După o perioadă de terapie, autoanaliză și căutare personală, mintea știe. A analizat, a pus etichete, a înțeles logica din spatele unor reacții sau evenimente. Știe că am supraviețuit, știe că acum suntem în siguranță. Dar în plan emoțional, ceva tot nu se simte bine. Trăim cu frică, agitație în corp, reacții disproporționate, rușine sau vinovăție greu de explicat. Este ca și cum emoțiile nu țin cont că prezentul este diferit de trecut. De ce? Pentru că procesarea emoțională nu este același lucru cu înțelegerea rațională.

Ce înseamnă, de fapt, procesare emoțională și vindecare?

Procesarea este un proces activ și conștient de integrare a emoțiilor rămase blocate în urma unor experiențe dificile sau traumatice. Este acel moment în care corpul și emoțiile tale „recuperează” și reușesc să simtă că acum este, într-adevăr, altfel decât atunci. Este acel moment în care plânsul vine după luni întregi de ”sunt bine„ spus automat, respiri altfel într-un moment în care, înainte, te-ai fi închis, apare gândul: „Nu a fost vina mea” și îl simți cu adevărat, nu doar îl spui. Mintea poate formula și explica. Dar întregul corp, cu amintirile lui somatice, cu emoțiile reprimate, cu sistemul nervos hiperactiv, are nevoie de altceva: de timp, de siguranță și de prezență.

De ce nu se întâmplă „peste noapte”?

Pentru că, în fața durerii, sistemul nostru ne protejează, reprimă, disociază, ne închide. Și face asta ca să putem merge mai departe. Dar la un moment dat, dacă vrem cu adevărat să ne vindecăm, e nevoie să ne întoarcem cu blândețe spre acele părți din noi care au rămas „înghețate în timp”. A sta cu ceea ce doare nu înseamnă să suferi din nou. Înseamnă să creezi un spațiu în care durerea se poate transforma: în înțelegere, în acceptare, în eliberare.

În psihoterapie, nu grăbim procesul. Îl onorăm. Îl însoțim.

Vindecarea nu vine când înțelegi. Vindecarea vine când poți simți, în siguranță, ceea ce înainte era de nesuportat. Când nu te mai sperii de tine. Când poți rămâne acolo, prezent, cu ceea ce e. Când începi, încet-încet, să te simți din nou… acasă în tine.

Dacă te regăsești în acest articol, poate e momentul să îți oferi spațiul în care procesarea emoțională să devină posibilă. Terapia nu este despre a repara ceva „stricat”. Este despre a reconstrui o relație de siguranță cu tine însuți.

Pentru întrebări, programări sau mai multe informații despre procesul terapeutic, mă poți contacta aici. Ești binevenit(ă) exact așa cum ești.

Sursă poza: Esther Wechsler @ Unsplash

Articolul Când înțelegerea nu e suficientă: despre procesare emoțională și vindecare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Program online pentru adulți care cresc sau însoțesc copii – acasă, în cabinet sau în școală.

Pentru ca un copil să își dezvolte reziliența, are nevoie de un părinte care să fie prezent și rezilient. Să își poată regla emoțiile, să rămână conectat la realitate și la copil chiar și în momentele dificile … și mai ales atunci. Este exact ca în avion:  mai întâi îți pui tu masca de oxigen, apoi o pui copilului.  Dacă tu nu ai aer, nu poți ajuta pe nimeni.

Am creat acest program cu grijă și cu multă motivație. Pentru că eu cred că prevenția este cea mai valoroasă formă de intervenție. Într-o cultură care se concentrează adesea pe reparare, eu lucrez la o schimbare de perspectivă: în loc să corectăm mai târziu rănile emoționale, putem construi încă de la început o fundație sănătoasă pentru noi și pentru copiii noștri.

Ce înveți în acest program:

Întâlnirea 1 – Reziliență și reglare emoțională la părinte

• Cum funcționează reglarea emoțională la adult
• Cum construim reziliența în viața de zi cu zi
• Exerciții practice și un plan personal de auto-susținere

Întâlnirea 2 – Reziliență și coreglare la copil

• Ce este coreglarea și de ce este vitală în copilărie
• Cum susținem dezvoltarea emoțională și stima de sine
• Exercițiu ghidat și plan de sprijin pentru copil

Pentru cine este acest program

Părinți și tutori care își doresc să:

• își înțeleagă emoțiile și reacțiile
• dezvolte reziliență și capacitate de autoreglare
• fie mai conectați și mai blânzi cu ei înșiși și cu copilul
• dezvolte un mediu emoțional sigur acasă
• crească un copil echilibrat, cu încredere și reziliență

Specialiști în sănătate mentală și educație care vor să:

• își extindă perspectivele în lucrul cu părinții și copiii
• integreze noțiuni de co-reglare și reziliență în practica lor
• aducă instrumente practice în comunitatea lor educațională

Detalii organizatorice

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Întâlnire 1 – Miercuri, 19 noiembrie 2025, orele 18:00-20:00

             Întâlnire 2 – Miercuri, 26 noiembrie 2025, orele 18:00-20:00

Cost? 250 lei /persoană/ 2 intalniri. Locuri limitate.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/PQMH62F8WNigGPLw6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar. 

