Corpul nostru „ține scorul”. Asta nu e doar o expresie, ci o realitate susținută de știință. Corpul își amintește, chiar și atunci când mintea vrea să uite. Însă vestea bună e că, atunci când ne reconectăm cu propriul corp și îi oferim sprijin activ, putem începe un proces real de vindecare – unul care reduce inflamația, reglează sistemul nervos și ne aduce mai aproape de un echilibru interior.

1. Expunerea la lumină naturală și somnul de calitate

Sunt printre cele mai simple, dar esențiale gesturi pentru reglarea tonusului vagal și reducerea răspunsului inflamator. Începe prin a-ți lăsa chipul să fie mângâiat de lumina dimineții și creează-ți o rutină de somn care să devină ritual, nu corvoadă.

2. Mișcarea blândă și constantă

Nu e nevoie să ne forțăm, ci doar să rămânem activi. Mersul pe jos, dansul, yoga, înotul – orice ne mișcă și ne face plăcere contează. Așa întărim sistemul nervos și ne eliberăm de tensiuni.

3. O alimentație hrănitoare

Alimentele bogate în proteine, grăsimi sănătoase și nutrienți contribuie la echilibrul nostru interior. Ce mâncăm ne influențează nu doar corpul, ci și starea de spirit.

4. Relațiile sigure și granițele sănătoase

Relațiile vindecă – dar doar cele care sunt sigure, calde și blânde. Să învățăm să punem limite nu înseamnă să ne închidem, ci să ne protejăm. Să spunem „nu” atunci când e prea mult și „da” doar acolo unde ne simțim cu adevărat în siguranță.

5. Sprijinul terapeutic

Psihoterapia ne ajută să punem ordine în haos, să ne înțelegem rănile și să le dăm un sens nou. Să ne regăsim vocea, ritmul și capacitatea de a ne ține cu blândețe atunci când doare.

6. Conexiunea cu propriul corp

Mindfulness, meditație, exerciții de respirație – toate ne pot ajuta să ne întoarcem spre interior, să ascultăm ce ne spune corpul și să învățăm să îl tratăm ca pe un aliat, nu ca pe un dușman.

7. Îngrijirea zilnică, cu pași mici

Îngrijirea nu înseamnă doar băi lungi sau zile de relaxare (deși și ele ajută!). Înseamnă și o cană cu ceai băută în liniște, un „nu” spus din inimă, o seară fără ecrane sau o zi fără vinovăție. Asta e rutina reală de refacere.

Vindecarea nu e o linie dreaptă, dar este posibilă

Refacerea corpului și a minții după traumă nu vine peste noapte. E un drum, uneori cu pași mici și opriri dese, alteori cu revelații mari și transformări profunde. Dar fiecare alegere conștientă contează. Fiecare gest de grijă ne aduce mai aproape de noi înșine. Vocea copilului din noi încă așteaptă să fie ascultată. Iar azi, ca adulți, avem puterea să-i spunem: „Sunt aici. Și o să avem grijă de noi.”

Sursă poza: Dingzeyu @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a site-ului. 

Articolul Cum ne putem ajuta corpul și mintea să se refacă după experiențe traumatice apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

E în regulă să spui „nu”, chiar dacă se supără cineva.

Poate ai fost învățat că „nu” înseamnă respingere, conflict, vină. Dar adevărul este că un „nu” spus cu respect poate fi un act profund de grijă față de tine. Nu putem fi tot timpul disponibili, nici pentru ceilalți, nici pentru așteptările lor. Și e normal ca uneori, asta să-i deranjeze. Dar nu suntem responsabili pentru emoțiile celorlalți. Suntem responsabili doar pentru a rămâne onești și blânzi cu noi.

Nu e treaba ta să „repari” pe nimeni.

Sunt momente când ne e greu să vedem suferința celuilalt fără să vrem să intervenim, să ajutăm, să salvăm. Dar fiecare om are propriul drum. Și uneori, a fi acolo înseamnă doar să fii prezent, nu să preiei durerea celuilalt pe umerii tăi. A te ocupa de tine nu e egoism, e responsabilitate.

Nu ești responsabil pentru cum se simte toată lumea din jurul tău.

Poate ai crescut în medii în care trebuia să fii mereu atent la cum se simt ceilalți. Să nu superi. Să nu înfurii. Să nu deranjezi. Dar acum ești adult. Și ai voie să alegi ce poți și ce nu poți duce. Ai voie să te întrebi: „Ce simt eu acum? Ce am eu nevoie?”.

Nu trebuie să știi mereu ce are nevoie celălalt.

