În general, povestile terapeutice sunt un instrument valoros pentru terapeuții care lucrează cu copiii. Și pentru părinți care doresc să ajute copiii să-și dezvolte abilitățile emoționale și de comunicare.

Pe copii, povestile terapeutice îi ajută să își înțeleagă mai ușor fricile, emoțiile, preocupările, pentru că se identifică cu personajele. Și îi ajută să clarifice de unde vin manifestările lor comportamentale și cum le pot regla. Sunt de multe ori folosite chiar în lucrul cu anxietatea sau depresia.

”Povești ca să te iubești mai mult” și ”Povești pentru copii fericiți” sunt două cărți scrise de Alex Rovira și Francesc Miralles care cuprind fiecare câte 35 de povești scurte. Nouă ne-au plăcut atât de mult încât ne opream cu greu din citit. Sunt așa, ca un balsam pentru suflet. Și sufletele de copii, dar și de adulți. ”Povești ca să te iubești mai mult” este preferata noastră, ne-au prins mai mult poveștile .

Nu e ușor să mai surprinzi un copil care citește adesea și căruia i s-au citit multe cărți.

După fiecare poveste în parte este alocată aproximativ o pagina, intitulată ”Gândește și crește” unde sunt sintetizate învățăminte legate de povestea citită. Oricum poveștile sunt simbolice și atât de bine scrise încât la final te prinzi și care este povața, dar de multe ori nu chiar de la început, ceea ce te ține prins în subiect. Și asta este bine. Nu e ușor să mai surprinzi un copil care citește adesea și căruia i s-au citit multe cărți.

Cărțile acestea deschid un portal către discuții intime și profunde despre viață cu toate miracolele și neajunsurile ei.

Ambele cărți le puteți folosi atât cu copiii de vârstă școlară, cât și cu pre-adolescenții și adolescenții. Dar sunt la fel de fermecătoare și pentru noi adulții. Ele deschid un portal către discuții intime și profunde despre imaginea de sine, despre percepția celor din jur, despre puterile noastre și durerile noastre, despre forță și neputință … despre viață cu toate miracolele și neajunsurile ei.

La finalul cărții ”Povești ca să te iubești mai mult” veți regăsi îndemnuri pentru părinți și cadre didactice. La finalul cărții ”Povești pentru copii fericiți” veți regăsi cele 12 chei ale stimei de sine la copii. Am descoperit ulterior că există și cartea ”Povești pentru copii curajoși”, scrisă în același stil, de aceeași autori. Este pusă pe lista mea de cumpărături .

Alte cărți cu povești terapeutice pe care vi le recomand. Toate conțin și ghidaj pentru părinți:

– ”Fram și Bumbic cel cu două case”

– ”Fram începe școala!”

– “A fost odată … 24 de povești terapeutice”

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Povești ca să te iubești mai mult” și ”Povești pentru copii fericiți” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Putem să continuăm să privim divorțul ca pe ceva „ciudat”, ca pe o ieșire din normalitate. E dreptul fiecăruia să o facă. Dar realitatea este că divorțul este parte din viața noastră. În fiecare an, zeci de mii de copii, trec prin divorț alături de părinții lor. Și tocmai pentru că divorțul este încă un subiect tabu, oamenii au prea rar acces la îndrumări despre cum să abordeze mai potrivit această etapă a vieții. Așa că, fiecare o face cum poate mai bine. Dar știți …. la divorț oamenii nu sunt în cea mai bună variantă a lor. Sunt îndurerați, sunt furioși, sunt speriați și sunt triști. Părinții sunt suprasolicitați psihic și emoțional, iar copiii suferă și ei. De aceea era nevoie de această carte și probabil de multe altele. Nu pentru a aborda și normaliza un subiect care ne divizează uneori, ci pentru a-i ajuta pe zecile de mii de copii și pe părinții lor.

Familia se schimbă, dragostea rămâne.

