”Vestea proastă este că trauma este un fapt de viață. Vestea bună este că există reziliență. Pe scurt, reziliența este capacitatea pe care o avem cu toții de a ne reveni de pe urma stresului și a sentimentelor de frică, neajutorare și neputință (…). Oamenii, în special cei tineri, nu își pierd reziliența prin utilizarea ei. Dimpotrivă, avem puterea de a ne construi și a ne crește capacitatea de reziliență când ne confruntăm cu situații stresante și tensionate ale vieții”.

Cartea abordează subiecte precum probleme medicale, divorț, doliu, abuz sexual, probleme medicale, catastrofe naturale, atacuri armate și hărțuieli.

Veți afla despre traumă, cum apare ea, și mai ales ce putem să faceți să preveniți instaurarea efectelor ei. Putem să aplicăm măsuri de prevenire și putem să fim un sprijin pentru copiii noștri, astfel încât să nu fie nevoiți să trăiască în permanență cu tensiuni interioare.

Partea care mi-a plăcut foarte mult a fost ghidul de prim-ajutor în prevenirea traumelor, o procedură în 8 pași, valabil pentru orice tip de traumă. 

Sunt abordate subiecte sensibile și extrem de importante. Probabil că cel mai sensibil rămâne abuzul sexual. Dar avem nevoie să înțelegem cât mai multe și să vorbim cât mai des despre asta. Să ne învățăm copiii să se apare și mai ales să fim noi conștienți că există. Cele mai profunde răni se întâmplă tocmai când abuzul este negat și nerecunoscut.

”Aproximativ 10% dintre agresiunile sexuale și se întâmplă copiilor mai mici de 5 ani. Copiii cu vârste între 8 și 12 ani raportează molestarea mai mult decât adolescenții. Între 30% și 46% dintre toți copiii suferă o agresiune sexuală de orice fel înainte de a atinge vârsta de 18 ani (…). Între 85% și 90% dintre agresiunile sexuale sunt din partea unor persoane pe care victimele le cunosc.”

Aceste procente, deloc mici, deloc, sunt calculate pornind de copiii care au spus unui alt adult, dar adevărul este că de cele mai multe ori majoritatea victimelor nu spun nimic, niciodată, nimănui.

În cartea ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” veți găsi propuneri de jocuri și exerciții specifice.

De asemenea, sunt recomandate jocurile cu marionete, jocurile de rol, jocurile simbolice cu jucării în miniatură. Dar și desenul, plastilina și lutul, pictatul cu degetele, poeziile și poveștile vindecătoare. Toate sunt resurse cu ajutorul cărora copiii pot fi sprijiniți să proceseze evenimentele traumatice.

Este, din punctul meu de vedere,  o carte care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui.

 Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri.  

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor”– 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Programul ÎMPREUNĂ – ”Cum să devin un părinte mai bun pentru copilul meu”, este adresat părinților care au copii cu vârsta 0-12 ani. Modulele vor fi axate pe categorii de vârste. Pentru cei cu copii mai mici este o pregătire în avans, în așa fel încât să veniți în întâmpinarea nevoilor copiilor, dar fără să uitați de voi. Pentru cei cu copii mai mari este o foarte bună ocazie pentru introspecție, și acolo unde este necesar, pentru recuperarea din pierderi și reorganizarea relației, astfel încât adolescența să poate fi trăită cu mai puține tensiuni. Veți descoperi ce faceți bine, cum să întăriți partea aceasta, veți descoperi și unde este nevoie să mai lucrați, și mai ales cum. Veți avea pauze pentru aplicarea tehnicilor și pentru introspecție.

Vor fi 8 întâlniri online, timp de 8 săptămâni cu 8 teme principale. Ele vă vor ajuta să vă cunoașteți copilul, dar și pe voi înșivă și astfel să creați ÎMPREUNĂ o relație sănătoasă, deschisă, autentică și stabilă.

1. MODUL 1 – Cunoaște și înțelege copilul.

Veți afla ce sunt copiii capabili să înțeleagă și să facă în funcție de vârsta pe care o au și de etapele de dezvoltare și care sunt nevoile lor reale. Veți descoperi care este tipul de temperament al copilului vostru și care este al vostru și cum influențează asta relația dintre voi doi. Sigur, vom discuta și despre cum îi puteți sprijini în funcție de temperamentul pe care îl au.

2. MODUL 2 – Dezvoltă-i inteligența emoțională și reziliența.

Vestea inconfortabilă este că nu putem crea o bulă de cristal care să ne protejeze copiii. Vestea bună este că există reziliență și îi putem ajuta să și-o dezvolte. Copiii rezilienți sunt curajoși, deschiși, curioși și plini de viață. Vom afla cum putem să creștem rezilienţa la copii şi adolescenţi.