Știi momentul ăla în care cineva e nemulțumit, dar nu spune de ce, iar tu simți că trebuie să ghicești, să te porți impecabil, ca nu cumva să fi greșit ceva? Acel mers în vârful degetelor … Nu, nu e responsabilitatea ta să anticipezi nevoile tuturor. Nici să le împlinești pe toate. Comunicarea e o punte care se construiește din ambele capete.

Poți să ai o părere diferită. Și tot să fii în regulă!

Nu trebuie să fii de acord cu toată lumea ca să fii acceptat. Și nu trebuie să te conformezi ca să eviți conflictele. Relațiile sănătoase pot conține diferențe. Ba chiar cresc din ele.

Ai voie să simți tot ce simți.

Furia, tristețea, oboseala, dorul… toate sunt normale. Nu trebuie să le ascunzi sau să le explici. E suficient să le recunoști. Să le dai voie să existe. Emoțiile tale nu trebuie să fie pe placul nimănui ca să fie valide.

Ești suficient așa cum ești.

Nu trebuie să faci pe plac, să demonstrezi, să te conformezi unor standarde impuse de alții ca să meriți iubire sau acceptare. Ești îndeajuns, chiar și atunci când uiți asta. Să pui limite sănătoase nu înseamnă că ridici ziduri. De fapt, sunt porți cu zăvor. Alegem când deschidem și cui. Iar învățând să le punem, învățăm să ne onorăm pe noi. Să spunem cu blândețe: „Acum am nevoie să mă aleg.” Și ăsta nu e un act de egoism. E un act de iubire.

Sursă poza: Ben White @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a site-ului. 

Articolul Despre limite sănătoase – sau cum învățăm să ne alegem pe noi înșine, fără vină apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Reuniunile de familie pot deveni un teren sensibil, mai ales pentru cei care au trăit experiențe traumatice în acest mediu.

Astfel, întâlnirile de sărbători pot aduce anxietate și disconfort, transformând momentele care ar trebui să fie festive în surse de stres. Dacă te simți copleșit de aceste întâlniri, îți recomand să îți stabilești limite clare și să iei pauze atunci când ai nevoie, pentru a-ți proteja sănătatea emoțională.

Așteptările sociale de a fi fericit în timpul sărbătorilor pot aduce multă presiune.

Dacă nu simți „bucuria sărbătorilor”, te poți întreba dacă este ceva greșit cu tine, accentuând astfel sentimentele de nesiguranță. Amintește-ți că nu există o modalitate „corectă” de a trăi sărbătorile. Permite-ți să simți ceea ce simți fără judecată.

Sărbătorile pot trezi amintiri dureroase ale evenimentelor traumatice din trecut.

Uneori, o simplă melodie, un loc, un miros sau un obiect poate declanșa emoții greu de gestionat și te poate transporta în momente dificile. Când astfel de amintiri te copleșesc, încearcă tehnici de respirație și ancorare în prezent.

Întâlnirea cu oameni care au fost implicați sau care îți amintesc de momentele grele poate fi copleșitoare.

Chiar și zâmbetele pot deveni dificile atunci când emoțiile sunt amestecate, iar presiunea de a afișa o stare de bine poate fi apăsătoare. Fii blând cu tine. Poți alege să petreci mai puțin timp în astfel de întâlniri sau să te pregătești mental pentru a face față.

Vinovăția sau rușinea sunt emoții frecvente pentru cei care au trecut prin experiențe traumatice, iar sărbătorile pot accentua aceste trăiri.

Așteptările sociale legate de cum ar trebui să ne simțim în această perioadă, presiunea de a fi „fericit” sau de a participa la reuniuni familiare pot face aceste emoții mai puternice. Conștientizarea și acceptarea acestor emoții pot fi un prim pas spre vindecare. Nu te judeca pentru ceea ce simți, este normal să ai astfel de trăiri.

Durerea relațiilor tensionate, doliul sau sentimentul profund de singurătate sunt amplificate adesea în această perioadă.

Astfel sărbătorile pot fi dificile pentru că acutizează suferința. Dar sunt și un prilej de introspecție. Dă-ți voie să simți aceste dureri, dar nu lăsa ca ele să te definească. Caută sprijin din partea celor apropiați sau a unui profesionist dacă este necesar.

Sărbătorile pot deveni un memento al pierderilor – fie că este vorba despre relații, persoane dragi sau oportunități pierdute.

Aceste amintiri pot intensifica sentimentul de absență și dor. În timp ce observi ceea ce îți lipsește, încearcă să te concentrezi și pe ceea ce ai, pe resursele din tine și din exteriorul tău.

