptul că emoțiile nu sunt pozitive sau negative, bune sau rele. Sunt emoții care ne fac plăcere și pe care le căutăm. Și emoții mai puțin confortabile, cele care nu ne plac și de care adesea fugim. Cele din urmă ne transmit cele mai valoroase mesaje. În loc să fugim de ele ar trebui să le luăm la întrebări.

Cum să ne descurcăm cu emoțiile dureroase?

– Primul pas este să ne conectăm la ceea ce simțim. Să ne permitem să simțim. Și cum adesea le spun clienților mei, nu avem 2 butoane separate, să alegem să simțim doar ce ne place. Vin la pachet. Când simțim, simțim de toate. Când ne amorțim nu mai simțim nimic, nici plăcere, nici durere. Eu nu cred că merită prețul.

– Să renunțăm la a împărți emoțiile în ”pozitive” și ”negative” sau „bune” și ”rele”. Aceste etichete ne fac să ne fie greu să acceptăm să simțim și emoțiile dureroase. Și în final să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem noi.

– Să verificăm dacă ceea ce simțim este în acord cu realitatea pe care o trăim. Uneori durerea din prezent este doar supapa care se deschide pentru a ieși urletul din trecut. Să vindecăm durerile vechi pentru a trăi prezentul.

– Să aflăm ce mesaje valoroase vor să ne transmită emoțiile noastre. De ce simțim ce simțim? Ce vor să ne spună emoțiile noastre despre noi, despre ceilalți, despre situația în care ne aflăm?

– Să aplicăm tehnici de reglare emoțională atunci când ne cuprinde emoția dureroasă. Tehnicile de respirație sunt doar câteva dintre ele.

– Să ne analizăm și să aflăm dacă ceva din viața noastră lipsește. Dacă trăim pentru noi. Dacă avem activități care ne dau o stare de bine. Dacă nevoile noastre sunt implinite. Dacă avem alături de noi oameni care mai degrabă zic ”da” nevoilor noastre.

Aceeași modalitate de a ne descurca cu ce simțim poate fi ”predată” și copiilor noștri. Ei învață atât din ceea ce le spunem, cât și din ce văd și simt cu toate simțurilor lor.

Sursă poza: Joshua Coleman @ Unsplash

Articolul Cum să ne descurcăm cu emoțiile dureroase? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.