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com 

Despre mine

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am peste 14 ani de experiență în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în ONG-uri, și sunt colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Misiunea mea este să sprijin părinții și specialiștii în a crea relații sănătoase cu copiii, bazate pe siguranță emoțională, reziliență și blândețe. Cred profund în puterea prevenției, pentru că prevenția este cea mai valoroasă formă de intervenție.

Cred cu toată inima că, atunci când un copil este văzut, înțeles și susținut, lumea lui se poate transforma. Și atunci când părintele învață să respire înainte de a răspunde, când își cultivă răbdarea și curiozitatea, copilul învață să-și deschidă aripile.

Articolul Reziliență în familie: de la părinte la copil – program pentru părinți și specialiști apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

„Când o mamă își ține în brațe nou-născutul și zâmbește și gângurește, toate semnalele senzoriale primare – informațiile vizuale din zâmbetul mamei, informațiile auditive din gângurit, semnalele olfactive din mirosul mamei și informația tactilă care provine din căldura și presiunea atingerii mamei – se transformă în tipare de activitate neuronală care se duc în creierul bebelușului și efectiv stimulează părțile din creier care corespund părților cerebrale pe care mama le folosește ca să zâmbească, ca să gângurească, ca să legene și așa mai departe. Creierul copilului este format de stimularea repetitivă, ca un tipar al interacțiunilor care provin de la mamă.”

O lectură indispensabilă pentru toți cei interesați de sănătatea mentală și bunăstarea copiilor.

„Noi, cei care lucrăm cu copiii problematici, trebuie să fim foarte atenți la preconcepțiile legate de o situație; „adolescentul problematic” din punctul de vedere al unei persoane ar putea fi „victima abuzului sexual” al altei persoane, iar eticheta pe care o primește un copil determină deseori modul în care este tratat. Un copil considerat obraznic va fi tratat diferit de unul considerat furios. Iar comportamentele ambilor vor fi văzute într-o lumină foarte diferită, în funcție de cum îl percepe medicul pe fiecare. Fie ca pe o victimă, fie ca pe un agresor. Mai mult, în funcție de cum vede cineva lucrurile, exact același comportament poate fi catalogat ca o fugă de acasă sau ca o mișcare spre căutarea unei forme de ajutor. Perspectiva va influența profund deciziile legate de ce se va face pentru copil și ce consecințe va suporta el.”

Cartea este structurată în capitole ce descriu cazuri concrete.

Fiecare poveste este o mărturie a rezilienței umane, dar și a fragilității copiilor. Titlul provine dintr-o situație specifică. Autorul a lucrat cu un băiat care a fost tratat ca un câine de către cel în grija căruia a ajuns. Este o poveste care subliniează dintr-un anumit punct de vedere, modul în care sunt/au fost ”văzuți” copiii. Și mă refer aici la mitul conform căruia copiii ar fi mai rezistenți decât adulții în fața traumelor.

Timp de decenii, s-a crezut că cei mici „vor uita” sau „se vor adapta” mai ușor în situații dificile. Atenția era adesea concentrată asupra adulților, lăsând copiii în plan secundar. Această percepție greșită a dus la neglijarea profundelor efecte pe care traumele le pot avea asupra dezvoltării emoționale și cognitive a copiilor. Bruce Perry arată însă că, dimpotrivă, creierele în dezvoltare ale celor mici sunt mult mai vulnerabile. Astfel neglijarea nevoilor emoționale poate avea consecințe grave pe termen lung.

„Contează în mod special o anumită serie de factori care sunt influențați genetic. Temperamentul, care este afectat de genetică și de mediul intrauterin (influențat la rândul lui de ritmul cardiac al mamei, de nutriție, de nivelurile de hormoni și de medicamente) este unul dintre ei. Așa cum am observat anterior, copiii ale căror sisteme de reacție la stres sunt bine reglate în mod natural încă de la naștere sunt bebeluși mai ușor de crescut. Prin urmare părinții lor sunt mai puțin predispuși la frustrare din cauza lor și la abuzuri ori neglijență.”

Ce face cartea aceasta specială?

Unul dintre aspectele care fac cartea remarcabilă este modul în care Bruce Perry reușește să explice concepte complexe de neurobiologie. Scrie despre plasticitatea creierului sau stresul toxic, integrând perfect aceste idei în povești reale, profund emoționante. Emoția nu este separată de știință. Ea face parte din înțelegerea modului în care funcționează creierul uman, mai ales atunci când e supus traumei. Stilul său de scriere este empatic și accesibil, fără a pierde din claritatea informației științifice. Asta face cartea ușor de înțeles chiar și pentru cei fără o pregătire în psihologie.

„Faptul că un creier se dezvoltă secvențial – și atât de rapid în primii ani de viață – explică de ce copiii extrem de mici sunt expuși riscului atât de mare de a suferi efecte de durată în urma traumei: creierul lor este încă în plină dezvoltare. Din păcate, aceeași plasticitate miraculoasă care îi permite unui creier tânăr să învețe rapid ce sunt iubirea și limbajul îl face să fie și foarte sensibil la experiențele negative. Exact așa cum feții sunt vulnerabili în special la anumite toxine – în funcție de trimestrul sarcinii când sunt expuși la ele –, la fel și copiii sunt vulnerabili la efectele de durată ale traumei în funcție de momentul în care aceasta se petrece. Ca urmare, pot să apară simptome diferite în urma traumei în funcție de etapa de dezvoltare în care a fost experimentată trauma.”