Presiunea de a fi conectat și de a petrece timpul împreună cu ceilalți poate duce la un sentiment de izolare.

Mai ales pentru cei care nu dispun de o rețea de sprijin sau care se simt excluși din cercurile familiale sau sociale, lucrurile se complică. Dacă te simți izolat, caută sprijinul unor grupuri sau comunități care îți împărtășesc valorile sau nevoile, fie în format fizic, fie online.

Așteptările legate de cadouri sau de pregătiri pot deveni copleșitoare.

Presiunea de a oferi sau de a primi daruri „perfecte” poate amplifica stresul și sentimentul de inadecvare. Amintește-ți că valoarea unui dar nu stă în prețul său, ci în intenția din spatele lui.

Programul aglomerat și supraîncărcarea socială pot accentua epuizarea.

Dă-ți voie să spui „nu” atunci când simți că ai nevoie de timp pentru tine și prioritizează-ți sănătatea emoțională.

Pentru unii, sărbătorile pot aduce întrebări legate de sensul lor personal.

Când tradițiile nu mai par autentice, poate apărea un conflict între dorința de a participa și nevoia de a te retrage. Este în regulă să alegi ce este mai potrivit pentru tine.

În perioada sărbătorilor, fii blând cu tine. Nu este nevoie ca sărbătorile să fie perfecte. Emoțiile pe care le trăiești sunt normale, iar acceptarea lor poate fi un prim pas către vindecare. Amintește-ți că sărbătorile sunt doar o perioadă a anului, nu un test pe care trebuie să-l treci. Alege ce te face să te simți bine și renunță la ceea ce îți consumă energia. Sărbătorile ar trebui să fie despre cum te simți tu, nu despre cum arată ele pentru alții.

Articolul Sărbătorile pot fi dificile pentru unii dintre noi – Cum să faci față provocărilor emoționale apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Vorbește deschis despre emoțiile tale

Copiii învață prin imitare. Atunci când văd că și adulții din viața lor se confruntă cu emoții intense, ei înțeleg că aceste trăiri sunt normale și că este în regulă să le simtă. De exemplu, dacă te simți furios, frustrat sau trist, poți spune:

– „Și adulții se înfurie sau se întristează, exact așa cum fac și copiii. Uneori, ne ajută să plângem sau să vorbim cu cineva despre ce simțim pentru a reduce din intensitatea emoțiilor.”

Aceasta le arată copiilor că nu sunt singuri în trăirile lor și că există modalități sănătoase de a le face față.

Normalizează emoțiile dureroase

Este important să le explicăm copiilor că este normal să simțim frustrare sau furie atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim. Un exemplu de cum poți face acest lucru este să spui:

– „Este foarte greu când lucrurile nu merg așa cum ne dorim, de aceea simțim frustrare și furie. În momentele acestea, îmi amintesc că fac tot ce pot eu și că este în regulă să simt această frustrare.”

Acest tip de comunicare nu doar că normalizează emoțiile dificile, dar le oferă copiilor un cadru sănătos în care să își exprime și să își gestioneze propriile emoții.

Arată-le cum te reechilibrezi (reglezi)

Atunci când ai o zi grea și reacționezi poate mai intens decât de obicei, ajută să le arăți copiilor cum alegi să te calmezi și să te reechilibrezi. De exemplu:

– „Îmi pare rău că m-am înfuriat atât de rapid. Astăzi a fost o zi grea pentru mine. Cred că m-ar ajuta să mă plimb puțin/să ascult muzică/să fac o baie/să ne jucăm împreună.”

Prin aceste exemple, le oferi copiilor soluții concrete pe care le pot folosi și ei când se confruntă cu emoții puternice.

Încurajează recunoașterea emoțiilor

Ajută-ți copilul să își identifice și să își denumească emoțiile. Spune-i că este normal să simtă o gamă variată de emoții și învață-l să le recunoască. Poți spune ceva de genul:

– „Văd că ești supărat. Poți să îmi spui ce te deranjează?”

Acest lucru îl ajută să devină conștient de ceea ce simte și să își exprime emoțiile într-un mod sănătos.

Modelarea empatiei

Empatia este esențială în gestionarea relațiilor și a emoțiilor. Arată-i copilului tău cum să fie empatic prin propriul tău comportament. Dacă cineva din familie sau din cercul vostru de prieteni este trist, poți spune:

– „Cred că Andrei se simte trist. Ce crezi că am putea face ca să îi fim alături?”