Cartea conține 76 de pagini ilustrate color și este un ghid pentru copii și părinți care cuprinde:

– o poveste simpatică și jucăușă cu personaje pe măsură, o poveste în care copiii vor avea ocazia să se regăsească și astfel să ventileze emoțiile dureroase, să își normalizeze trăirile, să discute deschis despre ceea ce simt și trăiesc;

– un ghid psihologic practic și detaliat, dedicat părinților, care oferă instrumentele și resursele necesare pentru a înțelege și a face față situației cu blândețe, empatie și consecvență;

–sugestiile de jocuri și activități creative pentru a menține conectarea și vindecarea emoțională.

Este adresată familiilor în care:

– există discuții despre un eventual divorț sau o separare;

– a avut deja loc separarea și se simte nevoia de ghidaj pentru a sprijini copilul;

– există sau a existat un proces dificil de divorț sau separare și copilul manifestă frustrare, furie, tristețe profundă;

– copilul pare că nu poate gestiona emoțiile dureroase pe care le simte;

– părinții se simt copleșiți de griji și vinovăție referitor la modul în care divorțul îl afectează pe cel mic.

De asemenea cartea poate fi un sprijin și pentru:

– persoane care nu trec prin divorț, dar au alți membri ai familiei sau prieteni, și își doresc să le fie alături atât părinților, cât și copilului lor;

– specialiști care lucrează cu copii sau părinți care trec sau au trecul prin divorț.

Cum puteți cumpăra cartea?

Cartea poate fi comandată online. Dacă folosiți codul CristinaBujaRO aveți o reducere de 35% (după perioada de precomandă).

Organizăm și o lansare de carte sub forma unui webinar care va avea loc, marți, 7 iunie, de la ora 17:00. Va fi o discuție live despre cum îi ajutăm pe copii în contextul separării părinților. Acesta este linkul de acces.

Un rezumat al poveștii:

Fram, simpaticul urs polar, are un prieten pe măsură: Bumbic. Bumbic este un pui de leu vorbăreț și jucăuș care locuiește în două case. ”De ce?” Întreabă curios Fram. De aici începe un dialog deschis și fascinant despre emoții profunde și situații de viață poate mai puțin obișnuite, cum ar fi divorțul.

Povestea lui Bumbic este o poveste despre neașteptat, furie, tristețe, răzvrătire, dor, neputință .. dar și cu detalii amuzante care vor face copiii să râdă cu tot sufletul. Treptat devine o poveste despre acceptare și despre modul în care Bumbic și-a găsit echilibrul între două case, două camere, două paturi, mai multe perechi de șosete, două seturi de reguli și două stiluri de viață.

CUMPĂRĂ CARTEA LA PREȚ SPECIAL!

Dacă simți că ceva anume îți stă durere pe suflet și ai nevoie de un sprijin pentru a o înțelege și a o potoli, durerea, zic, poți să programezi o ședință de psihoterapie aici.

Articolul ”Fram și Bumbic cel cu două case” – carte terapeutică pentru copii și părinți   apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Este o carte pentru copii și părinți deopotrivă. 

Ce pot să vă spun este că am scris-o exact așa cum am simțit eu că pot să ajut copiii și părinții deopotrivă, să se adapteze la aceeastă etapă. Este o altfel de carte decât ceea ce am citit până acum când am avut nevoie să îl pregătesc pe băiețelul meu să intre în băncile școlii. Practic ea atinge două aspecte, perspectiva copilului și cea a părintelui. Pentru că experiența de până acum, și personală, dar și cea din cabinet, m-a învățat că fiecare etapă prin care un copil trece este o poveste despre întreaga familie. Și mai mult, cu cât părinții sunt mai pregătiți, mai liniștiți, mai informați și mai împăcați cu schimbările care vin, cu atât îi va fi mai bine copilului.

Ce mi-am dorit eu să ofer este o perspectivă realistă și optimistă asupra școlii, așa, cu toate durerile care pot veni.

Știu că marea majoritate a copiilor se vor adapta cu ușurință la școală, mai ales atunci când au sprijinul părinților și când știu în linii mari la ce să se aștepte. Exact pentru asta am scris și această carte. Am presărat ceva umor printre rânduri, dar și multe emoții. Pentru că, da, uneori copiii pot fi neliniștiți, temători, dar și emoționați și nerăbdători. Uneori copiilor le este greu să pună în cuvinte ceea ce îi neliniștește, dar putem să descoperi ce îi preocupă fiind atenți la întrebările pe care le pun și la comportamentele pe care le au. Iar cartea face ca drumul acesta să fie mai ușor.