Trauma modifică atât structura, cât și funcționarea creierului.

„Și odată cu frica prelungită pot să se producă schimbări cronice sau aproape permanente în creier. Modificările cerebrale care rezultă din frica permanentă, în special în primii ani de viață, pot provoca o schimbare de durată în comportament. Copilul devenind mai impulsiv, mai agresiv, mai puțin rațional și mai puțin înțelegător în interacțiunea cu lumea.

Acest lucru se datorează faptului că sistemele din creier se schimbă într-un mod „dependent de utilizare”. Exact ca un mușchi, cu cât un sistem din creier, precum rețeaua neuronală de răspuns la stres, este mai antrenat, cu atât mai mult se schimbă și cu atât mai mult există riscul [instalării] unei funcționări defectuoase. În același timp, cu cât sunt mai puțin folosite, cu atât mai mici și mai slabe devin zonele cortexului care de obicei controlează și gestionează stresul.”

Relevanța pentru părinți, educatori și profesioniști în sănătate mentală. 

Bruce Perry ne arată cum traumele din copilărie pot avea consecințe pe termen lung. Și cum intervențiile corecte, bazate pe înțelegerea dezvoltării creierului, pot ajuta copiii să se vindece și să își recâștige potențialul. Cartea este esențială nu doar pentru părinți și educatori, dar și pentru oricine lucrează cu copii, oferindu-le o viziune despre cât de important este sprijinul și iubirea în viețile celor mici.

„Cu toate că utilizarea drogurilor de către adolescenți este deseori catalogată ca simplu hedonism sau rebeliune, de fapt, tinerii care sunt cei mai expuși riscului unor probleme îndelungate cu drogurile sunt cei ca Amber, ale căror sisteme de reacție la stres au suferit o lovitură timpurie și de durată. Cercetările realizate asupra dependenților de droguri și a alcoolicilor au descoperit existența unui număr extrem de mare de evenimente traumatice suferite în primii ani de viață ai oamenilor care au ajuns dependenți, comparativ cu cei care nu au suferit de dependențe.„

Despre rezilineță și capacitatea remarcabilă a psihicului de a se adapta și vindeca …

Deși cartea explorează subiecte extrem de dureroase, Bruce Perry reușește să sublinieze constant reziliența extraordinară a copiilor. Și capacitatea remarcabilă a psihicului de a se adapta și vindeca, chiar și în fața celor mai grele circumstanțe. Această perspectivă a recuperării este inclusă în fiecare capitol. Bruce Perry subliniază că niciun copil nu este „stricat” sau „pierdut” definitiv. Prin îngrijire și înțelegere adecvată, majoritatea pot să-și depășească traumele și să ducă vieți împlinite.

Această capacitate de recuperare nu poate fi activată însă în izolare. Este esențial sprijinului pe care copiii îl primesc din partea adulților. Fie că vorbim despre părinți, profesori, terapeuți sau comunitate, este esențial ca cei mici să aibă un sistem de suport care să le ofere siguranță, încredere și resursele emoționale necesare pentru a depăși traumele. Iubirea, înțelegerea și răbdarea joacă un rol vital în procesul de vindecare. La fel și joaca și conectarea bună cu părinții. Fără aceste elemente, potențialul lor de a se adapta și de a se vindeca rămâne adesea neexploatat.

„Din fericire, spirala virtuții se autoamplifică și are efect de cascadă exact la fel ca spirala violenței. De exemplu, un cuvânt de laudă la momentul potrivit poate face ca un copil cu un interes moderat față de artă să devină pasionat de domeniu. Interesul poate deveni și mai profund, făcându-l pe copil să dezvolte abilități mai importante, să primească mai multe laude și, în cele din urmă, să construiască în creierul lui geniul artistic acolo unde la un moment dat ar fi putut să existe doar un potențial modest. Câteva cercetări recente accentuează puterea acestui efect în domeniul sportiv.”

A fi alături de copii, oferindu-le atenție și sprijin constant, poate face diferența între o viață marcată de durere și una în care ei reușesc să își construiască o viață bună pentru ei.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Băiatul care a fost crescut ca un câine” 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acceptă și procesează durerea

Prima etapă a recuperării este acceptarea faptului că durerea este o parte normală a acestui proces. Este firesc să simți tristețe, furie, confuzie sau chiar ușurare. Permite-ți să trăiești aceste emoții fără a te judeca. Scrierea într-un jurnal, discuțiile cu un prieten de încredere sau terapia pot fi metode eficiente de a procesa aceste emoții.

Construiește o rețea de sprijin

Nu trece prin această perioadă dificilă de unul singur. Înconjoară-te de prieteni, familie și membri ai comunității care te susțin. O rețea de sprijin îți poate oferi grijă emoțională, perspective noi și un sentiment de apartenență. Nu ezita să ceri ajutor atunci când ai nevoie.

Îngrijește-te

În momentele dificile, îngrijirea de sine este esențială. Asigură-te că dormi suficient, mănânci sănătos și faci mișcare regulat. Activitatea fizică, chiar și o simplă plimbare zilnică, poate ajuta la eliberarea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Nu neglija sănătatea ta fizică și mentală.

Menține o rutina zilnică

După un divorț sau o separare, viața poate părea haotică și lipsită de structură. Menținerea unei rutine zilnice te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și stabilitate. Rutina oferă confort și predictibilitate, elemente deosebit de importante într-o perioadă de tranziție.