Această abordare îl învață pe copil să recunoască emoțiile altora și să răspundă cu compasiune.

Învață-l despre importanța pauzelor

Explică-i copilului importanța de a lua o pauză atunci când se simte copleșit de emoții. Spune-i că și tu faci același lucru atunci când ai nevoie să te calmezi. De exemplu:

– „Când mă simt foarte supărată, îmi iau câteva minute singură ca să respir adânc și să mă liniștesc. Apoi mă simt mai bine și pot să gândesc mai clar.”

Oferindu-i copilului această strategie, îl ajuți să înțeleagă că este în regulă să își ia un moment de respiro pentru a-și gestiona emoțiile.

Încurajează analizarea emoțiilor

După ce furtuna emoțională a trecut, ajută-l pe copil să reflecteze asupra a ceea ce a simțit și cum a gestionat situația. Poți discuta despre ce s-a întâmplat și ce ar putea face diferit data viitoare. De exemplu:

– „Hai să vorbim despre ce s-a întâmplat mai devreme. Ce ai simțit atunci? Cum te-ai simțit după ce ai vorbit despre asta?”

Aceasta îl ajută să învețe din experiențele sale și să devină mai conștient de propriile reacții.

Creează un mediu sigur pentru exprimarea emoțiilor

Este important ca un copil să simtă că poate exprima orice emoție fără teamă de a fi judecat. Asigură-te că oferi un spațiu sigur unde emoțiile pot fi discutate deschis. Poți încuraja acest lucru spunând:

– „Orice ai simți, e în regulă. Poți vorbi cu mine despre orice și împreună vom găsi o soluție.”

Un mediu sigur și deschis îl ajută pe copil să înțeleagă că toate emoțiile sunt valoroase și merită atenție.

Să îi învățăm pe copii să își regleze emoțiile nu este întotdeauna ușor de făcut. Dar învățarea reglării emoționale începe acasă, cu ajutorul părinților care își modelează propriile reacții în fața emoțiilor. Prin comunicarea deschisă, normalizarea sentimentelor și arătarea unor metode de reechilibrare, părinții pot ajuta copiii să dezvolte abilități esențiale de gestionare a emoțiilor. În timp, aceste abilități îi vor sprijini pe copii să devină adulți rezilienți și echilibrați.

Sursă poza: Austin Pacheco @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să îi învățăm pe copii să își regleze emoțiile: Rolul părinților ca model apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Câteva practici zilnice pentru reducerea anxietății și stimularea reglării emoționale:

Respiră corect

Respirația corectă joacă un rol crucial în reducerea anxietății și îmbunătățirea stării generale. Inspiră pe nas și expiră pe gură, asigurându-te că respirația nu este nici prea superficială, nici prea adâncă. O respirație echilibrată ajută la calmarea sistemului nervos și la crearea unei stări de relaxare.

Tehnică simplă de respirație

O tehnică eficientă pe care o poți practica zilnic este următoarea: inspiră numărând până la 2, ține aerul numărând până la 2, și expiră numărând până la 4. Această tehnică ajută la reglarea ritmului respirator și la reducerea tensiunii acumulate.

Îmbrățișări zilnice

Îmbrățișările sunt o modalitate simplă, dar extrem de eficientă, de a reduce stresul și de a stimula eliberarea de oxitocină, cunoscută drept „hormonul iubirii”. Fie că îți îmbrățișezi zilnic un prieten drag sau un animal de companie, asigură-te că rămâi în această îmbrățișare timp de 20 de secunde pentru a maximiza beneficiile emoționale.

Mișcarea corpului

Mișcarea fizică este esențială pentru sănătatea mentală și fizică. Timp de câteva minute pe zi, poți dansa, merge mai rapid, urca scări, practica yoga sau stretching. Această scurtă perioadă de activitate poate face minuni pentru starea ta de spirit și nivelul de energie.

Cântatul sau fredonatul

Cântatul cu voce tare, fredonatul sau zumzăitul timp de 20 de secunde sunt activități care pot contribui la eliberarea tensiunii și la îmbunătățirea dispoziției. Sunetele produse de tine pot avea un efect calmant asupra minții și pot aduce un sentiment de bucurie.

Utilizarea apei reci

Apa rece poate fi un aliat de nădejde în momentele de tensiune. Fie că bei un pahar de apă rece, te speli pe față sau pe mâini, sau ții un cub de gheață în mână, aceste gesturi simple pot ajuta la calmarea sistemului nervos și la restabilirea echilibrului interior.