3. MODUL 3 – Învață cum să îl asculți și cum să îi vorbești ca să te asculte! 

Limbajul este principala modalitate de interacțiune dintre voi și copii. El poate să fie un cadou atunci când copilul se simte înțeles, văzut, valorizat, iubit, sau un prilej de suferință când crează toate acestea fix pe dos. Modul în care vorbim copiilor îi pot face pe aceștia fie prizonieri sau îi pot elibera să fie ei înșiși, la toată capacitatea lor.

4. MODUL 4 – Stabilește reguli și limite adaptate și folosește-le pentru binele copilului.

Copiii au nevoie de libertate pentru a avea loc să își dezvolte potențialul, dar au nevoie si de ghidaj, de reguli și limite, pentru a se simți în siguranță. Când ele nu exista ei devin dezorientați și nesiguri. Veți învăța cum să stabiliți aceste reguli în funcție de nivelul lor de dezvoltare și cum să le folosiți pentru binele tuturor.

5. MODUL 5 – Abordează pozitiv comportamentele nedorite ale copilului.

Copiii, toți, fără doar și poate, vor manifesta și comportamente nedorite de noi, oricât de mult vom fi acolo pentru ei. Să greșești este o parte normală a vieții. Copiii au nevoie ca părinții să îi îndrume, să le ghideze comportamentul într-un mod care să îi predispună să își însușească autodisciplina. Vă veți dezvolta abilitățile de a vedea ce se ascunde în spatele comportamentelor copiilor și veți aborda aceste comportamente dificile cu răspunsuri adecvate din punct de vedere al dezvoltării lor. Și, sigur, vom discuta și despre cum putem să prevenim anumite situații tensionate.

6. MODUL 6 – Cunoaște durerea ascunsă în tine. Vindecă! 

Uneori suntem prea prinși în propria imagine despre lume și în propria durere. Atunci când avem conflicte cu copiii noștri ies la iveală informații despre noi la care altfel, nu putem avea acces. Ei ne dau acest dar de a putea intra în contact cu noi înșine și copiii din noi uitați demult. Dar e nevoie să fim atenți! Veți afla cum să faceți o hartă a vindecării tocmai în funcție de aceste dureri care ies la suprafață în interacțiunea cu copiii.

7. MODUL 7 – Gestionează propria furie pentru a putea să îl gestionezi blând pe el.

Furia este un sentiment normal și un semnal pe care trebuie să îl luăm în seamă. Este important să învățăm noi, și prin exemplul nostru și pe copiii noștri, modalități sănătoase prin care să gestionăm sau să manifestăm furia. Părinții sunt oameni și ei, cu propriile limite și propriile nevoi, cu stres și cu momente când le este greu să își gestioneze furia, neputința, frustrarea. Vom discuta despre dificultățile cu care vă confruntați și despre soluțiile practice pentru acestea.

8. MODUL 8 – Evaluăm și sărbătorim reușitele! 

Am parcurs un drum lung ÎMPREUNĂ. Acum ne oprim, subliniem esența copiilor, a noastră și a relației pe care o creăm și sărbătorim reușitele. Și stabilim câteva obiceiuri zilnice pentru o relație mai sănătoasă … cu copiii noștri și cu noi înșine.

Investiție

Este foarte important angajamentul de a participa la acest grup pe toată durata programului, pentru a putea integra toate informațiile de care ai nevoie să devii un părinte mai bun pentru copilul tău.

Prețul întregului program este de 640 de lei (80 lei/sesiune). Dacă vă înscrieți până la data de 30 septembrie veți avea un discount de 15% (preț total 540 lei).

Rezervarea unui loc se face prin plata avansului în valoare de 50%, restul sumei urmând a fi plătită până la a patra întâlnire. Avansul este returnabil dacă înscrieți pe altcineva în loc.

Număr de participanți

Locuri limitate – maximum 12 participanți. Numărul minim de participanți pentru ca acest grup să funcționeze este 8, iar numărul maxim este 12.

Când au loc întâlnirile grupului?

Întâlnirile au loc în fiecare zi de marți, de la 18:00, după cum urmează:

12 Octombrie (18:00 – 20:00)

19 Octombrie (18:00 – 19:30)

26 Octombrie (18:00 – 19:30)

02 Noiembrie (18:00 – 19:30)

09 Noiembrie (18:00 – 19:30)

16 Noiembrie (18:00 – 19:30)

23 Noiembrie (18:00 – 19:30)

30 Noiembrie (18:00 – 19:30)

Unde au loc întâlnirile?

Online, pe platforma ZOOM care este accesibilă de pe laptop/tabletă/telefon. Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/w8RL4VquhmHXq3DW6 .  Locul va fi garantat doar după plata avansului prin virament bancar. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Pentru cei care nu mă cunosc și ajung aici prin recomandări sau din pură întâmplare, găsiți mai multe detalii despre experiența mea profesională de aproape 10 ani, la rubrica ”Despre mine”. Dacă aveți întrebări îmi puteți scrie pe adresa de e-mail buja.cristina@yahoo.com .

