În lumea asta nouă, bebelușul are nevoie ca mama să fie aproape de el. Să-i descifreze cerințele și să îi satisfacă nevoile fizice și emoționale. Atunci când o mamă este prezentă doar fizic, se poate ocupa doar de nevoile de suprafață, îi poate asigura copilului hrana, somnul și confortul fizic … nevoi esențiale și ele, ce-i drept. Dar și sufletul are nevoie de hrană. Absența emoțională a mamei poate duce la formarea unui atașament deficitar. Iar atașamentul deficiar este asociat cu deficiențe emotionale şi comportamentale pe parcursul întregii vieți.

Copiii sunt iubire și au nevoie de iubire.

Absența emoțională a mamei, poate fi cauzată de diverse afecțiuni fizice sau psihologice (inclusiv depresia), de educație precară, de lipsa de experiență, de propriile traume emoționale sau multiple preocupări. Chiar de preocuparea exacerbată de a îndeplini alte roluri sociale (soție, fiică, angajat etc). Și mamele care sunt prezente fizic, dar nu emoțional, își iubesc copiii. Dar adevărul e că ei au nevoie de mai mult decât să li se spună din când în când că sunt iubiți.

Copiii au nevoie să fie văzuți și auziți, au nevoie ca viața să fie despre ei
și nu despre problemele din jurul lor.

Nu judec mamele care nu sunt prezente emoțional pentru copiii lor. Știu prea bine cât de greu este, uneori, să te detașezi de propriile dureri pentru a fi acolo pentru copilul tău. Nu cred că există ceva mai marcant decât absența unei mame. Mamele sunt cele care pun baza sănătății emoționale în copilul lor, ele formează un copil care își conștientizează propriile emoții dar și emoțiile celor din jur, care știe să le recunoască și să le gestioneze. Iar această reziliență este extrem de importantă atunci când, inevitabil, se va lovi în viață de situații apăsătoare din punct de vedere emoțional, de momente grele, posibil traumatizante.

Dacă nu ești prezentă emoțional pentru copilul tău, nu înseamnă că nu poți îndrepta drumul.

E nevoie în primul rând să își recunoști ție adevărul și să căutați soluții. Uneori este suficient un contact fizic direct și constant. Gesturi afective ce țin de îngrijirea lui: îmbrățișat, legănat, pupat, mângâiat etc. Este suficent să râdeți împreună, să îl asculți, să fii atentă la ce îți spune dincolo de cuvinte. Să îl sprijini, să îl încurajezi, să fii atentă unde are nevoie de sprijinul tău. Să faceți activități recreative și educative din punct de vedere emoțional. Să îi accepți trăirile, să îi vorbești despre emoții. Să cunoști detalii despre dezvoltare emoțională în funcție de vârsta pe care o are.

Alteori este nevoie de intervenția unui specialist care să te ajute să îți vindeci propriile dureri, pentru a putea să fii cu adevărat în contact cu tine însăți și astfel să poți să fii în contact și cu copilul tău. Și întotdeauna are nevoie să îi spui că îl iubești, să îl convingi de asta prin acțiunile tale plinde iubire, chiar și atunci, de fapt, mai ales atunci când acțiunile lui nu sunt tocmai ”corecte”.

Știu, e grea misiunea de mamă dacă ești dispusă să îți asumi responsabilitatea rolului pe care îl deții. Dar este cea mai frumoasă și plină de iubire misiune de pe pământ.

Sursă poza: Jude Beck @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Absența emoțională a mamei are un puternic impact asupra copilului apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”A fost o dată ca niciodată un băiețel isteț, și frumos, și cu multă energie, pe care îl chema Bumbic”.

Bumbic e un băiețel inteligent, frumos, vesel, uneori mai e și trist, tot timpul pus pe alergătură și pe făcut experimente, cu ochișorii lui de ciocolată cu lapte și părul castaniu deschis. ”Aaa, Bumbic, seamănă cu mine, mami!”, îmi spune David mereu când îi fac descrierea de început. Bumbic e David și eu știu asta.

Bumbic mă ajută pe mine să îi pun în imaginație scene din viața noastră reală. Fricile lui, sau ale mele, nevoia de reguli și de a le respecta, schimbările pe care ni le aduce viața la picioare, situațiile problematice de care ne mai lovim și tot așa. Bumbic trăiește prin povești și mă ajută pe mine să îl ajut pe David.

Bumbic merge la grădiniță, dar nu pomenesc asta foarte des, are o mamă și un tată, și bunici, prieteni, uneori se joacă cu ei și alteori singur, este zvăpăiat și iubește experimentele, vrea să se ducă la școală, îi este frică de întuneric și adoră înghețata, este un băiețel iubit tare, tare de părinți, până dincolo de lună și înapoi.

Întotdeauna aleg o temă de interes pentru noi. Tema pusă în poveste îl ajută pe David să găsească soluții și să se regleze emoțional.

Aseară la ultima poveste am primit cuvintele masă, farfurie și mașinuță. La cină David a cam fentat prezența, ocupat cu jucăriile lui la care abia ajunsese după multe ore de stat în parc. Obișnuieste destul de des să facă asta.

Și ce credeți, Bumbic nu vrea să stea la masă, pe scăunel, cu părinții lui, pentru că îi place atât de mult să se joace. Când părinții îi cer să stea la masă el simte neliniște în corp și îi vine mereu să se ducă la jucării. Nu are răbdare. Și tot Bumbic a găsit soluția care să îi mulțumească pe toți, inclusiv burtica lui. Și-a adus două jucării mici la masă și așa a avut răbdare să mănânce aproape tot din farfurie. V-am spus povestea pe scurt.

De dimineața David mânca micul dejun cu o mașinută Lego lângă și cu Pisoi cel din plastic.

Cineva a plecat liniștit la muncă, azi ! Eu, cu ajutorul tehnicii de reglare emoțională ”3 cuvinte și o poveste”.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul 3 cuvinte și o poveste – o tehnică pentru reglare emoțională apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.