Meditația de conștientizare (Mindfulness)

Meditația mindfulness presupune să te concentrezi pe momentul prezent, observând gândurile și sentimentele tale fără a le judeca. Chiar și câteva minute pe zi de practică mindfulness pot reduce anxietatea și îmbunătăți concentrarea.

Jurnalul de recunoștință

Scrierea zilnică a câtorva lucruri pentru care ești recunoscător poate schimba perspectiva asupra vieții. Această practică te ajută să te concentrezi pe aspectele pozitive și să îți îmbunătățești starea de spirit.

Timp petrecut în natură

Petrecerea timpului în natură, fie că este vorba de o plimbare prin parc sau de câteva minute de relaxare într-o grădină, poate avea un efect calmant asupra minții și corpului. Studiile arată că expunerea la spații verzi poate reduce nivelul de stres și poate îmbunătăți starea de bine.

 Limitarea expunerii la tehnologie

Reducerea timpului petrecut în fața ecranelor, mai ales înainte de culcare, poate îmbunătăți calitatea somnului și poate reduce anxietatea. Încearcă să îți rezervi un timp fără dispozitive digitale în fiecare zi pentru a te relaxa și a te reconecta cu tine însuți.

Gândirea pozitivă

Antrenează-ți mintea să identifice și să se concentreze pe gânduri pozitive. Când te confrunți cu gânduri negative, înlocuiește-le conștient cu afirmații pozitive sau reamintește-ți de realizările și calitățile tale.

Alimentație echilibrată

Menținerea unei diete echilibrate, bogate în nutrienți esențiali, poate avea un impact pozitiv asupra stării de bine mentale. Asigură-te că mănânci alimente care susțin sănătatea creierului, cum ar fi fructele, legumele, nucile și peștele.

Integrarea acestor practici zilnice pentru reducerea anxietății poate stimula o mai bună reglare emoțională. Totuși, dacă simți că anxietatea sau alte dificultăți emoționale devin copleșitoare, nu ezita să apelezi la ajutor specializat. Un terapeut te poate ghida prin tehnici și strategii personalizate pentru a-ți recăpăta echilibrul și starea de bine. Starea ta de bine merită această atenție!

Sursă poza: Sasha Freemind @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Practici zilnice pentru reducerea anxietății și stimularea reglării emoționale apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Știu că nu este ușor să jonglăm cu toate și că trăim vremuri în care avem și mai multe posibilități, și mai multă informație, dar și mai mult stres, tocmai pentru că dinamica societății în care trăim azi, este pe foarte repede înainte. Dar timpul nu s-a schimbat. Tot 24 de ore are o zi. Sunt multe detalii mici și mari care contribuie la stresul vieții de zi cu zi. Și este important să le cunoaștem, tocmai pentru a preveni ce putem și a regla ce nu putem să evităm. 

Sunt câteva modalități eficiente de reducere a stresului când ești părinte:

– Să ne amintim că este un copil, nu un adult în miniatură. Este o regulă de aur! Multe momente grele, și multe griji, și multă presiune pusă pe copii, pot fi evitate atunci când ne raportăm la copilul nostru conform vârstei pe care o are.

– Să înțelegem că este un om separat de noi, cu propriile dorințe, gânduri, preferințe. Fiecare copil este un individ unic, cu propria sa personalitate, dorințe, gânduri și preferințe. Este important să îi tratăm ca pe niște ființe separate și să le respectăm autonomia și identitatea.

– Să știm că alături de copilul nostru creștem și noi ca părinți. Învățăm practicând.

Creșterea unui copil este un proces continuu de învățare și dezvoltare, nu doar pentru copil, ci și pentru părinți. 

– În relaționare cu copiii să ne permitem să simțim ce simțim … și vinovăția, frustrarea, furia, tristețea. Pe toate le simțim cu un motiv de protecție și creștere. Și să rămânem atenți să ne controlăm vorbele și comportamentul atunci când furia ne invadează.

– Să avem oamenii noștri apropiați cu care să împărtășim ce simțim și ce gândim. Când vorbim despre ce simțim cu cineva care este acolo pentru noi, ne ajută la a ne regla emoțional. 

– Să adaptăm informațiile din jur, de la alții, din cărți, la noi înșine și la copiii noștri. Nu există o rețetă general valabilă! Este esențial să rămânem flexibili și deschiși și să ne adaptăm strategiile și metodele în funcție de nevoile și cerințele individuale ale copiilor noștri.

– Planificarea și organizarea activităților zilnice pot reduce stresul legat de gestionarea timpului și a sarcinilor. Să împărțim sarcinile cu partenera/partenerul, sau cu un alt membru al familiei (adult), sau cu o prietenă/un prieten ne ajută să conservăm din energie și să putem să fim cu adevărat prezenți când interacționăm cu copilul/copiii. 