Am introdus și un argument psihologic pentru părinți dar și îndrumări punctuale, în așa fel încât să vă fie mai ușor să însoțiți copilul în timp ce vă bucurați de poveste. Recomandarea mea rămâne să citiți partea aceeasta înainte să începeți lectura cu copilul.

Un scurt rezumat al cărții ”Fram începe școala!”.

Este o poveste ilustrată color și desfășurată pe 56 de pagini. Prezintă școala ca o nouă aventură unde desigur pot exista și provocări pentru care Fram și părinții lui găsesc împreună soluții.

Mama îl găsește pe Fram trezit foarte devreme, analizând calendarul, pentru a număra zilele care au rămas până va merge la școală. De aici pornește între ei un dialog dinamic despre școală cu toate aspectele ei: clasa, colegii, învățătoarea, pauzele, regulile de comportament și de relaționare. Nici Tata nu lipsește din această aventură. Este prezent și el să răspundă curiozităților lui Fram și îl ajută să își gestioneze temerile. Fiecare membru al familie vine cu soluții și propuneri, care mai de care mai amuzante, utile, emoționante și surprinzătoare.

Mai multe detalii nu vă dau, nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi pe cont propriu surprizele cărții.

Este adresată familiilor în care:

– copilul este în ultimul an de grădiniță sau începe clasa 0;

– copilul este în primii ani de școală și se confruntă cu dificultăți de adaptare;

– copilul prezintă simptome … să le spune neobișnuite. Este mai agitat decât de obicei. Mănâncă mai mult sau mai puțin. Are probleme cu somnul. Merge mai des la toaletă sau are accidente. Îi lipsește cheful de joacă și interesul pentru activități care altă dată îi plăceau. Se plânge de dureri de stomac cu precădere înainte de a pleca la școală sau seara, înainte de culcare.

– părintele este temător cu privire la începerea școlii;

– membrii familiei sunt fani Fram și își doresc să citească o nouă poveste cu el.

Cum puteți cumpăra cartea?

Cartea poate fi comandată online. Dacă folosiți codul CristinaBujaRO aveți o reducere de 35%.

Organizăm și o lansare de carte, în două acte :

– un webinar pentru părinți unde vom discuta despre adaptarea la școală. Revin săptămâna viitoare cu toate detaliile.

– o întâlnire la Olandia Play Cafe, în București unde vom avea și bunătăți dulci de la Lulu’s Cake. Detaliile despre eveniment le găsiți aici, va fi cu înscriere pentru locurile sunt limitate la 30 de invitați, prin urmare va fi ceva restrâns și intim .

CUMPĂRĂ CARTEA LA PREȚ SPECIAL!

Articolul Fram începe școala! – Prima mea carte pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”O altă dimensiune a poveștii este respectarea regulilor în relația părinte-copil. Treaba părintelui este să stabilească reguli, iar treaba copiilor este să vadă cum să le încalce”. 

Otilia Mantelers

Otilia a reușit să pună într-o poveste frumoasă, atractivă, cu acțiune, ideea de bază a ceea ce înseamnă o relație părinte-copil: să vezi, să asculți copilul exact așa cum este el, să-i dai spațiu să fie cum simte că este și să îl iubești cu toate ale lui la un loc. Într-un fel exact cum Kikimora iubește pisicuța ei, pe Niji, deși ea este cu totul altfel decât cere lumea vrăjitoarelor să fie.

Luna este mama Kikimorei. Este o vrăjitoare bună care, deși este atentă la fetița ei, nu vede că uneori că regulile sunt greu de acceptat și respectat. Cum ar fi atunci când o trimite pe Kikimora la adăpostul de pisici de unde trebuie să se întoarcă acasă cu o pisică demnă să fie una pentru vrăjitoare. Așa că s-a dus să caute o pisică neagră, sprintenă, care să prindă șoarece. Și acolo s-a atașat imediat de Niji.

Niji este o pisică curcubeu, care privește cruciș, nu prinde șoareci, sforăie și face năzdrăvănii.