Articolul Reîncepe Programul ÎMPREUNĂ – Cum să devin un părinte mai bun pentru copilul meu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

„Undeva departe, demult, foarte demult, într-un ținut veșnic verde, se întindea falnica o pădure de brazi. Treceau zile și nopți iar pădurea vietuia în liniște și armonie. Uneori câte un vânt năprasnic tulbura liniștea brazilor, sau alteori o furtună zdruncina statornicia și semetia lor. Între miile de brazi înalți, brăduții (puii de brad) se bucurau de zilele frumoase. Când era frig simțeau căldura ramurilor brazilor iar atunci când era prea cald se simțeau ocrotiți de umbra acestor ramuri. În liniștea pădurii, însă, se auzea din când în când un plâns plin de durere. Era un puiuț mic de brad, supărat că cei din jurul său uitau să-l îngrijească și să-l ocrotească de vitregiile vremii. Uneori nu avea apă suficientă la rădăcină, îi era prea cald și brazii adulți de lângă el păreau că uitasera de el. Zilele treceau iar el suferea din ce în ce mai mult.

Într-o zi, însă, s-a întâmplat o minune. Ca și cum cineva i-ar fi auzit plânsul și i-ar fi înțeles tristețea, niște oameni au venit să îl ajute.

L-au udat, i-au pus pământ la rădăcină, încercând să-i redea puterea și forța. Dar era greu și mai mult decât orice, brăduțul suferea pentru că familia sa de brazi nu-l mai iubea. Oricât au încercat oamenii să-l aducă mai aproape de brazii-părinți nu au reușit. Rădăcinile acestora îl respingeau, crengile il loveau.

Și iată că într-o zi brăduțul s-a trezit într-un vas mare cu pământ. Oamenii l-au coborat de pe munte și l-au adus într-o încăpere mare cu plante: o seră. Puiuțul de brad tremura de neîncredere și frică. Se întreba mereu: „Unde mă aflu?”, „Ce se va întâmpla cu mine?”. O iedera mare aflată în seră auzi vocea brăduțului și îi spuse: „Nu te teme Claudiu, puiule de brad! Nu ești singur. Oamenii care te-au adus aici te iubesc și vor să-ți fie bine.

Trebuie să fii curajos și să ai răbdare. Ei te vor ajuta”.

Speriat, brăduțul a întrebat: „Dar de ce m-au sădit într-un vas cu pământ? Eu vreau să trăiesc afară în libertate”. Iedera: „Ei nu fac alteva decât să te pregătească pentru o viață nouă. Cu siguranță nu vei sta mult în acest vas, doar până găsesc ei o pădure frumoasă și primitoare pentru tine. Trebuie să ai răbdare!”.

Nopțile treceau, iar în visele sale, brăduțul vedea vechea pădure și brazii cunoscuți. Amintirile îl răscoleau neîncetat. Dar într-o dimineață senină, brăduțul simți deodată căldura razelor de soare și umbra binefăcătoare a ramurilor brazilor adulți. Se afla într-o nouă pădure, primitoare și iubitoare. Doi brazi adulți vegheau cu dragoste asupra lui. Aceștia vor fi mereu alături de el. Nu-l vor părăsi niciodată. Claudiu, brăduțul din poveste, a înțeles și a închis cutia amintirilor sale dureroase. În noua pădure, în fața sa se întind acum multe poteci care duc departe, fiecare spre un alt orizont. Iar Claudiu va ști cu siguranță să aleagă drumul potrivit”.

Aceasta este o poveste terapeutică pentru copii adoptați cu ajutorul căruia puteți să îi explicați unui copil care trece printr-un proces de adopție, ce se va întampla cu el.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul O poveste terapeutică pentru copii adoptați apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cum se manifesta un copil cu stima de sine scazuta?

– copilul nu doreste sa incerce noi activitati din teama ca va esua;
– il auzi spunand des “nu pot”, “sunt prost”, “de ce sa incerc, oricum nu imi iese”, “oricum nu fac nimic bun”, “nu pot sa invat sa fac asta”;
– renunta usor la a incerca sa rezolve o situatie, sa realizeze o activitate;
– isi vede defectele, dar nu este capabil sa descopere si calitatile;
– in general este dezamagit de el insusi;
– isi supraestimeaza esecurile;
– este predominant pesimist;
– evita interactiunea cu mai multi copii si intotdeauna asteapta ca cineva sa preia conducerea grupului.

Cum il poti ajuta sa isi dezvolte stima de sine?

1. Fii afectuos! Copilul are nevoie sa stie ca este iubit si apreciat. Imbratiseaza-l des. Spune-i ca apreciezi realizarile lui. Fiecare copil are nevoie sa auda ca parintele se mandreste cu el. Creaza acasa o atmosfera sigura si plina de afectiune. Copiii care traiesc intr-un mediu abuziv sau ostil tind sa dezvolte o stima scazuta.

2. Ai grija ce spui si cum spui! Incearca sa gasesti cuvintele potrivite atunci cand copilul tau are un esec si asigura-l ca nu doar rezultatul conteaza ci si munca depusa.