– Setarea priorităților este absolut necesară! Fii conștient de ceea ce este cu adevărat important. Acordă prioritate activităților și relațiilor care contează cu adevărat pentru tine și familia ta.

– Să ne oferim grija și empatia pe care o oferim și copiilor noștri. Binele nostru înseamnă și binele copiilor noștri.

– Să ne oferim zilnic timp pentru noi. Știu, poate fi provocator să găsim acest timp, dar chiar și 15-30 de minute pe zi dedicate activităților care îți plac, cum ar fi cititul, meditația, sportul sau plimbările, pot face o mare diferență în gestionarea stresului.

– Să ne preocupăm de sănătatea noastră fizică și psihică pentru a ne bucura de viață, de ei și de viața cu ei. Alimentația echilibrată, somnul adecvat și exercițiile fizice regulate pot îmbunătăți starea generală de sănătate și pot ajuta la gestionarea stresului. 

– Să găsim momente de bucurie în orice mic detaliu. În ciuda provocărilor zilnice, să încercăm să găsim și să apreciem momentele de bucurie și de conexiune cu copiii noștri. 

Organizez un workshop pentru părinții care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie. Dacă dorești să participii găsești mai multe detalii în acest articol: Workshop ”Atelierul emoțiilor”.

Sursă poza: Jessica Rockowitz @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Modalități eficiente de reducere a stresului când ești părinte apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Despre emoții, stres, autoreglare și co-reglare …

Studiile ne arată că abilitatea noastră de a regla emoțiile este strâns legată de starea noastră generală de sănătate. Un reglaj emoțional bun este asociat cu o mai mare reziliență și un grad mai înalt de bunăstare mentală și fizică. Pe de altă parte, dificultățile în gestionarea emoțiilor pot duce la somatizări, boli fizice și tulburări psihice.

Prin intermediul acestui workshop, mi-am propus să creez un spațiu sigur și deschis în care să explorăm împreună aceste aspecte sensibile și să lucrăm pentru a găsi căile către un reglaj emoțional mai sănătos și mai echilibrat. Vom învăța să recunoaștem și să înțelegem aceste emoții. Să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod care să ne ajute să ne menținem echilibrul. Să ne îmbunătățim calitatea vieții. Vom explora și dezvolta împreună abilități practice de reglare emoțională, pe care le putem utiliza atât pentru gestionarea propriilor noastre emoții, cât și pentru sprijinirea emoțională a copiilor noștri. Vom descoperi strategii de autoreglare emoțională și vom învăța cum să-i sprijinim pe ceilalți în gestionarea emoțiilor.

Workshopul este structurat în 2 module, unul axact pe teorie și un altul axat pe practică.

 Modulul 1: Fundamentele teoretice ale reglării emoționale

– De ce contează emoțiile?

– Identificarea emoțiilor. Diferențierea între emoții primare, secundare și sentimente. Înțelegerea impactului emoțiilor asupra comportamentului.

– Să înțelegem reglarea emoțională – Ce este reglarea emoțională? De ce este importantă? De ce este importantă pentru părinți și copii?

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise.

Modulul 2: Kit de supraviețuire emoțională – Aplicații practice

– Să dezvoltăm abilități practice de reglare emoțională pe care le putem utiliza în gestionarea propriilor emoții și în sprijinirea copiilor noștri

– EU și Emoțiile mele – prezentarea unor strategii de autoreglare emoțională

– EU și Emoțiile celor din jur – cum îi sprijinim pe ceilalți în managementul emoțional

– Strategii, instrumente și tehnici care favorizează reglarea emoțională

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise. 

Cui i se adresează acest Workshop ”Atelierul emoțiilor”:

Atelierul se adresează tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a emoțiilor și să înțeleagă mai profund modul în care acestea influențează viața noastră de zi cu zi.

Este potrivit pentru:

– Părinți și tutori: Care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie.

– Profesioniști în domeniul sănătății mintale: Care doresc să își consolideze cunoștințele și abilitățile în domeniul reglării emoționale pentru a oferi un sprijin mai eficient clienților.

– Persoane interesate de dezvoltarea personală: Care sunt curioase să exploreze și să înțeleagă mai bine lumea emoțiilor și să descopere modalități practice de a le gestiona în viața de zi cu zi.