Mai nimic din ce îi impunea Cartea Vrăjitoarelor. Deși Niji o sfătuiește să nu o ia acasă, pentru că mai fusese la șaptezeci de familii și au adus-o toți înapoi, după prima zi, Kikimora se uită la ea și îi răspunde rapid ”Niji … eu o să te iau acasă la mine. Îmi place mult de tine. Vreau să fii pisicuța mea”. Și tocmai aici începe partea cea mai amuzantă a poveștii.

Vă las pe voi să descoperiți ce se va întâmpla când Kikimora ajunge acasă cu o pisicuță care încalcă cele mai importante reguli din Cartea Vrăjitoarelor. Ce năzbâtâi fac împreună? Cum reacționează mama? Ce lecții învață fiecare din asta?

Otilia Mantelers este o super femeie pe care am șansa să o cunosc și pe care o admir. Este psiholog, instructor de parenting si a urmat programe de formare in psihoterapia traumei. A susținut și susține multe cursuri pentru părinți pe diferite teme sensibile, necesare, vindecătoare. Este mama a trei copii (pre)adolescenți și scrie tare frumos pe blogul ei pe care vă îndemn să îl urmăriți.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Kikimora își caută pisică – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

„În această carte voi spune poveştile a zece pacienţi care au apelat la psihoterapie şi care, pe parcursul acestui demers, s-au luptat cu durerea existenţială. Dar nu acesta a fost motivul pentru care mi-au cerut ajutorul; dimpotrivă, toţi zece sufereau de problemele obişnuite ale vieţii cotidiene: singurătate, dispreţ faţă de sine, impotenţă, migrene, compulsivitate sexuală, obezitate, hipertensiune, tristeţe, o mistuitoare dragoste obsesivă, oscilaţii bruşte ale stării de spirit, deprimare. Şi totuşi, cumva (un «cumva» care se dezvăluie altfel în fiecare poveste), psihoterapia a scos la iveală rădăcini adânci ale acestor probleme cât se poate de prozaice — rădăcini care se întind departe, până la esenţa existenţei”.

Iar această esență a existenței, această teamă primordială are legătură cu moartea, libertatea, singurătatea și lipsa de sens.

Moartea inevitabilă a noastră și a celor pe care îi iubim. Libertatea de a alege cum ne ducem viața și responsabilitatea care vine odată cu această alegere. Singurătatea noastră venită din adevărul că nu putem fi niciodată cunoscuți cu adevărat. Și faptul ciudat că totul este în cele din urmă fără sens.

„Multe lucruri ne reamintesc faptul că năzuințele noastre cele mai profunde nu pot fi nicicând împlinite: să fim tineri iar, să nu îmbătrânim atât de repede, să vină înapoi cei care ne-au plecat, să ne bucurăm de dragoste eternă, să fim protejați, să aibă totul sens, să fim nemuritori!”

Aceste 10 povești arată lupta internă care se produce atunci când eviți să te confrunți cu adevărurile de mai sus. Și arată cum, atunci când te dedici propriului tău proces terapeutic, vei reuși să aduci schimbările de care ai nevoie pentru a crește.