Evita sa etichetezi copilul “prostule”, “lenesule”, “obraznicule”, “neindemanaticule”. Copiii devin ceea ce le spun parintii ca sunt.

La fel este important cum ii explici atunci cand face o greseala. De exemplu, daca tipa sau isi loveste fratele mai mic atunci cand i-a stricat o jucarie, incearca sa nu tipi la el sau sa ii aplici o pedeapsa, este suficient ca si-a pierdut jucaria preferata, adica tu . In schimb ai putea sa ii spui “Te inteleg ca esti suparat. Sa tipi si sa lovesti nu te va ajuta sa repari jucaria si nici nu il va face pe fratele tau sa inteleaga cu ce a gresit. Te rog sa te calmezi si sa gasim impreuna o solutie”.

3. Fii tu insuti un model pozitiv pentru el! Copilul este oglinda parintelui. Daca va avea un model optimist, realist, cu incredere in fortele proprii, atunci copilul va prelua din acest comportament.  Un adult cu incredere in el insusi va creste un copil cu incredere in el insusi.

4. Ghideaza copilul sa priveasca cat mai obiectiv situatiile cu care se confrunta, de exemplu faptul ca intampina dificultati in a invata o limba straina nu face din el un elev slab.

5. Si sigur nu in ultimul rand, increderea in sine, si la copii si la adulti, se obtine cu realizari mici si dese. Este important sa directionezi copilul catre activitati potrivite abilitatilor si aptitudinilor lui, iar asta inseamna ca mai intai sa le descoperi .

Citeste si:

Dezvoltarea abilitatilor emotionale pe categorii de varsta

Cum il ajut pe copilul meu cand are o criza de furie

Idei de jocuri pentru dezvoltarea emotionala a copilului tau

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum il ajutam pe copil sa aiba incredere in el insusi apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Dacă adulții dezvoltă pe parcursul vieții modalități sănătoase, sau nu, de a gestiona emoțiile pe care le trăiesc, copiii sunt ca o carte deschisă spre noi și asta e bine. Ei trăiesc la maximă intensitate și se exprimă pe deplin. Să le dăm libertatea de a trăi emoțiile așa cum le simt, este dreptul lor. Să îi învățăm să le recunoască, să le exprime, să le înțeleagă și să le regleze, este responsabilitatea noastră.” … continuarea aici.

Despre copii, emotii si libertate, am mai scris pe blogul meu de multe ori:

Dezvoltarea abilitatilor emotionale pe categorii de varsta

Despre emotii si inteligenta emotionala a copiilor

Cum ajuti copilul sa se dezvolte emotional

Idei de jocuri pentru dezvoltarea emotionala a copilului tau

Interviu despre dezvoltarea emotionala a copiilor – Cu David la Antena 1

Sursă poza: Josue Michel @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Despre copii, emotii si libertate apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Partea cu joaca a fost tare amuzantă. Încearcă numai să faci în același timp un joc pentru un zvăpăiat de 3 ani și unul de 8 ani. Cheia succesului? Limba engleză. Așa că am făcut dezvoltare emoțională în limbi străine .

Este primul interviu pe care îl dau în calitate de mamă și psiholog . Frumoasă combinație ! V-am pus și linkul mai sus, în cazul în care nu ați reușit să îl vedeți dimineață … nici eu, eram la birou.

Mai multe detalii despre dezvoltarea emotionala a copiilor găsiți în articolele de mai jos:

Dezvoltarea abilitatilor emotionale pe categorii de varsta

Cum ajuti copilul sa se dezvolte emotional

Idei de jocuri pentru dezvoltarea emotionala a copilului tau

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

Articolul Interviu Antena 1 – Despre dezvoltarea emotionala a copiilor apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Partea bună este că inteligența emoțională poate fi educată încă din primii ani de viață ai copilului. Părintele are un rol important prin modelul de comportament pe care îl oferă și prin metodele de educaţie pe care le implementează. Un plus îl poate aduce și înscrierea copiilor la ateliere de dezvoltare personală, puse în practică de persoane specializate. Acasă puteți realiza activități create special pentru a lucra pe această temă a emoțiilor.

Vă detaliez câteva jocuri de dezvoltare emoțională pe care le fac eu cu David (2 ani și 8 luni) acasă, cu mențiunea că ele pot fi adaptate oricărei vârste, depinde doar de imaginaţia voastră:

• Carduri cu emoții • 

Le puteți descărca gratuit pe cele făcute de mine, inclusiv un document word care vă permite să adăugați mai multe exemple, detalii aici. Cum le puteți folosi:
– Copilul extrage un card și vorbiți împreună despre emoția respectivă
– Se extrage un card și se mimează emoția;
– Se extrage un card și se povestește o situație în care s-a trăit emoția respectivă;
– Se printează imagini care descriu o anumită situație, pentru fiecare emoție. Copilul este rugat să asocieze imaginea cu emoția. De exemplu, un copil care este dus la grădiniță și plânge, poate fi asociat cu un card care arată tristețe. Un copil care primește o jucărie este bucuros. Un copil fuge când vede un câine pentru că este speriat. Un coleg ia jucăria din mâna altuia și copilul devine furios. Mama spune copilului că vor merge la mare și el este entuziasmat etc.