Detalii organizatorice:

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Modul 1 – Marți 28 mai intervalul 17:00 – 18:30

Modul 2 – Marți 4 iunie intervalul 17:00 – 18:30

Cost? 150 lei /persoană/ 2 module. Locuri limitate, maxim 26 participanți.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/9cuwXCf2Vs5k4PMx6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar.

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com

Despre mine:

Sunt psiholog și psihoterapeut cu diverse specializări în terapia traumei și cu un master în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Am pus bazele unui proiect prin care formez personalul educațional în vederea dezvoltării emoționale a copiilor cu care lucrează la clase sau în centrele de tip Școală după Școală. Este visul meu mare! În fiecare școală din România, profesorii să sprijine copiii să își dezvolte reziliența și inteligența emoțională. Să îi ajute să găsească resurse interioare și să capete abilități sociale și emoționale prin care să se adapteze mediului și să progreseze, indiferent de condițiile de viață.

Am creat și un eveniment online. Îl puteți distribui pentru a ajunge la cât mai mulți doritori de cunoaștere emoțională .

Articolul Workshop ”Atelierul emoțiilor” – Navigăm împreună prin furtunile interioare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Gestionarea conflictelor necesită abilități de comunicare, empatie și rezolvare a problemelor.

Conflictele bune, care duc la creștere, sunt acele conflicte în care cei implicați abordează neînțelegerea dintre ei cu deschidere, respect reciproc și cu atenție pentru a stabili un scop comun. Aceste conflicte sunt cele care duc în final la o îmbunătățire a relațiilor.

Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere?

– Să ne străduim să nu rănim și să reparăm ce am greșit

– Să acceptăm încercarea celuilalt de a-și îndrepta greșeala

– Să reglăm intensitatea emoțională pentru a nu deveni prea furioși

– Să identificăm care sunt triggeri și să discutăm deschis despre asta

– Să fim conștienți de triggerii celuilalt și să nu îi folosim pentru a câștiga conflictul

– Să încercăm să ne punem în locul celuilat, să înțelegem punctul lui de vedere

– Să rămânem focusați pe problema reală

– Să luăm în calcul compromisurile pentru a ajunge la o soluție

– Să nu aducem în discuție toate certurile și greșelile din trecut

– Să folosim exprimarea deschisă a ceea ce simțim fără să acuzăm sau să rănim: ”Simt …. atunci când tu/atunci când se întâmplă asta …. și am nevoie să ….”

Sursă poza: Priscilla Du Preez @ Unsplash

Articolul Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Furia este o emoție puternică și intensă care poate fi pornită de triggeri, de stimuli, de alte emoții. Păpușarii din spate care sunt? Uneori frustrarea, alteori dezamăgirea, poate chiar și rușinea, dar de cele mai multe ori sunt suferința și neputința. Astea două stau ascunse sub costumul de Halloween. Furia este de fapt mecanismul nostru de apărare pentru a nu intra în contact cu emoțiile acelea vulnerabile și greu de stat cu ele. Și dacă ar fi să fiu mai exactă, aș declara ca șef de trib, neputința. E cam așa, apare furia să mascheze suferința. Iar în spatele suferinței, ceea ce a produs de fapt suferința, este neputința. Neputința de atunci, din traumele noastre. Și neputința de acum.

Furia este costumul de Halloween pentru alte emoții … pentru suferință și neputință.

Neputința este emoția cea mai grea de dus. La toate celelalte avem senzația că e ceva de făcut. De țipat, de plâns, de râs, de spus, de urlat, de ascuns, de dat, de luat, de … orice. Dar cu neputința ce să faci !? Spun adesea clienților mei că neputința nu se rezolvă cu și mai multă voință. Pentru că poți să vrei, dar să nu poți.

Vă invit să analizați ce simțiți de fapt când vine furia.

Ce se simte în corpul vostru? Ce gândiți atunci? Ce vă lipsește? Ce vă zgârâie sufletul de fapt? Este important să ne recunoaștem și să ne înțelegem emoțiile și senzațiile asociate cu furia, pentru a putea regla această emoție. Și primul pas din reglare este întotdeauna tocmai această înțelegere.

De exemplu, să știu că atunci când copilul comentează că nu îi place mâncarea, deși am gătit ce a vrut el, nu ce pofteam eu și încep să mă înfurii, să înțeleg că nu este atât de mult despre comentariul lui cât despre suferința noastră că ne-am străduit și nu a fost suficient pentru celălalt. Pentru că asta atinge suferința aia veche a noastră că ”nu suntem suficient de buni”. Pentru că nu am fost ”suficient de buni” pentru părinții noștri, fiindcă dacă am fi fost ne-ar fi iubit și ne-ar fi protejat [așa percepe un copil lucrurile atunci când nu simte că este iubit]. Și nu am putut să schimbăm nimic din asta și am simțit foarte multă neputință. Și asta este la suprafață când copilul comentează despre amărâta aia de mâncare și noi ne înfuriem. Pentru că, dacă nu ar fi fost tot șirul ăsta de conexiuni despre care v-am scris, nu ne-am înfuria, ne-am uita la copil, i-am spus ”îmi pare rău că nu a ieșit așa cum îți doreai, încerc data viitoare altă rețetă”.