1. ”Călăul dragostei” – Thelma, 70 ani, căsătorită. Ea trăiește cu obsesia celor „27 de zile de fericire maximă” pe care spune că le-a trăit cu terapeutul ei de care s-a îndrăgostit în urmă cu 8 ani.
2. „Dacă violul n-ar fi în afara legii…” – Carlos este un bărbat care suferă de cancer limfatic. Este respingător fizic (spân, cu noduli rămași în urma tratamentului). În ciuda acestei situații, are ca unic scop în viață „să reguleze cât mai multe femei cu putință și cât mai diferite între ele”.
3. ”Grasă” – Betty este o tânără cu probleme de greutate care îi produce terapeutului dezgust. Și care, de fapt, ajunge să îi dezvolte empania și susținerea în a procesa trauma legată de moartea tatălui ei
4. „A murit cine nu trebuia” – Penny este o mamă cu trei copii. Ea își pierde fiica, divorțează și gestionează cu greutate infracțiunile comise de cei doi băieți ai ei rămași în viață.
5. „Nu credeam s-o păţesc şi eu” – Elva este o doamnă elegantă și bogată. Lumea ei se întoarce pe dos după ce soțul ei moare și este tâlhărită.
6. „Nu trebuie să fii blând” – Saul este un tânăr orfan care caută mereu aprobarea celorlalți. Și care se teme permanent pentru orice mică greșeală.
7. ”Două zâmbete” – Marie este o femeie frumoasă care rămâne blocată în suferință după moartea soțului ei.
8. ”Trei scrisori nedesfăcute” – Dave, un domn trecut de prima tinerețe, ascunde de mai bine de 30 de ani, 3 scrisori din tinerețe nedesfăcute încă. Într-o zi îi cere chiar terapeutului să le păstreze pentru el.
9. ”Monogamie terapeutică” – Marge este o tânără care nu are deloc încredere în propria persoană. Ea a fost abuzată sexual de tatăl ei și are o relație toxică cu mama ei.
10. ”În căutarea visătorului” – Marvin este un contabil de 64 de ani, în prag de pensionare. El manifestă brusc migrene și probleme de natură sexuală. Ce se ascunde în spatele acestor suferințe? Vă las să aflați.

Cel mai mare beneficiu din lecturarea acestei cărți scrise într-un mod atât de real și comic pe alocuri, este faptul că te îndeamnă să privești în interior tău.

”Călăul dragostei” este o carte pentru oricine. Yalom scrie într-un mod profund, clar, sincer, direct, simplu. Într-un mod în care este imposibil să nu te regăsești. Oferă o persepectivă reală și încurajatoare asupra psihoterapiei. Este o bună carte și pentru cei pasionați de consiliere și psihoterapie și pentru cei care sunt la început de drum profesional în acest domeniu fascinant.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Călăul dragostei” – Irvin Yalom – 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eu nu vreau să vă sperii cu #StămAcasă și #Rămâneți izolați dar cred că, cu cât stăm mai mulți izolați, mai multă vreme, cu atât avem șanse mai mari să scăpăm de nebunia asta mai repede.

Ce i-am spus copilul meu despre Coronavirus, izolare și toată această perioadă?

Inițial nu foarte multe, ca să fiu sinceră cu voi. I-am oferit câteva informații de bază, dar în momentul în care am decis să ne izolăm și noi, am realizat din reacția lui că este momentul unei discuții amănunțite. Cum așa? A coborât din mașina, a pus imediat cotul îndoit la gură și la nas. L-am întrebat ce s-a întâmplat, din moment ce nu tușea și nu strănuta. A răspuns că încearcă să nu respire ca să nu ia virusul. Oricât de amuzant a părut pentru o secundă, eu am înțeles că nu am discutat suficient despre asta. Copilului îi era frică să nu se îmbolnăvească doar pentru că respiră.

Este foarte important să adaptăm discursul nostru la vârsta pe care o are copilul, la nivelul lui de dezvoltare și la alte particularități pe care le cunoaștem despre el.

Indiferent de subiect, sex, viruși, violență, bulllying, etc. este foarte important să discutăm deschis cu copiii noștri. De multe ori ceea ce nu cunosc și nu înțeleg, deși văd ceva și aud ceva, îi pot speria mai mult decât adevărul. Necunoscutul creează foarte multă anxietate. Să le oferim suficiente informații cât să poată să înțeleagă aceste fenomene, dar nu prea multe încât să îi sperie. Este foarte important să adaptăm discursul nostru la vârsta pe care o are copilul. Și la nivelul lui de dezvoltare și la alte particularități pe care le cunoaștem despre el. 

Fiți voi sursa lor de informare! Nu îi expuneți la știrile TV!

Eu îl feresc în general pe David de știrile TV. Nu știu ce se va spune acolo, nu am încredere în general în capacitatea lor de a oferi informații doar atent verificate și întotdeauna există știri cu impact negativ (violuri, accidente cu morți și tot așa). La noi TV-ul este deschis strict pentru anumite posturi de desene animate, Netflix, HBO Go și Nintendo Wii. Eu mă informez de pe site-urile online care oferă doar informații verificate prin sursele oficiale. Ministerul Sănătății este primul pe care îl citesc acum (deși site-ul lor este incredibil de greu de frunzărit). 