Stabilește obiective realiste

Setează-ți obiective mici și realiste pentru a-ți menține motivația și a progresa în recuperarea ta. Aceste obiective pot fi legate de carieră, sănătate, relații sau dezvoltare personală. Nu te presa să faci schimbări mari prea repede. Dă-ți timp să te adaptezi și să îți refaci viața pas cu pas.

Evită deciziile majore pe moment

În perioada imediat după divorț sau separare, este recomandat să eviți luarea unor decizii majore, cum ar fi mutarea în alt oraș sau schimbarea locului de muncă. Emoțiile intense pot influența negativ capacitatea de a lua decizii raționale. Așteaptă până când te simți mai stabil emoțional pentru a lua astfel de hotărâri.

Găsește noi scopuri și interese

Această perioadă de tranziție poate fi o oportunitate de a descoperi noi pasiuni și interese. Poți explora hobby-uri noi, te poți implica în activități de voluntariat sau poți participa la cursuri care să îți dezvolte noi abilități. Focalizarea pe activități care îți aduc bucurie și împlinire te poate ajuta să îți reconstruiești identitatea și să îți regăsești un scop.

Caută sprijin psihologic dacă devine prea greu

Recuperarea după un divorț sau separare poate necesita sprijin profesionist. Terapia individuală sau de grup poate fi extrem de benefică pentru a naviga prin emoțiile complexe și pentru a-ți dezvolta abilitățile de gestionare a stresului. De asemenea există resurse create de psihoterapeuți. Îți recomand să parcurgi și acest articol despre ghiduri post-divorț și această carte terapeutică pe care am scris-o pentru părinți și copii.

Ai încredere în procesul de recuperare

Recuperarea după un divorț sau o separare nu se întâmplă peste noapte. Este un proces care necesită timp, răbdare și compasiune față de tine însuți/însăți. Încrederea în acest proces și în capacitatea ta de a depăși dificultățile te va ajuta să îți regăsești echilibrul și să îți construiești o viață nouă și plină de sens.

Divorțul sau separarea sunt etape dificile ale vieții, dar nu sunt sfârșitul drumului. Cu sprijinul adecvat și cu abordările corecte, poți transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere și reconstrucție personală. Amintește-ți că fiecare pas înainte contează și că ești capabil să îți creezi o viață bună și împlinită.

Despre acest subiect am vorbit și în podcastul Dialoguri pe canapea – Despre divorț: consecințe și perspective. Dacă simți că ai nevoie de sprijin suplimentar, nu ezita să apelezi la terapie. Un terapeut te poate ghida prin acest proces de recuperare, oferindu-ți instrumentele necesare pentru a depăși dificultățile și pentru a-ți recâștiga echilibrul emoțional.

Sursă poza: Carolina @ Unsplash

Articolul Cum să te recuperezi după un divorț sau o separare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Autoarea încurajează părinții să privească divorțul nu ca pe un eșec, ci ca pe o oportunitate de a redefini prioritățile, punând accent pe bunăstarea copiilor și pe construirea unui viitor echilibrat pentru întreaga familie.

Isolina Ricci PhD, oferă o perspectivă empatică și bine documentată, ajutând familiile să-și regăsească echilibrul și să construiască relații sănătoase după divorț. Aceste cărți sunt esențiale pentru orice părinte care dorește să asigure o adaptare lină și echilibrată pentru copii, în urma unei separări. De asemenea, ele reprezintă un ghid post-divorț și pentru specialiștii din domeniul sănătății mintale. Ele oferă o înțelegere a dinamicii familiale în caz de separare și a nevoilor tuturor membrilor familie.

„Acasă la mama, acasă la tata” – Ghidul complet pentru părinții despărțiți, divorțați sau recăsătoriți care își doresc să construiască două case primitoare pentru copilul lor.

Este un ghid post-divorț pentru părinți. Sunt abordate subiecte sensibile precum comunicarea eficientă cu fostul partener, gestionarea conflictelor și menținerea unei atmosfere de colaborare. Conține un capitol dedicat și detaliilor juridice. Sunt incluse strategii practice și sugestii bazate pe cercetări. Un accent deosebit este pus pe nevoile emoționale ale copiilor și pe modul în care părinții pot lucra împreună, chiar și după separare, pentru a asigura că cei mici se simt iubiți și protejați. Focusul este pe soluții de a crea un mediu stabil și sănătos pentru copii, chiar și atunci când aceștia trebuie să trăiască în două case separate.

Un aspect deosebit de valoros al acestei cărți este abordarea echilibrată și practică, oferită de autoare. Ea recunoaște dificultățile inerente ale divorțului și propune soluții concrete pentru a reduce impactul negativ asupra copiilor și părinților. Foarte important, subliniază esența co-parentalității în menținerea unui mediu sănătos pentru copii.

„Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” – Cum să te simți acasă într-un cămin sau în două

Această carte este concepută pentru copiii de toate vârstele. Îi ajută să înțeleagă și să se adapteze la schimbările din viața lor familială. Printr-o poveste simplă și ilustrații prietenoase, Isolina Ricci le explică copiilor că, deși părinții nu mai locuiesc împreună, rămân o familie iubitoare. Cartea conține mesaje pozitive care oferă asigurare și confort. Este un instrument util și pentru părinți. Vă ajută să înțelegeți lumea emoțională a copiilor. Vă recomand să o citiți înainte de a o oferi copiilor. Dacă aveți copii mici, puteți să le citiți voi cartea.