Nu ne-ar trigger-ui pentru că nu ar fi avut ce durere să zgândere. Pentru că nu triggerii sunt problema … ei nu pot funcționa în lipsa unei dureri din noi.

Sursă poza: Alexas Fotos @ Unsplash

Articolul Furia este costumul de Halloween pentru alte emoții apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Când întrerupem contactul cu copilul ca mod de a-l ”învăța” ceva, nu doar că nu o vom putea face, dar mai mult de atât partea responsabilă de atașament, din creierul copilului, va intra în alertă.

Această metodă este veche de când lumea, doar că acum folosim o expresie parțial în limba română și parțial în engleza. Poate pentru a face să pară mai potrivită decât e. Se mai folosesc de asemenea termeni precum „consecinţă“, „timp pentru reflectare“ sau „pauza de gândire“ pentru a face abordarea să pară inofensivă. Înainte părinții și cadrele didactice puneam copiii să stea la colț, cu fața la perete sau îi trimiteau în camera lor. Eventual, pusul la perete venea și cu o poziție incomodă pentru a evita ca ceva să fie relaxant. Iar trimisul în cameră venea cu ”să faci curat”, sau teme suplimentare, sau ceva ce copilul percepea ca fiind neplăcut.

Din perspectiva copilului ”time-out-ul” este resimţit în mod sigur ca o pedeapsă. 

Cine ar vrea să fie izolat sau ignorat? Cine ar vrea să simtă că i se retrage iubirea când greșește? Și nimic nu poate fi mai înspăimântător pentru un copil decât riscul de a pierdea iubirea părinților. Mai mult de atât, deși este adesea folosită pentru comportamente agresive nu face altceva decât să producă furie, rușine și umiliță. Și toate acestea la un loc vor face să fie și mai greu să funcționeze reglarea emoțională pentru a nu mai exista comportamentul agresiv.

Cel mai des am întâlnit abordarea aceasta când sunt loviți frații. Și eu îi întreb pe părinți: ”La ce crezi că se gândește un copil când îl trimiți în camera lui că și-a lovit fratele?”, ”Probabil la cum să i-o da cu prima ocazie, fără să fie prins”. Le răspund tot eu, adesea. Când metoda este folosită ca un mod de a pedepsi pentru că a existat agresivitate, nu facem altceva decât să crștem tocmai agresivitatea. Copilul se va simți neînțeles, frustrat și lipsit de iubire. Și frustrarea este ca gazul pe foc pentru agresivitate.

Metoda „time-out” nu oferă cu adevărat educație și modelare de comportament.

De ce? Pentru că noi putem să ne educăm copiii și să le modelăm comportamentele doar fiind conectați cu ei. Asta este regula de bază. Conectarea este de fapt puterea noastră ca părinți. Schimbările reale în comportamentele copiilor noștri nu se realizează cu amenințări, frică, durere și pedeapsă. Schimbările reale se produc cu o conectare profundă și puternică, cu înțelegere, sprijin și iubire. Metoda ”time-out” nu oferă nimic din toate acestea.

Și mai este un scurt exercițiu pe care îl recomand celor care folosesc această metodă. Îi invit să își imagineze cum s-ar simți dacă, atunci când ar fi furioși pentru că se simt copleșiti de treburile zilnice și țipă la copil din acest motiv, ar veni partenerul și,folosind arătătorul să îi invinuiască pentru comportamentul lor, l-ar trimite în cameră să mediteze la ce a făcut. Aș vrea să știu cum s-ar simți? Dacă asta ar fi ceea ce ar avea nevoie? Dacă asta e ceea ce le oferă dorința de schimbare? Sau ar deveni și mai furioși pe partener considerând că este lipsit de empatie și de respect? Și am dat acest exemplu pentru că nu știu părinte care să nu îl fi trăit. Deși nu am întâlnit părinte izolat în camera lui pentru acest motiv.

Sursă poza: Mick Haupt @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Metoda „time-out” nu oferă educație și modelare de comportament, ci duce la insecuritate apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.