Dacă aveți copii mai mari, acum este o bună ocazie să discutați cu ei despre știrile false, importanța informării corecte, atenția la mesajele pe care noi le transmitem, impactul unor astfel de perioade asupra oamenilor ca indivizi și ca grupuri.

Spuneți-le ce înseamnă virus, pandemie, anxietate, izolare, în termeni simpli, direcți și neutri.

Când zic ”neutri” mă refer să evitați să îi faceți să se simtă în pericol. Dați-le exemple de mai multe tipuri de viruși, cum se iau, cum reacționează organismul, care sunt soluțiile. Folosiți-vă de ultima lui răceală pentru exemplificare, cu atât mai mult cu cât este un foarte bun exemplu că îți revii după contactarea unui virus.

Nu este cazul să îi speriem sau să le inducem frica de moarte!

Băiețelului meu i-am explicat că este un virus apărut nou pentru care medicii nu au încă un vaccin și care se răspândește foarte repede. Dar medicii și oamenii de știință lucrează la asta acum, să găsească soluții și vor găsi. I-am spus și că virușii nu umblă așa la întâmplare prin aer, ca vântul. Ei se transmit atunci când cineva care îl are, strănută sau tușește aproape de tine. Sau nu se spală corect pe mâini și atinge o clanță. Punem și noi mâna acolo să deschidem ușa. Apoi nu ne spălăm, dar o ducem la gură și așa am înghițit și noi virusul. Din acest motiv este important să păstram distanța fața de oameni și este și mai important ca în aceasta perioadă să stăm cât mai mult în casă. Până când virusul va pleca liniștit de unde a venit, că aici nu îl mai bagă nimeni în seamă. Sau inventează medicii vaccinul sau medicamentul care teleportează virusul la casa lui.

David are 6 ani, crearea unei astfel de imagini, ca un desen cu un virus care se plictisește și o roiește de unde a venit, îl ține departe de anxietatea de moarte. Cu atât mai mult cu cât la 6 ani ai lui a pierdut și o soră și un bunic. Eu am mare grijă să îi spun adevărul. Îl mențin în realitatea vieții noastre, dar nu îi cresc anxietatea provocată de teama că ar mai putea pierde pe cineva.

Ce facem dacă ne întreabă direct dacă mor oameni?

M-a întrebat și i-am spus că au existat câteva persoane care au murit. Erau oameni bătrâni sau oameni care deja erau foarte bolnavi și organismul lor nu s-a descurcat cu acest nou virus. Am încheiat iar cu mesajul de mai sus ”medicii și oamenii de știință lucrează acum pentru a inventa un vaccin sau un medicament care să potolească acest virus și îl vor găsi în curând. Până atunci, ce putem noi să facem este să respectăm regulile de igienă și să rămânem cât mai mult în casă, pentru a nu ajuta la răspândirea virusului”. 

Până la urmă, treaba mea ca părinte este să îmi protejez copilul atât fizic cât și emoțional.

Pentru a realiza asta am vorbit mult despre ce putem să facem noi pentru a ne proteja:

– Ne spălăm și mai des pe mâini. Exact așa am formulat pentru că el chiar se spală atent pe mâini, fără să fie nevoie să îl bat eu la cap cu asta. 

– Dezinfectăm suprafețele folosite des, inclusiv jucăriile. 

– Stăm izolați câteva zile. După asta, în funcție de situație, vom mai rămâne o vreme în casă dacă așa va fi mai bine pentru noi și cei din jurul nostru. 

– Nu primim vizite și nu mergem în vizite. Rămânem în contact doar cu persoanele cu care locuim.

– Profităm din plin de perioada aceasta în care el nu merge la grădiniță și eu nu merg la birou și avem atât de mult timp să stăm împreună. Avem cărți necitite încă, ne jucăm, inventăm activități și jocuri noi, facem experimente cu ce avem prin casă, ne uităm la desene și eu lucrez printre toate astea.

Rămâneți cât puteți de calmi și pozitivi!