 Oare cum se simte el ?  

Este un joc simplu pe care, practic, îl poți face oricând și oriunde, nu ai nevoie de materiale, ci doar de puțină atenție. Ideea de bază este să analizați împreună oamenii din jur și să îl întrebi cum crede el că se simt. De exemplu, sunteți la cumpărături, stați la rând și urmăriți casiera care zâmbește sau nu , și purtați un dialog, ”Cum arată fața ei?”, ”Cum este vocea?”, ”Care este mimica”, ajungând spre final ”Ce crezi tu că simte?”. La vârste mici, va avea nevoie de suportul vostru. Vă recomand să nu insistați dacă pe moment nu vrea să coopereze. David este uneori entuziasmat să facem asta și alte ori zice ”Nu siu, mami”, și nu insist chiar dacă, eu știu că știe, de fapt îl încurajez să îmi spună că fix atunci nu dorește să facă asta.

3. Tot pentru a recunoaște emoția puteți încerca și jocul pe care eu îl numesc Ce spune corpul meu că simte .

Inițial va trebui să vorbești cu el, să îi explici și să afli dacă știe că fiecare emoție pe care o trăim produce anumite reacții în corp. Cele mai simple de exemplificat sunt lacrimile pentru tristețe și zâmbetul pentru fericire. Detaliați împreună care sunt semnele corpului și încurajează-l să își folosească imaginația pentru a le testa, ”Imaginează-ți că ești furios. Unde în corp simți cel mai tare furia?”. Apoi imaginează-ți tu și povestește-i ce simți și unde, de exemplu ”Când mă înfurii simt cum se strânge stomacul”.

Discutați și despre asemănările sau diferențele dintre modul în care simțiți fiecare furia. Apoi treceți la altă emoție, de data asta, pozitivă. Este bine să alternați o emoție pozitivă cu una negativă și să încheiați cu cea pozitivă. Centrați-vă pe emoții pe care observați că le trăiește mai des (veselie, plictiseală, teamă, entuziasm, tristeţe, rușine etc).
Puteţi aplica întrebările de la acest joc fix atunci când experimentează o emoţie puternică, dar nu ştie să o exprime și inițial să îl ajutați să exprime verbal senzația. La fel vă recomand să detaliați și voi ce vă spune corpul când simțiți o anumită reacție.

 Jocul ”Cum se simte Ovo” 

Îl aplic când vreau să aflu ce se petrece la grădiniță sau ce a făcut într-un moment în care eu nu eram atentă și cred că ceva l-a supărat. Ovo este un maimuțoi pe care David l-a creat singur. Practic inventez o poveste scurtă cu Ovo și pe parcurs întreb ”Cum crezi că se simte Ovo?”. Întotdeauna folosesc intonația, schimbul de voci și diverse sunete, pentru a-i menține atrasă atenția și pentru a nu părea că îl interoghez. De obicei îl las pe el să dea subiectul poveștii. Mai mereu Ovo face ce a făcut David, așa că, cel mai probabil simte și ce a simțit el.

5. Încă un joc super amuzant, pe care nu îl facem doar pentru a descoperi emoțiile, dar este bun și pentru asta, Ne plimbăm cum simțim .

Inițial strâng jucăriile de pe jos, la noi parcă ninge cu ele. Apoi îi spun, ”hai să mergem așa cum mergem de obicei”, și umblăm prin cameră. Urmează exemplificarea, adică ”hai să ne plimbăm cum simțim”, încep eu, ”azi sunt fericită” și încep să țopăi râzând prin cameră. El râde și țopăie cu mine. Testăm mai multe emoții pe rând (teamă, furie, grabă, entuziasm, nesiguranță, plictiseală, mândrie etc), timp în care vorbesc cu el și încerc să aflu care tip de mers i-a plăcut cel mai mult, care a fost cel mai ușor de făcut, care nu i-a plăcut și care i s-a părut dificil.
Uneori trec peste etapa asta și doar ajungem să ne maimuțărim prin toată casă și să ne alergăm, care pe care prinde.

Aceste idei de jocuri pentru dezvoltarea emoțională îi pot ajuta copiii să învețe care sunt emoțiile, să le înțeleagă și să le recunoască.

 Despre emoții și importanța lor și cum îl ajută pe copil să își dezvolte abilitățile emoționale:
– Despre emoții și inteligența emoțională a copiilor
– Dezvoltarea abilităților emoționale pe categorii de vârstă
– Cum ajuți copilul să se dezvolte emoțional

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Idei de jocuri pentru dezvoltarea emoțională a copilului tău apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dezvoltarea emoțională a copiilor influențează în timp toate celelalte arii de dezvoltare: cognitivă, motorie și a limbajului. Și să nu uităm că o dezvoltare sănătoasă înseamnă ca un copil să se simtă bine în legatură cu el însuși și să își poată exprima ideile, dorințele, nevoile și emoțiile.