Mi-a plăcut modul în care autoarea le transmite copiilor că e normal să aibă sentimente mixte legate de divorț. De asemenea, subliniază importanța exprimării emoțiilor. Copiii sunt încurajați să discute deschis cu părinții despre ce simt și gândesc. Sunt incluse exerciții și tehnici simple pentru a-i ajuta să gestioneze emoțiile și să-și exprime gândurile. Astfel, copiii primesc un exemplu practic despre cum să facă față schimbărilor.

Dacă drumul de reconstrucție a noii vieți devine prea greu, căutați sprijin profesional. Terapia poate oferi un cadru sigur pentru exprimarea emoțiilor și pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de adaptare. Puteți primi ghidaj în procesul de co-parentalitate, pentru a mențineți un mediu sănătos și stabil pentru copii.

Articolul Ghid post-divorț – „Acasă la mama, acasă la tata” și „Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Copilăria primară este caracterizată de un creier imatur și de o perioadă lungă de neajutorare și dependență, ceea ce îi face pe bebeluși foarte vulnerabil la traume. Aceștia sunt ușor de speriat, confuzi și traumatizați de evenimente înfricoșătoare, durere fizică, schimbări bruște, zgomote puternice, separarea de părinți și nesatisfacerea nevoilor. Pentru a supraviețui și a se dezvolta, ei trebuie să se bazeze pe capacitatea părinților de a le satisface nevoile de protecție, căldură, hrană și sprijin emoțional.”

Prin combinarea tehnicilor bazate pe cercetare și a exemplelor din viața reală, Aletha Solter scrie cum să:

• Construim un mediu sigur și protector pentru copiii noștri.
• Dezvoltăm relații puternice și de încredere cu aceștia.
• Îmbunătățim abilitățile de adaptare.

”Copiii tind în mod natural către sănătatea emoțională, știu cum să se vindece și vor face acest lucru spontan când se simt în siguranță. Copiii caută în permanență oportunități de a se vindeca de traume, iar părinții pot juca un rol important prin recunoașterea și încurajarea încercărilor lor de a face acest lucru.”

”Condiții de bază pentru vindecarea de traume a copiilor: să simtă o siguranță emoțională și să se simtă conectați, să reviziteze trauma într un fel sau altul, să reacționeze prin mecanismele biologice naturale de vindecare”

Citind această carte, veți descoperi:

• Informații de bază despre studii în domeniul traumelor din copilărie, dar și scurte studii de caz.
• Impactul traumei asupra copiilor și principiile fundamentale ale vindecării.
• Abilități practice pentru a vă ajuta copiii să se recupereze.
• Activități simple și eficiente bazate pe joc, care facilitează conectarea cu copiii.
• Interpretarea comportamentelor cauzate de traumă și soluții eficiente fără a recurge la pedepse, recompense sau agresiune.
• Modul în care etapele de dezvoltare ale copiilor influențează reacția lor la traume și cele mai eficiente tehnici pentru fiecare vârstă.

Cartea „Ajută-ți copilul să se vindece de traumă” oferă părinților ghidajul necesar pentru a sprijini copiii în depășirea experiențelor traumatice. Înțelegând copilul și aplicând metodele prezentate, veți putea crea un mediu sigur și susținător pentru copilul vostru, ajutându-l să se recupereze și să se dezvolte sănătos.

Cu toate acestea, este important să rețineți că unele traume pot necesita intervenția unui specialist. Nu ezitați să căutați ajutor profesionist dacă simțiți că este necesar. Sprijinul unui psihoterapeut specializat în traumele copiilor poate face o diferență semnificativă în procesul de vindecare. De asemenea, este esențial ca și voi, ca părinți, să vă îngrijiți de sănătatea voastră. Terapie proprie vă poate oferi instrumentele și sprijinul necesar pentru a gestiona stresul și emoțiile. Astfel deveniți un model pozitiv pentru copiii voștri. Și puteți cu adevărat să fiți acolo pentru ei.

Articolul „Ajută-ți copilul să se vindece de traumă” 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Despre emoții, stres, autoreglare și co-reglare …

Studiile ne arată că abilitatea noastră de a regla emoțiile este strâns legată de starea noastră generală de sănătate. Un reglaj emoțional bun este asociat cu o mai mare reziliență și un grad mai înalt de bunăstare mentală și fizică. Pe de altă parte, dificultățile în gestionarea emoțiilor pot duce la somatizări, boli fizice și tulburări psihice.

Prin intermediul acestui workshop, mi-am propus să creez un spațiu sigur și deschis în care să explorăm împreună aceste aspecte sensibile și să lucrăm pentru a găsi căile către un reglaj emoțional mai sănătos și mai echilibrat. Vom învăța să recunoaștem și să înțelegem aceste emoții. Să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod care să ne ajute să ne menținem echilibrul. Să ne îmbunătățim calitatea vieții. Vom explora și dezvolta împreună abilități practice de reglare emoțională, pe care le putem utiliza atât pentru gestionarea propriilor noastre emoții, cât și pentru sprijinirea emoțională a copiilor noștri. Vom descoperi strategii de autoreglare emoțională și vom învăța cum să-i sprijinim pe ceilalți în gestionarea emoțiilor.

