Nu este un secret faptul că suntem generația copiilor care trebuiau să fie perfecți. Să fim la dungă, ascultători, frumoși, cuminți, deștepți și devreme acasă. Dacă eram așa, eram iubiți … cel puțin așa ajungeam să credem. Nu, nu este vorba despre a ne judeca părinții, departe de mine acest gând. Fiecare a făcut atât cât a știut și a putut. Ce este în schimb important este să înțelegem mai întâi ce s-a întâmplat cu noi. Și știu asta foarte bine din practica din cabinet. Abia apoi putem merge către pașii următori, să vindecăm.

Suntem influentați în mod natural de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și adevărul este că așa erau vremurile atunci. Rar erau acceptate manifestările emoționale dureroase. Rar greșelile erau ocazie de a crește și de a învăța. Rar exista libertatea de a-ți exprima opiniile dacă ele nu erau în acord cu cele ale adultului. Pentru un copil este o presiune mult prea mare să fie tot timpul doar bun și ascultător, pentru că nu stă în natura noastră umană să fim perfecți. Este o luptă pe care nu o poate câștiga, dar la care nu poate renunța dacă ajunge să creadă că doar bun poate fi iubit. Și atunci rămâne pe această rotiță de șoricel în căutarea nebună a iubirii.

Și când acești copiii devin mari, tot în rotița perfecțiunii rămân.

Și devin părinți perfecți până la epuizare. Iar această perfecțiune aduce cu ea și sacrificiul. Mamele ajung să se sacrifice pentru copiii lor deși ei cu siguranță nici nu le cer asta și nici nu au nevoie. Pe de o parte pentru că fiecare copil are nevoie și de provocare pentru a crește, pe de altă parte pentru că, fiecare copil își dorește să își vadă părinții fericiți pentru a putea și ei să fie. Este tare înșelător jocul ăsta în care renunți la nevoile tale de bază umane pentru a le satisface pe ale lui. Devine o lecție a sacrificiului pe care o predai și copilului, deși știu că nu îți dorești asta pentru el.

Un pas important pentru a opri fuga după perfecțiune este să înveți să te iubești și să accepți imperfecțiunea ta. Să te ierți pentru greșeli și să îți dai timp ca, treptat, să îndrepți din ele, pe măsură ce prinzi putere să o faci. Știu că iubirea de sine este mai grea de simțit decât pare, dacă nu ai avut loc să o simți încă din mic. Dar mai știu și că este posibil să o faci. Ai nevoie de timp și ai nevoie să te uiți cu adevărat în interiorul tău. Să te vezi unic cu fiecare imperfecțiune din tine și să înveți să te iubești dincolo de ce ai învățat inițial că este iubirea. Să te iubești pe tine așa cum îți iubești și copilul … cu fiecare imperfecțiune a lui.

Sursă poza: Vitolda Klein @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Ce fac copiii ceruți să fie perfecți când se fac mari? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acceptă-ți emoțiile.

Sunt oameni care consumă extrem de multă energie pentru a evita să simtă ce simt. Asta se întâmplă când raționalizăm, negăm, proiectăm și fugim de suferința care există în noi prin băutură, medicamente, mâncare, prea multă muncă și activități, prea multă preocupare față de alții … iar totul ne ține departe de noi. Multe din problemele de sănătate pe care le avem, fizice și psihice, provin din incapacitatea noastră de a ne permite să simțim exact ceea ce simțit, din a vedea de unde vine durerea noastră, pentru a ne da șansa să ne vindecăm. Când îți recunoști propriul adevăr începi să te vindeci și să te iubești!

Cunoaște-ți durerea.

Când vine furia sau anxietatea în tine, ia-le la întrebări. ”De ce? De unde vine asta? Ce mă doare de fapt?”. Este un exercițiu pe care îl poți face zilnic când te doare ceva sau când reacționezi nu tocmai potrivit la oameni și întâmplări. Experiențele din trecut îți transmit uneori cum să reacționezi în prezent. Verifică dacă durerea pe care o trăiești în anumite situații are legătură cu prezentul sau cu trecutul.

Când ceva te macină, dar nu vezi o soluție, ia o pauză.

Oprește-te din a te concentra pe problema respectivă. Începe să faci ceva complet diferit, de preferat ceva care să te relaxeze. Când te întorci apoi asupra situației, poate părea mai ușor de gestionat și soluțiile să fie mai vizibile. Nu uita că nu poți controla nimic altceva decât propria persoană. Nu uita nici că modul în care reacționezi la fiecare situație influențează modul în care vei trăi acea situație.

Fă în fiecare zi un mic lucru care îți aduce plăcere.

Este vital să îți oferi timp pentru tine și ceea ce îți place, asta îți va umple rezervorul cu bine. O baie în liniște, să asculți muzică, să vezi un film, să ai o pasiune, orice activitate care îți creează plăcere, introdusă în rutina zilnică. De aici ne luăm energia de a crește copii, a merge la muncă, a fi parteneri și astea cu sufletul plin.

Ai grijă de corpul tău.

Dormi suficient. Nu putem funcționa corect fără somn. Rămâi activă pentru a-ți îmbunătăți starea de spirit și a reduce stresul. Consumă rar alcool și des apă. Mănâncă alimente sănătoase. Ceea ce mănânci îți hrănește întregul corp, inclusiv creierul.

Creează relații sănătoase.

Setează limite clare în raport cu alții și investește în relațiile sănătoase și bune pentru tine. Așa cum arată și studiul Harvard asupra fericiriistudiul Harvard asupra fericirii, oamenii care au relații bune, în familie, cu prietenii, la loc de muncă, în comunitate, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături nesănătoase sau fără legături.

Practică recunoștință pentru a-ți dezvolta viziunea pozitivă asupra vieții.

Puteți să faceți un exercițiu simplu, fie seara, înainte de culcare, sau dimineața cum vă treziți, să rememorați un lucru pe care l-ați trăit în ziua respectivă și pentru care sunteți recunoscătoare. Practică și recunoștința față de tine însăți prin a vedea și a reține care sunt părțile tale bune, calitățile tale.

Iubește-te și iartă-te.

Iubirea de sine înseamnă de multe ori doar să ai empatie și compasiune față de propria persoană. Iar o parte din vindecare apare atunci când poți să te ierți pentru ceea ce ai făcut atunci când funcționai în modul de supraviețuire.

Când e prea mult de dus, caută sprijin.

Iar atunci când un sprijin practic nu se poate, ajută și să găsești pe cineva la care să te poți descărca, să ventilezi. Dacă ai făcut toate astea și totuși nu ești bine, dacă nu ai rezultatele dorite, este posibil să fie timpul să apelezi la terapie. Să cauți ajutor și să admiți că ai nevoie de ajutor este un semn de forță interioară, nu un semn de slăbiciune.

Sursă poza: Anthony Fomin @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să ne îngrijim de sănătatea noastră mentală și emoțională apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.