Cum îți poți ajuta copilul să își dezvolte inteligența emoțională sau să își îmbunătățească abilitățile emoționale?

Vorbește despre ceea ce simți, pentru a-l ajuta să facă asocierea între emoții, reacții și cuvinte.

Fie că ești foarte fericit, trist, furios, temător, încântat, entuziasmat etc (exemplu: ”Am sărit în sus pentru că sunt fericit că am reușit să rezolv o problemă la muncă” sau ”Plâng fiindcă îmi este dor de bunica”). Este de mare ajutor și să fii atent la emoțiile lui și atunci când observi o schimbare în dispoziție să discuți despre asta. De exemplu: ”Mi se pare că jocul acesta te-a supărat. Vrei să găsim o soluție împreună?”. Ajută-l să pună în cuvinte ceea ce simte, să folosească etichete verbale pentru emoțiile lui. La început nu ştie să spună ce emoții trăiește, știe doar că se simt bine sau rău. Adulții îl pot învăța, de exemplu, să asocieze lacrimile cu tristețea, senzația din burtică cu fericirea etc.

Acceptă emoțiile chiar, și mai ales, pe cele dureroase.

Permite copilului să experimenteze, încurajând exprimarea emoțiilor pozitive și ajutându-l în controlul emoțiilor dureroase în moduri acceptabile din punct de vedere social. Încearcă să nu dezaprobi când se simte trist sau furios. Să nu îi spui că este rușine să plângă. Să nu îl ironizezi când îi este frică de ceva. Am întâlnit părinți efectiv speriați de emoțiile dureroase ale copiilor. Îi recunosc imediat după grija exagerată de a schimba starea copilului când este trist sau supărat, de a le muta atenția de la ceea ce simt către ceva ce i-ar putea face să fie mai bine. De obicei acești părinți tind să ascundă și propriile suferințe de teamă să nu își ”încarce negativ” copilul. Soluția este pur și simplu să accepți că emoțiile dureroase sunt normale, fac parte din viața de zi cu zi.

Încearcă să nu minimalizezi emoțiile copilului.

Știu, pentru noi, unele reacții ale lor par neînsemnate, dar să nu uităm că ei văd lumea prin alți ochi, lor chiar le este frică în întuneric, chiar sunt foarte supărați când pierd jucăria preferată, chiar sunt furioși dacă nu pot îmbrăca o bluză și nu îi ajută să le spunem că nu ar trebui să se simtă așa, pentru că sunt nimicuri. Reacționează moderat la emoțiile dureroase exprimate de copil, pentru a evita să intensifici trăirea lui, de exemplu, când cade și miorlăie dacă reacționezi cu ”Vaiii, ai căzut, te doare tare nu?”, s-ar putea să îl doară mai tare decât în realitate .

Stabilește anumite limite în exprimarea emoțiilor.

Mă refer în primul rând la a-l face să înțeleagă că îi accepți emoțiile dureroase și este în regulă să le simtă, dar nu poți accepta un comportament agresiv. Practic refuzi comportamentul, dar nu respingi emoția din spatele lui (de exemplu: ”Înțeleg că ești supărat că ți-a luat jucăria, hai să găsim împreună o modalitate să te liniștești. Nu ai voie să îl împingi copiii, se pot răni”. De altfel este și un bun moment să îi explicit cum emoțiile afectează gândirea și ulterior comportamentul.

Ajută-l să găsească singur soluții la problemele pe care le întâmpină.

Pune-i întrebări potrivite, ”Ce crezi că poți face?”, ”Ce crezi că se va întâmpla dacă faci asta?” etc. De folos este să îl încurajezi de mic să aleagă singur pentru el, acolo unde situația permite asta, astfel va ști că opinia lui contează.

Încearcă să rămâi calm atunci când emoțiile puternice crează reacții greu de gestionat

Cum ar fi tantrumurile cu trântit pe jos și țipat cât pot … și știu că pot mult. Evită umilirea și jignirile. Copiii ajung ceea ce le spun părinții că sunt, în primii ani de viață. Cuvintele grele și critica le taie aripile și le crează o părere proastă despre ei însăși. Dacă ai scăpat o vorbă care îl rănește, sau un gest, cere-i iertare. Îl vei învăța să o facă și el când va greși.

Important este să iei în calcul și  vârsta și elementele specifice ei, în achiziționarea competențelor emoționale. Un copil care și-a dezvoltat inteligența emoțională de mic, capată încredere în el însuși, își formează o imagine pozitivă despre propria persoană și devine mult mai ușor adaptabil în cercurile sociale și ulterior în mediul profesional. Și cât de importante crezi că sunt toate aceste detalii în ziua de azi?