Ce suntem și ce simțim transmitem și copiilor noștri. Sigur, nu vă zic să vă mințiți că sunteți bine când vă urlă anxietatea în urechi. Vă gestionați cu greu trăirile, discutați cu un prieten. Aveți deja atacuri de panică, apelați la un specialist. Sunt terapeuți care în perioada aceasta oferă consultații via skype, majoritatea, cel puțin toți cei pe care îi știu eu, nu mai fac terapie față în față o vreme.

Și … Fiți și mai blânzi și mai înțelegători cu voi înșivă și cu cei din jurul vostru, zilele acestea! Avem nevoie! Nu trăim deloc cele mai simple vremuri …

Sursă poza: Volodymyr Hryshchenko @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Ce le spunem copiilor despre Coronavirus fără să îi speriem sau să le inducem frica de moarte? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Deși, eu nu recomand ca astfel de cărți să fie citite doar copiilor care trec prin astfel de perioade și au nevoie de răspunsuri. Poveștile terapeutice sunt pentru fiecare copil în parte, indiferent de subiect. Ele îi ajută pe copii, prin simboluri, să ajungă la forța lor interioară. Le dezvoltă mecanisme sănătoase de a face față vieții atunci când trec prin perioade tensionate. Le dezvoltă empatia față de cei care trec prin situații tulburătoare. Îi învață să privească viața din mai multe perspective.

Cartea ”Bunicul Elefant își ia rămas bun” prezintă sub formă de poveste cum percep copiii și ce simt copiii atunci când cineva drag moare.

Conține ilustrații frumoase. Mai mulți pui de elefant spun cum văd ei acest fenomen și fiecare are dreptate. Pentru că fiecare om privește viața și sfârșitul ei în propriul mod. Există o imagine și o legătură la care nu mă așteptam, un pui de elefant prezintă perspectiva că există un iad unde joci cărți cu Diavolul. Am folosit partea asta pentru a discuta cu David. Și despre oameni și perspectivele lor diferite. Și despre faptul că nu există copii buni si copii rai. Până la urmă sunt oameni care cred in rai si iad si copii care ajung să creadă în asta și există inclusiv posibilitatea ca David să audă de undeva această perspectivă. Asa că, pe mine m-a ajutat să o pot discuta cu el.

”Moartea este o taină de necuprins, le-a spus Bunicul Elefant puilor de elefant. Nimeni nu știe exact ce se întâmplă când mori. Fiecare trebuie să treacă prin asta și de aceea este ceva special”.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul ”Bunicul Elefant își ia rămas bun” – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Aceste 4 cărți din colecția Micul Zen sunt printre preferate lui David. Nu neapărat și ale mele Ele sunt scrise curat, frumos, cu mesaje pline de blândețe. Poveștile nu m-au prins pe mine în mod deosebit, dar sunt cărțile lui, așa că decide singur ce vrea să citim înainte de culcare și ce pune pe lista lui de preferințe. Nu sunt multe cărțile pe care cere să le reluăm cu periodicitate, dar acestea se numără printre ele.  Rolul meu rămâne doar să mă asigur că textele pe care i le citesc au mesaje sănătoase, vocabular curat și imagini la fel. 

Temele abordate sunt, cel mai probabil, întâlnite de fiecare părinte. Și ce au, într-adevăr special aceste cărți, sunt exercițiile fizice simple, de respirație, de relaxare sau de meditație. Noi ne propunem să le facem împreună, uneori sărim peste ele, dacă cere mândrul asta, dar din punct de vedere terapeutic mă bucur că există astfel de cărți care oferă exerciții clare și simple pentru copii și părinți. 

Motoraș, un iepuraș fără astâmpăr.

Este o poveste terapeutică în versuri, cu ajutorul căreia copiii pot învăța să se concentreze mai bine.

Nu mi-e somn! 

Este o poveste terapeutică, cu ajutorul căreia copiii se pot liniști pentru a avea un somn liniștit și odihnitor.

Rina ursulina e furioasă.

Este o poveste terapeutică, cu ajutorul căreia copiii învață să își gestioneze emoțiile.

Mă relaxez cu Anda, micuța panda.

Este o poveste terapeutică, cu ajutorul căreia copiii pot învăța să se relaxeze.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul Colecția Micul Zen – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Aceste povești terapeutice te ajută să liniștești copilul pentru a putea adormi.