Workshopul este structurat în 2 module, unul axact pe teorie și un altul axat pe practică.

 Modulul 1: Fundamentele teoretice ale reglării emoționale

– De ce contează emoțiile?

– Identificarea emoțiilor. Diferențierea între emoții primare, secundare și sentimente. Înțelegerea impactului emoțiilor asupra comportamentului.

– Să înțelegem reglarea emoțională – Ce este reglarea emoțională? De ce este importantă? De ce este importantă pentru părinți și copii?

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise.

Modulul 2: Kit de supraviețuire emoțională – Aplicații practice

– Să dezvoltăm abilități practice de reglare emoțională pe care le putem utiliza în gestionarea propriilor emoții și în sprijinirea copiilor noștri

– EU și Emoțiile mele – prezentarea unor strategii de autoreglare emoțională

– EU și Emoțiile celor din jur – cum îi sprijinim pe ceilalți în managementul emoțional

– Strategii, instrumente și tehnici care favorizează reglarea emoțională

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise. 

Cui i se adresează acest Workshop ”Atelierul emoțiilor”:

Atelierul se adresează tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a emoțiilor și să înțeleagă mai profund modul în care acestea influențează viața noastră de zi cu zi.

Este potrivit pentru:

– Părinți și tutori: Care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie.

– Profesioniști în domeniul sănătății mintale: Care doresc să își consolideze cunoștințele și abilitățile în domeniul reglării emoționale pentru a oferi un sprijin mai eficient clienților.

– Persoane interesate de dezvoltarea personală: Care sunt curioase să exploreze și să înțeleagă mai bine lumea emoțiilor și să descopere modalități practice de a le gestiona în viața de zi cu zi.

Detalii organizatorice:

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Modul 1 – Marți 28 mai intervalul 17:00 – 18:30

Modul 2 – Marți 4 iunie intervalul 17:00 – 18:30

Cost? 150 lei /persoană/ 2 module. Locuri limitate, maxim 26 participanți.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/9cuwXCf2Vs5k4PMx6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar.

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com

Despre mine:

Sunt psiholog și psihoterapeut cu diverse specializări în terapia traumei și cu un master în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Am pus bazele unui proiect prin care formez personalul educațional în vederea dezvoltării emoționale a copiilor cu care lucrează la clase sau în centrele de tip Școală după Școală. Este visul meu mare! În fiecare școală din România, profesorii să sprijine copiii să își dezvolte reziliența și inteligența emoțională. Să îi ajute să găsească resurse interioare și să capete abilități sociale și emoționale prin care să se adapteze mediului și să progreseze, indiferent de condițiile de viață.

Am creat și un eveniment online. Îl puteți distribui pentru a ajunge la cât mai mulți doritori de cunoaștere emoțională .

Articolul Workshop ”Atelierul emoțiilor” – Navigăm împreună prin furtunile interioare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Este important să ne amintim că fiecare om răspunde în mod diferit la un eveniment traumatic și că aceste manifestări pot varia în intensitate și durată. Dacă cineva simte că suferă de efectele unui eveniment traumatic neprocesat, este esențial să caute sprijinul unui specialist, de preferat un psihoterapeut specializat în tratarea traumelor. De asemenea vă recomand și cărțile ”Trauma: 8 strategii de vindecare„ și ”Anatomia traumei”.

Care sunt efectele evidente ale unui eveniment traumatic neprocesat?

– ”Retrăirea” evenimentului. În contact cu anumiți stimuli pot apărea amintiri despre eveniment, amintiri care uneori par a fi reale, ca și cum ai retrăi evenimentul. Aceste trăiri se numesc flashback-uri și pot fi intense, invazive și greu de dus.

– Evitarea. Apare evitarea unor oameni, locuri și activități care amintesc de evenimentul traumatic. Această evitare conduce de multe ori și la izolarea socială.

– Hipervigilență. Trauma neprocesată poate determina o persoană să devină foarte vigilentă în privința pericolelor reale, sau nu, din jurul ei. Acest nivel crescut de alertă poate duce la anxietate constantă, dificultăți în relaxare și somatizări.

– Modificări emoționale. Neprocesarea traumelor poate provoca schimbări semnificative emoționale, de la tristețe, furie, rușine, până la depresie.

– Tulburări de somn. Insomnia apare frecvent în cazul traumelor neprocesate. Apar dificultăți în adormire, somn întrerupt frecvent sau coșmaruri frecvente legate de evenimentul traumatic.

– Probleme cognitive. Pentru că, inconștient, mare parte din energia noastră merge către a nega trauma sau a o minimaliza, apar dificultăți de memorie, concentrare și dificultăți de a lua decizii.

– Vinovăție exagerată. Persoanele traumatizate pot dezvolta sentimente de vinovăție exagerată sau autoculpabilizare, chiar dacă nu au avut nicio responsabilitate în producerea evenimentului traumatic.

Care sunt efectele mascate ale unui eveniment traumatic neprocesat?