Parte din inteligența emoțională sunt și competențele emoționale. Mai exact capacitatea de a recunoaște, exprima, înțelege și regla emoțiile, iar ele se conturează treptat, în funcție de etapa de vârsta a copilului.

Sursă poza: Marcus Wallis @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum ajuți copilul să își dezvolte inteligența emoțională   apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Copiii noștri nu au nevoie de părinți perfecți, gata să știe mereu răspunsul corect, dar au nevoie de părinți care îi iubesc și se străduiesc să le crească potențialul.

Fiindcă fiecare copil se naște cu anumite particularități, iar ceea ce putem să facem pentru ei este să îi ajutăm să își descopere punctele tari, să le accepte pe cele mai puțin pozitive și în final să fie o variantă cât mai bună a lor. Aceeași frază este valabilă și pentru părinte. Poate că partea asta cu multă teoretie nu pare deloc atractivă, dar aveți răbdare până la final și veți vedea cât este de utilă.

În jurul vârstei de 3 ani, uneori chiar 2 ani, un copil are deja clădită structura personalității.

Daa … așa devreme. Foarte important de menționat:
– temperamentul nu este identic cu caracterul. Trăsăturile de caracter se conturează în urma experiențelor de viață pe care le-am avut și a influențelor date de valorile inspirate de părinți, a normelor societății, a ceea ce ne este prezentat ca fiind normal, de aspectele care sunt adoptate de persoanele apropiate. În schimb temperamentul este înnăscut și definit de modul personal de a vedea lucrurile, de a simți, de a gândi.
– temperamentul nu este identic cu dezvoltarea (de exemplu aproape toți copiii, în jurul vârstei de 8 luni, devin anxioși în prezența persoanelor străine, fără a fi o particularitate care să arate că avem un copil timid).
– nu putem să alegem un anume temperament pentru copiii noștri, nici măcar pentru noi, la fel cum nu putem alege nici culoarea ochilor sau mărimea nasului
– orice timp de temperament are atât aspecte pozitive cât și negative, ajută să le cunoaștem pe toate și să le acceptăm.

– tipuri temperamentale pure se întâlnesc rar. Mai degrabă este vorba de temperamente combinate în care devin mai accentuate sau predominante trăsăturile unui anumit tip.

Cea mai utilizată și cunoscută clasificare a tipurilor de temperament este cea a lui I. P. Pavlov:

1. Coleric
2. Sangvinic
3. Flegmatic
4. Melancolic

1. Coleric:

Este copilul dinamic, agitat, nerăbdător, foarte impulsiv, care își controlează cu greu sentimentele. Este competitiv, entuziast, optimist, independent, spontan, dominator, cu excelente abilități organizatorice. Se face remarcat ușor într-un grup fiindcă își impune cu ușurință și naturalețe punctul de vedere. Manifestă procese afective intense. Trece cu ușurință de la o stare la alta și îi place să fie mereu ocupat cu câte ceva (are aspirații înalte și este muncitor).

Este ușor irascibil, uneori agresiv, critic la adresa celorlalți și imprăștiat din simplul motiv că nu știe cum să își conserve energia. Ia decizii fără să cugete foarte mult asupra lor fiind impulsiv, cu un răspuns de reacție rapid și centrat pe rezultate. Vrea să fie în permanență la conducere, să i se recunoască realizările și să își poată manifesta abilitățile de lider pe care crede că le are.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant coleric?

– încurajează-l să facă un sport pentru a învăța ce este disciplina
– este util și să își canalizeze energia și pentru asta are nevoie să se joace și să alerge mult
– rezervați timp, de preferat în fiecare zi, pentru activități liniștite (citit, puzzle, jocuri de masă).
– stabiliți împreună un program constant și variat
– pune-i limite clare și fii ferm pentru că el va tinde să le neglijeze dorind să se impună
– este important să îi oferi sfaturi clare
– fii atent la sentimentele lui și încearcă să empatizezi cât mai mult
– are nevoie să i se creeze motivaţii puternice pentru învăţătură
– învață-l să-și respecte prietenii și colegii. Să fie atent la nevoile lor pentru a renunța la acțiunile care le produc suferință
– este necesar să i se sublinieze învățămintele dintr-o situație de eșec

2. Sangvinic

Este copilul sociabil, mereu bine dispus, spontan, cu imaginație, curios, plin de energie și hotărât în ceea ce face. Este de multe ori în centrul atenției, pentru că asta îi place, să fie ”pe șcenă”, fiind comunicativ, uneori vorbind prea mult și cu o capacitate rapidă de a lua decizii. Are tendința de a se plictisi foarte repede, așa că mereu caută lucruri noi de făcut. Este foarte ambițios, învață repede dar la fel de repede și uită.