Scurte, cu mesaje clare și frumoase și cu poze vesele, colorate și sugetive. Fiecare poveste are inclusă o parte de exerciții pentru copil, exercițiile având ca scop relaxarea. La final există sugestii pentru a discuta cu copilul pe marginea poveștii, unde s-a regăsit, ce din realitatea vieții lui se aseamănă eroului. O paralelă a poveștii cu realitatea care, pentru părinții fără experiență terapeutică, poate fi greu de făcut.

Terapie prin povești, făcută de tine, la tine acasă.

Fiecare poveste durează maxim 20 de minute în care sunt incluse și exercițiile. La început este detaliat scopul poveștii, durata, vârsta recomandată și personajul cu care este posibil să se identifice copilul.

Puteți să alegeți povestea în funcție de emoția în jurul căreia vreți să lucrați sau puteți să le parcurgeți pe toate. Noi le-am citit pe toate. În unele David s-a regăsit și l-am regăsit. De altele doar ne-am bucurat de aventura în sine și de exerciții. Apropo de exerciții, pe unele le-am preluat în viața de zi cu zi, pentru a ne ajuta să ne eliberăm de tensiuni.

Eu fac exercițiile din carte împreună cu David.

Mă relaxează și pe mine, dar mai ales mă ajută să mă conectez cu el înainte de somn și apoi să adormim, ca doi iepurași, după cum spune el, nas în nas  

Este o carte foarte frumoasă și foarte utilă, iar asta nu este ușor de găsit și sigur nici de gândit.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul “A fost odată … 24 de povești terapeutice” – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”A fost o dată ca niciodată un băiețel isteț, și frumos, și cu multă energie, pe care îl chema Bumbic”.

Bumbic e un băiețel inteligent, frumos, vesel, uneori mai e și trist, tot timpul pus pe alergătură și pe făcut experimente, cu ochișorii lui de ciocolată cu lapte și părul castaniu deschis. ”Aaa, Bumbic, seamănă cu mine, mami!”, îmi spune David mereu când îi fac descrierea de început. Bumbic e David și eu știu asta.

Bumbic mă ajută pe mine să îi pun în imaginație scene din viața noastră reală. Fricile lui, sau ale mele, nevoia de reguli și de a le respecta, schimbările pe care ni le aduce viața la picioare, situațiile problematice de care ne mai lovim și tot așa. Bumbic trăiește prin povești și mă ajută pe mine să îl ajut pe David.

Bumbic merge la grădiniță, dar nu pomenesc asta foarte des, are o mamă și un tată, și bunici, prieteni, uneori se joacă cu ei și alteori singur, este zvăpăiat și iubește experimentele, vrea să se ducă la școală, îi este frică de întuneric și adoră înghețata, este un băiețel iubit tare, tare de părinți, până dincolo de lună și înapoi.

Întotdeauna aleg o temă de interes pentru noi. Tema pusă în poveste îl ajută pe David să găsească soluții și să se regleze emoțional.

Aseară la ultima poveste am primit cuvintele masă, farfurie și mașinuță. La cină David a cam fentat prezența, ocupat cu jucăriile lui la care abia ajunsese după multe ore de stat în parc. Obișnuieste destul de des să facă asta.

Și ce credeți, Bumbic nu vrea să stea la masă, pe scăunel, cu părinții lui, pentru că îi place atât de mult să se joace. Când părinții îi cer să stea la masă el simte neliniște în corp și îi vine mereu să se ducă la jucării. Nu are răbdare. Și tot Bumbic a găsit soluția care să îi mulțumească pe toți, inclusiv burtica lui. Și-a adus două jucării mici la masă și așa a avut răbdare să mănânce aproape tot din farfurie. V-am spus povestea pe scurt.

De dimineața David mânca micul dejun cu o mașinută Lego lângă și cu Pisoi cel din plastic.

Cineva a plecat liniștit la muncă, azi ! Eu, cu ajutorul tehnicii de reglare emoțională ”3 cuvinte și o poveste”.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul 3 cuvinte și o poveste – o tehnică pentru reglare emoțională apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.