– Stimă de sine scăzută

– Devalorizare de sine

– Frica permanentă că ar putea să se întâmple ceva rău

– Codependeța în relații

– Dependențe … de alcool, țigări, droguri, sex, shopping, muncă etc

– Frică de a fi abandonat

– Tolerarea abuzului sub orice formă de manifestare (verbal, fizic, emoțional, sexual)

– Dificultatea de a pune limite și de a spune ”Nu”

– Preocuparea permanentă pentru alții (”people pleaser”)

– Dificultatea de a alege să îți satisfaci propriile nevoi

– Un sentiment permanent de rușine

– Căutarea excesivă a validării externe

– Dificultatea de a tolera un conflict

– Senzația de gol intern

– Manifestări anxioase.

Experiențele traumatice pot răni profund și ne pot afecta pe termen lung calitatea vieții și a relațiilor cu cei importanți nouă. Să nu uităm că avem resurse atât în interiorul nostru, cât și în exteriorul nostru, pentru a ne procesa durerea. Psihoterapia poate fi un mijloc prin care să descoperim și să valorificăm aceste resurse, pentru a ne recupera și a ne elibera de povara trecutului.

Sursă poza: Daria Nepriakhina @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Umbrele trecutului: Cum se manifestă efectele unui eveniment traumatic neprocesat apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

este unul dintre oamenii cu care am avut șansa să lucrez, să mă lucrez și să învăț ce înseamnă să fii psihoterapeut.  Am așteptat cartea așa cum așteaptă copiii cadoul de la Moș Crăciun când încă mai cred în el și copiii mai mari autografe de la fotbaliștii pe care îi admiră

Dr. Diana Vasile este psihoterapeut, psiholog clinician principal și cadru didactic universitar. Din 2013 este președinte și membru fondator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT). De peste 25 de ani se axează pe tot ce înseamnă cercetare în înțelegerea traumei. Și oferă modalități prin care ne putem recupera resursele psihice. Resurse care au rămas blocate în urma trăirii unor experiențe traumatice.

Trauma blochează dezvoltarea. Asta înseamnă că putem să fim adulți și să acționăm ca niște copii. Dacă nu procesăm partea aceea unde ne-am blocat, nu putem să dăm drumul la dezvoltare.

”Experiențele dificile, adverse de viață modifică funcționarea fizică și psihică, având efecte atât pozitive, cât și negative asupra acestor factori care influențează sănătatea noastră. Te ajută mult să cunoști și să gestionezi aceste efecte, pentru a le limita sau elimina pe cele negative și pentru a le valoriza, stimulat pe cele pozitive. Dificultățile actuale de viață își au deseori o sursă în modul în care aceste adversități au afectat resursele tale și modul în care le folosești (gândirea negativă sau rigidă, emoții neplăcute, relații superficiale, bazate exclusiv pe interese și fără satisfacție profundă, sentimente de eșec și de neîncredere în sine sau în viață, comportamente nepotrivite sau de risc etc).”

Cartea „Anatomia traumei” prezintă o parte consistentă de informare, psihoeducație despre traumă. Sunt informații științifice, validate prin studii și explicate într-un limbaj accesibil tuturor. Pe lângă aceste informații teoretice, Diana Vasile prezintă și studii de caz și exemple practice. Scopul este de a aduce claritate în ceea ce privește funcționarea psihică sănătoasă și modalitățile de creștere a calității vieții.

”Sănătatea umană depinde mult de funcționarea psihicului, astfel că nu există sănătate umană fără o componentă a sănătății mintale.”

Aceasta este partea pe care o admir cel mai mult la această carte. Sigur că Diana Vasile scrie despre suferință. Este o carte despre traumă, totuși. Dar ce face ea este să o explice cu toate părțile ei. Punctează mecanismele prin care suferința veche apare în prezent, cum ne încurcă și mai ales cum putem să ne recuperăm pe noi. Poate nu v-ați fi așteptat, dar cartea aduce multă speranță și are o perspectivă pozitivă. Pentru că Diana Vasile și psihoterapeuții pe care ea îi formează, cred mult în partea sănătoasă din noi și în capacitățile psihicului de a se recupera.

În ”Anatomia traumei” descoperi cum poți să te recuperezi pentru a-ți permite să te dezvolți și să trăiești conștient și relaxat în tine și în viața ta. Asta aduce o viață interioară și exterioară mai bună și mai împlinitoare.

”Protejarea și împlinirea nevoilor fizice și psihice, ca regulă de funcționare, îndeosebi în primii 25 de ani de viață, asigură buna funcționare a noastră, adică sănătatea fizică și psihică” … ”Suntem predispuși la ceea ce am numit traumă transgenerațională dacă sau cu atât mai mult cu cât nu suntem educați, nu întâlnim alți oameni cu care să construim relații bune și nu muncim un pic cu noi în relațiile existente.”

Cartea „Anatomia traumei” este structurată în 6 capitole:

• Capitolul 1: Sănătate mintală. Psihic sănătos.
• Capitolul 2: Definiție, cauze, evenimente, fazele procesului traumatic.
• Capitolul 3: Tipologia traumei.
• Capitolul 4: Trăirile traumatice.
• Capitolul 5: Cum folosim resursele – Când ne protejează, când ne încurcă.
• Capitolul 6: Recuperarea.

Fiecare capitol se încheie cu ”Întrebări de reflecție”, o parte care îmi place foarte mult. Este important să avem informația, este la fel de important să o putem înțelege prin prisma noastră, adaptată la noi. Asta ne ajută să procesăm și să ne recuperăm. Cartea conține și un mic capitol de încheiere cu ”Concluzii” care vin în sprijinul cititorului și cu o bibliografie consistentă pe care o putem folosi pentru aprofundare.

