Ce se întâmplă în creier în timpul unui eveniment potențial traumatic?

Să presupunem că ești în pădure și vezi un urs care vine spre tine. Retina transmite imediat informația către partea creierului care se ocupă cu răspunsurile rapide, defensive. Iar asta se întâmplă chiar înainte să fii conștient de pericol.

Dacă ursul se apropie atunci creierul va iniția un răspuns de tipul ”luptă” sau ”fugi”. Se activează sistemul nervos simpatic. Pupilele se dilată, crește ritmul cardiac, tensiunea arterială și fluxul de sânge către mușchi. 

Dar uneori creierul știe că nu este posibil să scapi sau că nu este sigur să lupți. Atunci apare răspunsul de tip ”îngheț„ și este activat sistemul nervos parasimpatic. Respirație se diminuează, privirea îngheață, mușchii se contractă și se blochează.

Răspunsul de tip ”îngheț” sau cum spun clienții ”nu am făcut nimic, m-am blocat” nu este o alegere cognitivă conștientă. 

Este o alegere făcută la nivel inconștient, făcută de sistemul nervos cu scopul de a ne proteja. El știe că asta este cea mai bună șansă pentru supraviețuire. 

Dacă ursul nu pleacă sau din contră se apropie și mai mult, atunci este posibil să te blochezi complet, să-ți dai shutdown. Ritmul cardiac încetinește, ritmul respirator scade, unii oameni chiar nu mai respiră o scurtă perioadă, mușchii devin moi, metabolismul se oprește, endorfinele sunt eliberate. 

În timpul unui eveniment traumatic, blocarea este pentru creier și pentru corp, un mod adaptativ de a răspunde pentru a asigura supraviețuirea.

Pentru că ăsta este scopul lui suprem, să supraviețuiască. Nu să te apere de emoțiile dureroase, nu să reacționeze în așa fel încât să nu te rușinezi după. Treaba lui este să te salveze pur și simplu. Apoi fiecare se descurcă cum poate. Fiecare dezvoltă ce strategii de supraviețuire poate, pentru a putea face față adevărului intern până ajunge la puterea de a-l prelucra.

Sursă poza: Caleb Jones @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul În timpul traumei creierul alege reacția care asigură cea mai bună șansă pentru supraviețuire  apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eu încă nu m-am decis dacă ”Știu totul despre mame” este mai bună pentru copii sau pentru oameni mari . Este o carte amuzantă și realistă, despre cum o vede un băiețel pe mama lui. De ce se dă cu ruj? Dacă este politicoasă? Câte poate face mama în același timp? Cât este de obosită? Dacă spune minciuni? Cum l-a cunoscut pe tata? Și multe alte întrebări bune cu răspunsuri amuzante, dar ca adevăruri văzute prin ochii unui copil.

Cartea ”Știu totul despre mame”, scrisă de Nathalie Delebarre și Aurelie Blanz este o sinteză superbă a vieții mele de mamă. Am citit-o de multe ori cu David și ne-am amuzat pentru fiecare asemănare și pentru fiecare ”aha” al lui:

”Mami, acum știu! Nici tu nu te machiezi ca să fii frumoasă, că ești. Dar te dai cu ruj tot ca să râzi când îmi faci semne pe față”.

sau …

”Mami, nici tu nu ești mereu politicoasă. Te-am văzut eu, acolo în intersecție la pod, când te-a enervat domnul acela din mașină și i-ar arătat degetul din mijloc”. 

Poveste adevărată, recunosc! Na, se mai întâmplă ca mama lui David să uite că are mândrul în mașină și să se exprima natural.

Oricum este amuzant și terapeutic să discuți cu copilul tău despre modul în care te vede el. Să îl întrebi ce ar schimba el la tine. Să compari cu ce crezi tu ar fi cazul să schimbi. Să observi cum te vede el, sau cum vede el viața ta. Să analizezi cum o vezi tu și ce îi transmiți prin ceea ce faci și prin ce nu faci. Să te uiți la tine ce îi transmiți și … să te iubești și tu cum o face el.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul ”Știu totul despre mame” – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.