Este ușor de influențat, vrea să fie pe placut tuturor, să fie recunoscut ca un lider și îi este frică să nu fie izolat sau ignorat. Are tendința de a fugi de situații care i se par dificile și poate întâmpina dificultăți în a-și stabili obiective și mai ales în a le urma. Uneori înflorește poveștile pentru a-i atrage pe ceilalți.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant sangvinic?

– implică-l în activități care să îl țină mereu ocupat, cât mai variate, să îi placă, să îl provoace și să îl ajute să își consume energia (sportul este recomandat)
– stabilește reguli clare fiindcă are nevoie de un cadru bine delimitat
– fii afectuos cu el, ține-l de mână, îmbrățișează-l (copilul sangvinic are nevoie de contact fizic)
– când vrei să îi atragi atenţia apropie-te de el şi stabilește contact vizual
– învață-l să asculte activ și să conștientizeze efectele pe care le au vorbele lui asupra celorlați
– dezvoltă-i empatie față de ceilalți (adesea este atât de preocupat să primească atenție încât devine egocentric)
– comunică mult cu el, despre ce îi place și ce nu, despre ce îți place ție și ce nu
– ajută-l să ducă la bun sfarşit activitatea şi incurajează-l să rezolve definitiv problema.

3. Flegmatic

Este copilul pe care mulți părinții și-l doresc … măcar din când în când Calm, liniștit, amabil, evită conflictele, cooperează ușor, ajută părinții cu diverse treburi, îi place ordinea și curățenia fiind organizat și meticulos. Este sensibil, de multe ori lent în reacții și îndeplinirea sarcinilor.

Este lipsit de inițiativă și entuziasm, nehotărât, puțin sociabil, uneori chiar rece. Nu e marele prieten al comunicării, nu știe să își exprime nevoile și se adaptează greu la situații noi. Nu-i place să ia iniţiativă, să-şi asume responsabilităţi sau să se confrunte cu cineva. În procesul învățării depune mai multe eforturi, dar cunoștințele asimilate sunt durabile.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant flegmatic?

– încurajează-l să își exprime sentimentele chiar și atunci când îi este greu să o facă
– laudă-i grija pentru cei aflaţi la nevoie și modul în care se poartă cu ei
– susţine-l când este interesat de ceva nou și ajută-l să se mobilizeze
– arată-i încredere
– dezvoltă-i inițiativa
– învață-l să își asume responsabilități oferindu-i sarcini încă de mic
– oferă-i provocări realiste
– ajută-l să înţeleagă beneficiile activităţii, pentru că riscă să devină leneş şi nemotivat

4. Melancolic

Este un copil sensibil, serios, cu un simț al datoriei și responsabilității dezvoltat, perseverent, conştiincios, ordonat, exigent cu el însuşi și sârguincios. Dar este și timid, cu o viață interioară bogată, comunică cu greutate, individualist, visător, retras, își face cu greu prieteni, având nevoie de spațiu personal, siguranță și stabilitate. Este inclinat spre artă având diverse talente.

Este neîncrezător în forţele proprii, nu rezistă la stări tensionale, se supără repede și se adaptează cu greutate situațiilor noi Va prefera mereu să facă ceva ce deja cunoaște bine decât să învețe ceva nou. Are tendința de a deveni pesimist, cu complexe de inferioritate, predispus depresiilor și anxietății.

Cum poți ajuta copilul cu temperament predominant melancolic?

– susține-l în tot ceea ce face (copilul melancolic este ușor de influențat, așa că atitudinea părintelui îl poate ajuta să capete încredere în el și să depășească temerile)
– implică-l în activități sociale
– stimulează-l să lucreze în echipă
– încurajează-l să își facă prieteni
– implică-l în activități artistice care să-l stimuleze
– provoacă-l la discuții pentru a învăța să comunice
– dă-i responsabilități
– prezintă-i programul (are nevoie de fiecare dată să știe unde mergeți, cât stați, ce o să facă)
– învață-l să tolereze imperfecțiunea, fiindcă el vrea ca totul să fie ”la dungă” și asta este imposibil
– la vârste mici ajută-l să aleagă între două variante simple pentru a deveni mai încrezător şi a invăţa cum să-şi exprime nevoile şi dorinţele

Citind aceste descrieri puteți observa că nu toate detaliile unui anumit temperament sunt regăsite și la copilul vostru și asta fiindcă toți ne naștem cu o combinație unică de trăsături care ne formează temperamentul. Totuși veți vedea că predomină un anumit tip. Mai departe trebuie doar să ne adaptam lui și să îl învățăm cum să își gestioneze reacțiile, acțiunile, sentimentele în așa fel încât să aibă o relație bună cu cei din jur și mai ales cu el însuși.

Pentru a afla ce tip de temperament aveți și ce tip de temperament are copilul, puteți descărca gratuit Testele de temperament de la rubrica Resurse gratuite. Pentru a afla cum sa iti ajuti copilul in functie de temperamentul lui poți descărca și materialul de sprijin creat special pentru voi.

Sursă poza: Joseph Rosales @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum sa iti ajuti copilul in functie de temperamentul lui apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.