”Mersul la psiholog ajută atât la obținerea unor informații valoroase pentru funcționarea ta (se numește psihoeducație sau informare adecvată pentru tine,  raportată la viața ta și la problemele cu care te confrunți),  cât și la restabilirea sau ameliorarea reglajului funcțiilor psihice, care te va face să te descurci mai bine cu dificultățile de viață, să ai o stare emoțională mai bună, să construiești relații mai satisfăcătoare, să devii mai productiv, mai longeviv, să te bucuri de viața pe care o ai (inclusiv în ciuda pierderilor și tulburărilor suferite).” 

Pentru cine este această carte? Pentru absolut fiecare dintre noi. O puteți comanda de aici sau o puteți găsi pe rafturile librăriilor Cărturești.

Articolul ”Anatomia traumei” – Dr Diana Vasile 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

În primul rând și înainte de toate … pur și simplu, ești părinte. Poziționarea este diferită atunci când ești prieten și atunci când ești părinte. Responsabilitatea la fel. Este important să înțelegem asta. Responsabilitatea unui părinte este complexă și are consistență adultă, ca să spun așa. Cea a unui prieten … e cea a unui copil de 5, 10, 15 ani, cât are fiecare. Cu un prieten poți să stai nopți la rând treaz până la 1 noapte, mâncând chipsuri. Ca părinte ești pur și simplu responsabil să iei decizii în interesul lui pe termen lung, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lui. Părinții au un alt rol, acela care implică stabilirea limitelor, ghidajul și asigurarea unui mediu sigur. Prietenia poate aduce riscul de a slăbi aceste limite și de a confunda rolurile.

Poziționarea este diferită atunci când ești prieten și atunci când ești părinte. Ca părinți trebuie să luăm decizii în interesul lor pe termen lung, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lor.

În al doilea rând, în mare, prietenii sunt ceva mai apropiați de vârsta și cu interese comune. Mai greu asta când ești părinte. De cele mai multe ori prieteniile se construiesc în baza asemănărilor. Nu e același lucru când ești părinte. Ca părinte este foarte important să accepți cu adevărat copilul așa cum este el, și cu ce este asemănător, și cu ce este diferit, și cu ce îți place, și cu ce nu îți place. Nu îl modelezi după tine, îl modelezi în jurul lui. Dacă tu ești mare microbist, nu pui copilul să se dedice visului tău de a juca fotbal. Sigur, există multe șanse să îi placă fotbalul dacă asta se urmărește în casă. Dar poate o să ceară să cânte la țambal. Nu îl dai mai încolo pentru că nu ți se potrivește, îl susții în unicitatea lui. Cu prietenii, vedeți și voi, sportivi cu sportivi, muzicieni cu muzicieni, psihologi cu psihologi. Nu zic ca 100%, dar zic că în mare, cam așa e. Unul dintre motivele pentru care unele prietenii se mai și încheie. Legătura părinte-copil nu o închei că te apuci să îți găsești un copil care îți seamănă mai mult … .

Ca părinte este foarte important să accepți cu adevărat copilul așa cum este el, și cu ce este asemănător, și cu ce este diferit, și cu ce îți place, și cu ce nu îți place.

În al treilea rând, pentru că este o capcană. Sigur, e minunat ca părinte să te dedici și să construiești o relația apropiată în așa fel încât să vină către tine și cu bucuriile lui, cu iubirile lui, și mai ales cu suferințele și nevoile de sprijin. Asta nu înseamnă să fii cel mai bun prieten. Înseamnă să fi fost prezent cu bine pentru el, de-a lungul vieții lui. Toți copiii crescuți cu iubire se vor duce către părinți. Este pur și simplu o nevoie umană. Cei răniți … vor fugi sau vor trăi dependenți emoțional de părinți, nu în acord cu ei înșiși. Capcana nu vine din a fi acolo pentru copil, vine din a te axa pe a fi un bun prieten si a uita să fii părinte.

Copilul nu are nevoie ca părintele să fie cel mai bun prieten, prieteni își poate face oricâți, părintele e unul singur. Are o mamă, are un tată și mai mulți foarte buni prieteni de-a lungul vieții.

În al patrulea rând, pentru că asta spune ceva despre tine și cum vrei tu să te prezinți în lume. Este nevoia ta, nu a copilului tău! Copilul nu are nevoie ca părintele să fie cel mai bun prieten, prieteni își poate face oricâți, părintele e unul singur. Are o mamă, are un tată și mai mulți foarte buni prieteni de-a lungul vieții. El are nevoie ca părintele să fie acolo, asta fără doar și poate … are nevoie să fie acolo ca părinte. Este important să avem o relație sănătoasă și apropiată cu copiii noștri. Cred că mulți părinți nici nu înțeleg cu adevărat cât de multă nevoie are un copil de o mamă prezentă pentru el și un tată prezent pentru el. Cred că dacă părinții ar știi asta mai profund și mai devreme, multe inimi s-ar îmblânzi și multă iubire ar curge în lume.

Fiți părinți cât mai buni pentru copiii voștri, ca ei să știe cum să își facă prieteni cu adevărat buni pentru ei înșiși.

Sursă poza: Dim Hou @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul De ce nu ar trebui să fim cei mai buni prieteni ai copiilor noștri? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.